Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Historica Preotul basarabean Gabriel Remizovschi în temniţa comunistă

Preotul basarabean Gabriel Remizovschi în temniţa comunistă

Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 07 Sep, 2016

S-a născut la 13 iulie 1905 în familia unui harnic agricultor din localitatea Boghenii Vechi (astăzi Boghenii Noi), judeţul Bălţi. Între 1916 și 1920 a urmat Seminarul Teologic inferior, apoi între 1920 și 1926, pe cel superior de la Chişinău. Ulterior, a urmat doi ani la Facultatea de Teologie din Chişinău. În 1928 a fost hirotonit preot pe seama Parohiei Revcăuţi, judeţul Hotin. Un an mai târziu se transferă la Bogheni, judeţul Bălţi, în 1932 la Şestaci, judeţul Soroca, iar în 1935, la Răceşti, județul Soroca (astăzi Racovăţ). Totodată, a îndeplinit rolul de profesor de religie la şcolile din localităţile în care a păstorit. La cedarea Basarabiei, în vara anului 1940, se refugiază în zona Târgoviştei, ajungând să slujească la Bâldana. Un an mai târziu se întoarce la Răceşti, unde a slujit până în martie 1944, când s-a refugiat, din nou, la Târgovişte. În 1945 a slujit la Văcăreşti, iar din 1946 la Râncăciov, ambele în judeţul Dâmboviţa. După instaurarea regimului comunist intră în atenţia autorităţilor, fiind cooptat în activităţile obşteşti iniţiate de organele locale de stat. De exemplu, în 1957 este numit membru al Comitetului de lămurire a cetăţenilor pentru intrarea în întovărăşirea agricolă. Cum procesul de colectivizare nu evolua, atunci unul dintre vinovaţi a fost considerat preotul Remizovschi. De altfel, numele său figura în câteva acţiuni informative desfăşurate de Securitate în mediul preoţesc din jurul Patriarhului Justinian Marina. Astfel, la 20 august 1958 a fost arestat şi trimis în ancheta Securităţii Regiunii Ploieşti. A fost acuzat că, în calitatea de membru al Comitetului de lămurire, el îi încuraja pe cetăţeni să primească confirmări scrise din partea Sfatului Popular pentru intrarea în întovărăşirea agricolă. A mai fost anchetat asupra relaţiilor pe care le avea cu ierodiaconul Bartolomeu Anania de la Patriarhia Română, pe care îl întâlnise în ianuarie-martie 1952 la cursurile de îndrumări misionare de la Curtea de Argeş. De altfel, în acest context, părintele Remizovschi fusese solicitat de către Bartolomeu Anania şi profesorul de teologie Nicolae Chiţescu să traducă din limba rusă un tratat de mariologie. De asemenea, în 1955, în perioada în care fusese trimis pentru o canonisire la Mănăstirea Căldăruşani, de lângă Bucureşti, părintele Remizovschi s-ar fi întâlnit din nou cu Bartolomeu Anania. Potrivit Securităţii, călugărul de la Patriarhia Română i-ar fi propus părintelui Remizovschi să intre în „organizaţia subversivă” pe care o conducea. De asemenea, conform aceluiaşi scenariu, atitudinea duşmănoasă a părintelui Remizovschi s-ar fi datorat instrucţiei politice pe care ar fi primit-o de la profesorul Constantin N. Tomescu (lider PNC), din perioada facultăţii. Din arsenalul Securităţii nu au lipsit nici acuzaţiile de „discuţii duşmănoase” pe marginea evenimentelor din Ungaria (1956) pe care le-ar fi întreţinut cu dascălul de la biserică şi alţi cetăţeni. La proces, părintele Remizovschi nu a recunoscut nimic. Cu toate acestea, prin Sentinţa nr. 378 din 15 aprilie 1959 a Tribunalului Militar Bucureşti, el a fost condamnat la 10 ani de închisoare corecţională pentru infracţiunea de „uneltire contra ordinii sociale”. A cunoscut închisorile de la Mărgineni (1959), Ploieşti (februarie 1959), Galaţi (octombrie 1959), Botoşani (noiembrie 1960), Jilava (ianuarie 1964, în tranzit) şi Aiud (ianuarie 1964), unde a fost ţinut la izolator. A fost anchetat în nenumărate rânduri în alte dosare penale şi s-a confruntat cu o sănătate precară. A fost eliberat la 1 august 1964 din Penitenciarul Aiud.