Un volum de documente despre trecutul bisericesc recent

Până acum câţiva ani, trecutul bisericesc românesc recent avea un contur confuz, cunoscut mai mult din mărturiile victimelor fostului regim comunist şi din multe aprecieri exagerate sau chiar neîntemeiate. De pildă, nu de puţine ori, atunci când se vorbea despre patriarhul Justinian Marina, acesta era caracterizat cu epitete de genul "Sovrompatriarh" sau "patriarhul roşu". Desigur, rolul istoricului nu este de a nega realitatea unor astfel de aprecieri, ci el are datoria de a se exprima plecând de la documentele de arhivă. O importantă sursă privind cunoaşterea obiectivă a trecutului Bisericii noastre este un volum, poate prea mult trecut cu vederea, editat în 2001, sub egida Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului, de către Cristina Păiuşan şi Radu Ciuceanu, sub titlul "Biserica Ortodoxă Română sub regimul comunist, 1945-1958", p. 363. Volumul conţine preţioase documente provenite din câteva dosare din arhiva fostei Securităţi date spre cercetare la sfârşitul anilor â90 de către Serviciul Român de Informaţii. În prezent, aceste dosare se află în custodia Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. Aparent, documentele sunt neinteresante, însă, lecturate cu atenţie şi coroborate cu memorialistica şi legislaţia perioadei comuniste, acestea oferă informaţii esenţiale privind cunoaşterea şi înţelegerea încercărilor prin care a trecut Biserica Ortodoxă Română după 1945. Bunăoară, avem de-a face cu documente care vorbesc despre vizita din 1947 a patriarhului Alexei al Moscovei în România. Sunt documente care descriu programul oficial, "impresii şi aspecte", atitudinea ierarhilor români, aspecte care, coroborate cu jurnalul lui Dudu Velicu şi presa vremii, ne dau un tablou inedit despre prezenţa întâistătătorului rus într-o Românie care cu trei ani înainte acuza Biserica Rusiei de colaboraţionism cu regimul sovietic. Un alt document care ne-a atras atenţia este un raport din 1949 (şi nu 1950, cum este datat în volum) al şefului Serviciului Culte din Direcţia Generală a Securităţii Poporului, cu titlul "Atitudinea patriarhului Justinian", care încă din primele fraze exprimă atitudinea întâistătătorului român faţă de regimul comunist: "Deşi lumea democratică pusese mari nădejdi în buna credinţă a patriarhului Justinian, prin comportarea sa de după alegerea sa ca Patriarh, a izbutit să dezamăgească pe toţi cei care l-au sprijinit. Ca arhiereu-vicar şi apoi ca mitropolit a fost pe linie democratică, schimbarea de front făcând-o abia după alegerea sa ca patriarh. Atitudinea sa prezentă este absolut incorectă, atât din punct de vedere politic, cât şi din punct de vedere material, jucând pe două tablouri". Astfel de aprecieri ale responsabililor din Securitate sunt numeroase, practic, volumul amintit conţinând multe documente care atestă atitudinea patriarhului Justinian de protejare şi promovare a intereselor bisericeşti în faţa unui regim care urmărea limitarea până la anihilare a vieţii religioase din România. Un astfel de tablou ni se înfăţişează în rapoartele din 1955 şi 1958 ale ministrului de interne Alexandru Drăghici, care semnala şi, în consecinţă, cerea conducerii de partid şi de stat aplicarea urgentă a unui minuţios plan de limitare drastică a personalului monahal şi a aşezămintelor monahiceşti. Vedem reacţia patriarhului Justinian prin care refuza aplicarea acestui plan de "reformare a monahismului" întocmit în laboratoarele ateiste ale Departamentului Cultelor şi ale Securităţii. Prin urmare, volumul celor doi editori de la Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului din Bucureşti reprezintă un instrument indispensabil pentru cercetarea şi cunoaşterea trecutului bisericesc românesc recent.