O carte despre monahismul moldav în perioada comunistă

Deşi a trecut peste un deceniu de la deschiderea sistematică a arhivelor fostei Securităţi, până în prezent nu s-a reuşit alcătuirea unei sinteze cuprinzătoare despre organizarea şi funcţionarea monahismului românesc ortodox în perioada regimului comunist. Însă o astfel de lucrare necesită o documentare adecvată, atât în arhivele fostelor organe de represiune (Securitate şi Departamentul Cultelor), cât şi în cele confesionale din principalele centre eparhiale, alături de indispensabilele mărturii de istorie orală. Un astfel de demers necesar, dar complex, probabil se va materializa într-un viitor apropiat printr-o lucrare care să atingă toate palierele acestui important capitol din trecutul bisericesc românesc recent. O abordare în această tematică o găsim într-o lucrare apărută relativ recent, însă puţin utilizată de către cercetătorii istoriei bisericeşti recente. Este vorba de cartea părintelui Nicolae Cătălin Luchian, cu titlul "Monahismul moldav în primele decenii ale comunismului românesc (1947-1977)", apărută la editura ieşeană Doxologia, în anul 2010. Cartea este structurată pe trei capitole principale: Biserica Ortodoxă Română şi instaurarea regimului comunist; coordonate ale monahismului din Moldova în perioada 1945-1959 şi Decretul 410 din 1959: aplicare, efecte şi reacţia Bisericii. Al doilea capitol este cel mai consistent, deoarece abordează câteva subiecte de mare interes, precum: abuzurile şi imixtiunile statului în viaţa monahală, organizarea vieţii de obşte în mănăstiri, colectivizarea şi cooperativizarea în mănăstiri, învăţământul monahal sau viaţa duhovnicească sub conducerea părintelui Cleopa Ilie. Pentru realizarea acestei lucrări, autorul s-a documentat mai ales din arhiva Centrului eparhial de la Iaşi, aducând în atenţie o serie de izvoare necesare în cunoaşterea şi înţelegerea fenomenului monahal, mai ales în primul deceniu comunist. Uneori, se simte lipsa poate a unei contextualizări a fenomenului monahal, pe diverse componente ale sale în raport cu factorul politic, reprezentat mai ales de Securitate şi Departamentul Cultelor, mereu atent la evoluţia acestui palier bisericesc. Evident că monahismul nu trebuie politizat, dar nu se poate exclude intruziunea factorului politic într-o perioadă în care ministrul Alexandru Drăghici informa conducerea de partid şi de stat despre evoluţia "armatei negre a călugărilor şi călugăriţelor". Alte elemente abordate, poate puţin subiectiv, sunt reprezentate de problemele aşa-zisei cooperativizări a mănăstirilor şi a instituirii vieţii de obşte, ca rezultate ale imixtiunii politice. Considerăm că aceste două componente ale monahismului au fost forme de salvare pe care Biserica le-a găsit drept răspuns la provocările care veneau din mediul politic. Patriarhul Justinian a instituit aceste două soluţii tocmai pentru ca politicul să nu mai poată invoca necesitatea desfiinţării unor aşezăminte monahale pe motive de lipsă de personal monahal sau acordarea de subvenţii pentru comunităţi care nu ar fi folositoare societăţii socialiste. În schimb, autorul lucrării a adus contribuţii importante pe componentele învăţământului monahal şi al rolului de reorganizare şi trezire duhovnicească a mănăstirilor din Moldova sub oblăduirea marelui părinte Cleopa Ilie. De asemenea, date esenţiale se găsesc în statisticile pe care autorul le prezintă în privinţa situaţiei personalului monahal în mănăstirile care ascultau de Arhiepiscopia Iaşilor şi a Sucevei înainte şi după fatidicul an 1959. Informaţii preţioase aflăm din modalităţile de aplicare a Decretului 410 de desfiinţare a aşezămintelor monahale şi limitare a personalului monahicesc. În concluzie, cartea părintelui Luchian este un frumos şi promiţător început în cunoaşterea şi înţelegerea a ceea ce s-a întâmplat cu monahismul în prima perioadă a regimului comunist, cu sugestia publicării într-un volum aparte a documentelor pe care le-a consultat cu mult folos.