Plugușorul, practicat în vechime de cetele de feciori

Anul Nou în satul tradițional constituia prima sărbătoare din ciclul calendaristic și cel solar. Cu această ocazie, erau practicate în ajun o serie de rituri, gesturi și credințe, de un fast și de o semni­ficație deosebită, pentru a invoca prosperitatea, fertilitatea și alte schimbări benefice în viața socială a comunității. Printre acestea se număra Plugușorul pe care, în vechime, îl practicau cetele de feciori. Ei mergeau cu unelte reale de arat (plug de lemn cu brăzdar de fier) din gospodărie în gospodărie și, de multe ori, trăgeau o brazdă, cu valoare de început de an calendaristic și agrar. După arat și urat, colindătorii „semănau” boabe de grâu sau alte cereale prin ogradă, prin case și peste oameni, ca semn de belșug. Colindătorii purtau cu ei clopote, talăngi, buhaiuri și bice, cu care făceau zgomot pentru a-și anunța prezența, dar și pentru „a alunga spiritele rele”, care ar amenința oamenii. Urătorii erau răsplătiți cu colaci mari „de rudă”, mâncare și băutură. Feciorii erau invitați în casă, „puși după masă” și ospătați. La finalul colindatului, în dimineața de Anul Nou, tinerii organizau un ospăț comun, după care era joc și veselie până a doua zi, aflăm din volumul „Obiceiuri tradiționale românești din Transilvania”, autor Maria Bocșe, editat de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj, informează pagina de Facebook Tradiții clujene.