Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Historica Mitropolitul Nicolae Bălan în corespondenţă cu Petru Groza la începutul regimului comunist

Mitropolitul Nicolae Bălan în corespondenţă cu Petru Groza la începutul regimului comunist

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 07 Dec, 2011

În presa din 1946 se vorbea despre pensionări de episcopi incomozi, de realegerea corporaţiilor bisericeşti, de modificarea legii de organizare şi funcţionare a Bisericii, altfel spus, politicul se implica tot mai mult în treburile religioase. La 10 februarie 1947, capul Ortodoxiei ardelene, mitropolitul Nicolae Bălan, trimitea o scrisoare către prim-ministrul Petru Groza în care îi propunea câteva puncte programatice în relaţiile Stat-Biserică. Mitropolitul ardelean îi solicita sprijinul pentru trimiterea de tineri teologi cu burse în străinătate pentru finalizarea studiilor şi pregătirea lor în vederea ocupării unor scaune episcopale, potrivit tradiţiei şaguniene. Pentru ierarhul ardelean important era ca Petru Groza să-şi aducă aportul la o organizare corespunzătoare a jubileului întronizării lui Andrei Şaguna, care urma să se desfăşoare în anul următor. Solicita ca prim-ministrul să asigure pe reprezentanţii Bisericii de garantarea autonomiei bisericeşti, de alegerea corporaţiilor bisericeşti potrivit statutului şagunian, dar nu omitea să-şi exprime regretul deoarece acceptase mutarea preotului profesor Dumitru Stăniloae de la Sibiu, care lăsase un mare gol în învăţământul teologic sibian. O altă chestiune abordată de ierarhul ardelean a fost cea a reprezentării Bisericii române prin soli eclesiastici la toate Bisericile ortodoxe, ca un factor de unitate ortodoxă, mai apoi sugerând o grijă mai mare pentru alegerea ambasadorilor români la Vatican, deoarece în trecut mulţi dintre aceştia serviseră intereselor catolicismului, ştirbind interesele statului român şi ale Bisericii ortodoxe deopotrivă. Mitropolitul scria lui Groza despre necesitatea trimiterii la Mişcarea ecumenică a unui reprezentant permanent care să cunoască bine relaţiile interconfesionale. Acest ultim punct era important în gândirea ierarhului ardelean, deoarece el a pledat pentru participarea românească la Adunarea generală ecumenică din 1948, ca o contrapondere la politica bisericească moscovită tot mai insistentă la adresa Bucureştiului. Nu ştim care a fost răspunsul lui Petru Groza la scrisoarea lui Nicolae Bălan, dar putem aprecia după evenimentele care au afectat Ortodoxia românească după această dată. Practic, nu s-a ţinut cont deloc de punctul de vedere al mitropolitului, regimul politic lucrând permanent la controlarea şi manipularea Bisericii, după modelul sovietic.