Preotul Petru Iana în temniţa comunistă

În ediţia de astăzi a rubricii noastre „Memoria Bisericii“ continuăm seria prezentării preoţilor care la începutul regimului comunist din România au susţinut grupurile de rezistenţă armate din munţi. Ne oprim asupra preotului Petru Iana din Curtea, fostul judeţ Severin, născut la 1 octombrie 1903, în comuna Var. După absolvirea Academiei Teologice de la Caransebeş, tânărul Iana a primit darul preoţiei, la 1 ianuarie 1927 fiind numit în Parohia Curtea. După instalarea regimului comunist, preotul Iana a avut legături cu maiorul Vasile Duma, liderul unui grup de rezistenţă armată anticomunistă care acţiona în munţii dintre localităţile Curtea, Pietroasa, Româneşti, Crivina, Sinteşti, adică în vestul judeţului Hunedoara şi în estul Severinului. În acţiunea de amploare declanşată de Securitate pentru lichidarea grupului condus de Vasile Duma, la 8 septembrie 1950, preotul Petru Iana a fost arestat alături de alţi locuitori din Curtea şi din aşezările împrejmuitoare. Câteva săptămâni mai târziu, a fost arestată şi fiica sa, Maria Iana, studentă în anul II la Facultatea de Filologie din Cluj, pentru legături cu Vasile Duma. Potrivit documentelor de la Securitate şi declaraţiilor date de maiorul Duma la 4 iulie 1950, preotul Petru Iana ar fi fost recrutat în această organizaţie în primăvara anului 1949, furnizând bani, alimente şi medicamente pentru cei care luptau în munţi. De asemenea, ar fi participat la unele întâlniri avute cu maiorul Duma. În consecinţă, părintele Iana a fost inclus într-un format din 19 inculpaţi, majoritatea agricultori, intitulat „banda subversivă înarmată Ţona Ion şi alţii“. Prin sentinţa nr. 559 din 29 martie 1951 a Tribunalului Militar Timişoara, părintele Iana a fost condamnat la 9 ani închisoare corecţională, iar fiica sa, la un an, pentru infracţiunea de „uneltire contra ordinii sociale“. Părintele Iana a cunoscut penitenciarele de la Timişoara (1951), Aiud (iunie 1951), Lugoj (decembrie 1954), Gherla (martie 1956), Jilava şi Galaţi (noiembrie 1958). La expirarea pedepsei, părintele Iana a primit o decizie de domiciliu obligatoriu la Viişoara, în Bărăgan, pentru 48 de luni. După eliberare, la 1 februarie 1964 a fost numit preot la Parohia Sălbăgel, comuna Gavojdia, judeţul Timiş, unde a slujit până la 1 octombrie 1977, când s-a retras la pensie. La 9 februarie 1993 a trecut la cele veşnice.