Suferinţele părintelui Vasile Solon Vasilache în detenţia comunistă (II)

La 30 august 1949, părintele Vasilache este identificat de autorităţi că figurează în obştea de la Sihăstria. Este confundat cu arhimandritul Vasile Vasilache, fostul stareţ de la Antim („conferenţiar antisovietic la radio în timpul războiului”) şi de fiecare dată identificat în locuri pe care le părăsise, în optica organelor de Securitate dominând ideea că părintele este un „curier legionar între mănăstiri”.

La 8 noiembrie 1949 face parte din grupul monahilor care îl însoţeşte pe duhovnicul Cleopa Ilie la Mănăstirea Slatina. La 20 ianuarie 1950 este identificat de Securitate, care la 14 februarie îl arestează. Timp de peste o lună este anchetat la Securitatea din Piatra Neamţ, apoi mutat la Iaşi. În decembrie 1950 este anchetat la Galaţi, pentru activitatea din poliţie şi organizaţia legionară. La 24 iulie 1951 este încadrat în ordinul MAI nr. 26.500 privind reţinerea foştilor poliţişti. Ajunge la Făgăraş, apoi pentru anchetă la Galaţi (1953). Tot în 1953 este trimis în centrul de triere de la Piteşti, apoi la Făgăraş (iunie 1953), unde îl întâlneşte pe Adrian Făgeţeanu. La 27 august 1953, prin Decizia MAI nr. 625, primeşte 60 de luni în colonie de muncă, totodată fiind mutat la Galaţi pentru anchetă asupra trecutului său politic, activităţii din poliţie şi a motivelor care l-au determinat să intre în monahism. Acuzaţia frecventă este de activitate legionară, inclusiv sub masca misticismului monahal. La 1 iulie 1954 este propus pentru trimiterea în justiţie. Este mutat la Jilava (iunie 1954), apoi, din cauza problemelor de sănătate, la Văcăreşti (iulie 1954).
La 13 mai 1955 este „prevenit” (reţinut), după ce timp de trei luni fusese anchetat din nou pentru infracţiunea de „activitate intensă contra clasei muncitoare”. Măsura prevenţiei era luată pentru a masca legalitatea deţinerii sale în arestul Securităţii. La 16 mai 1955 este eliberat de la Galaţi, prin comutarea detenţiei de la data reţinerii, în urma Sentinţei nr. 505 din 28 aprilie 1955 a Tribunalului Militar Bucureşti, în deplasare la Galaţi, în care primise o condamnare de 5 ani temniţă grea.

Se întoarce la Slatina, dar atmosfera de aici era sub presiunea constantă a Securităţii. Din acest motiv, părintele Vasile Vasilache se mută ca duhovnic la Mănăstirea Căldăruşani, de lângă Bucureşti. Aici avea să-l întâlnească pe Adrian Făgeţeanu.

La 5 ianuarie 1959, părintele Vasile Vasilache este din nou arestat sub acuzaţia de activitate legionară în mănăstire, ca parte a marii conspiraţii legionare din Biserică. Este anchetat la Bucureşti pentru activitatea politică interbelică şi continuarea ei sub forma vieţuirii în monahism. La proces nu recunoaşte nici o acuzaţie, fiind susţinut de martorii acuzării. Prin Sentinţa nr. 523 din 20 mai 1959 a Tribunalului Militar Bucureşti este condamnat la muncă silnică pe viaţă, pentru infracţiunea de „uneltire contra ordinii sociale”. Cunoaşte închisorile de la Jilava (martie 1959) şi Aiud (octombrie 1959). Primeşte pedepse din partea gardienilor pentru manifestările religioase din închisoare. De pildă, într-un raport din 13 iunie 1959, gardianul arăta: „L-am surprins când antrena pe restul deţinuţilor din cameră la rugăciuni şi cântece religioase; atrăgându-i-se atenţia, mi-a răspuns că pentru asta este condamnat şi nu-l poate opri nimeni; a mai fost pedepsit pentru asemenea discuţii”. Pentru îndrăzneala sa, părintele a primit 7 zile izolare. La Aiud a refuzat cu obstinaţie reeducarea. La 1 august 1964 a fost eliberat de la Aiud. A decedat în 1973 în fosta Mănăstire Aninoasa, județul Dâmboviţa.