Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Historica Preotul Vasile Profir sub persecuţia comunistă

Preotul Vasile Profir sub persecuţia comunistă

Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 19 Iun, 2014

Un alt cleric persecutat în perioada comunistă şi care nu figurează în istoriografia postcomunistă este părintele Vasile Profir. Acesta s-a născut la 27 februarie 1900, în satul Moşna, comuna Bohotin, din fostul judeţ Fălciu (azi în judeţul Iaşi). În 1912-1918 a urmat Seminarul pedagogic din Iaşi şi în 1919-1923 Seminarul teologic din Huşi.

La puţin timp a primit darul preoţiei pe seama parohiei din satul natal. În vremea slujirii de la Moşna, în 1928-1932, tânărul preot Profir urmează cursurile abia înfiinţatei Facultăţi de Teologie din Chişinău. Absolvirea studiilor superioare în Teologie îl ajută pe preotul Profir să se transfere la o parohie cu necesităţi pastoral-misionare mai mari. El se mută la Parohia „Sfântul Nicolai“ din Huşi, unde va sluji până la arestare. Ajunge unul dintre slujitorii de seamă din centrul eparhial huşean şi care după schimbarea politică din 1944 se implică în viaţa politică. În 1946-1947 este ales membru în comitetul judeţean al Partidului Naţional Liberal. Din acest motiv, după 1948 părintele Profir este urmărit de Securitate. Chiar fiul său, Sergiu Profir, este condamnat în 1949 la 4 ani închisoare pentru apartenenţă la „organizaţie contrarevoluţionară“. În acest context, organele de represiune sunt informate că părintele se manifestă împotriva măsurilor luate de partid, precum limitarea activităţii Bisericii în rândul credincioşilor, iar ca preot nu se angrenează în comitetul de luptă pentru pace. Este văzut de autorităţile statului ca un reacţionar la adresa regimului, mai ales atunci când afirmă că, din motive politice, fiica sa nu poate urma o facultate. Toate acestea au condus inevitabil la arestarea părintelui Profir de către Securitate în data de 19 iulie 1952 şi anchetarea sa la Iaşi. În urma unei simple decizii a conducerii Ministerului Afacerilor Interne, părintele Profir primeşte o condamnare administrativă de 60 luni muncă silnică. De la Iaşi este triat, apoi în ianuarie 1953 mutat în colonia de muncă Peninsula-Valea Neagră de la canal, în celebra „brigadă a hoţilor“ constituită numai din preoţi. La 15 iulie 1953 este transferat la spitalul-penitenciar Văcăreşti. Părintele Vasile Profir este eliberat din penitenciarul Văcăreşti la 7 septembrie 1953 şi astfel se întoarce în mijlocul familiei şi al credincioşilor săi.