În nenumărate colţuri ale ţării există persoane care au de suferit dur din motive de apartenenţă la o anumită etnie, pentru că au diverse boli ori pentru că sunt persoane de sex feminin. Şansele lor de "reabilitare" sunt din păcate destul de reduse. În Consiliul Mondial al Bisericilor s-a discutat recent despre găsirea de soluţii pentru evitarea fenomenului şi pentru includerea acestor persoane în viaţa Bisericii.
A discuta despre fenomenul marginalizării şi despre discriminare în zilele noastre pare aproape absurd. Nimeni nu se mai gândeşte că cineva poate fi discriminat din cauză că este de altă culoare, are o anumită boală, că este sărac sau din alte considerente. Ne place să credem că nimeni nu are nici un fel de barieră în aprecierea unei persoane sau a unui grup. Şi totuşi aceste bariere există. Există în lume numeroase grupuri etnice şi sociale care nu pot urca pe scara ierarhică a societăţii, nu se bucură de aceleaşi privilegii precum semenii lor şi suportă desconsiderarea, deci marginalizarea socială.
Marginalizarea sau, altfel spus, izolarea socială este considerată de sociologi drept rupere şi îngustare a câmpului relaţiilor sociale ale unui individ, ale unei comunităţi ori ale unui grup social. Există atât separare din punctul de vedere al spaţiului, cât şi separare a interacţiunilor cu restul societăţii.
Etichetarea nu duce la ceva bun
Fie că este vorba de vârstnici în detrimentul persoanelor "în putere", fie că este vorba de persoane cu posibilităţi materiale reduse, de persoane de diferite etnii, de persoane cu dizabilităţi sau de persoane fără adăpost, marginalizarea apare în numeroase situaţii, iar lista grupurilor marginalizate sau cu potenţial de marginalizare poate continua.
Etichetarea şi preconcepţia introduc automat persoanele respective într-o categorie cu care restul societăţii evită să intre în contact şi căreia nu i se acordă aproape niciodată încredere.
Cauzele ce duc la marginalizarea indivizilor în societate sunt dintre cele mai diverse şi diferă la fiecare în parte. Pot fi cauze economice, sociale, temperamentale, religioase. Nu există un set-standard de cauze şi nici un şablon ce se poate aplica la fiecare.
Profesorul Ioan Popescu consideră că există două grupuri mari de marginalizare. Primul este cel determinat de către însuşi sistemul social, prin proasta funcţionare a reţelelor sociale. Indivizii sau grupurile sunt marginalizate şi împinse la izolare socială de către alte grupuri şi forţe sociale, fără ca ele să dorească sau să accepte această situaţie. Al doilea grup mare este al celor autoizolaţi, care vine din sentimentul unei inferiorităţi, al faptului că nu pot face faţă provocărilor din jur, astfel că apare o delimitare între ei şi restul societăţii ce evoluează până la marginalizarea totală. În multe situaţii însă întâlnim un mix al celor două forme.
Soluţia problemelor este Biserica
Diferitele guverne, asociaţiile neguvernamentale şi alte instituţii au încercat mereu să rezolve problemele legate de marginalizarea persoanelor sau a grupurilor, însă, din diferite motive, rezultatele nu au fost satisfăcătoare. Numeroase proiecte ale ONG-urilor au cheltuit sume importante pentru prevenirea şi combaterea fenomenului, însă rezultatele nu au fost nici pe departe cele dorite. Cauzele pentru care nu s-a ajuns la rezultatul dorit sunt diverse. Fie nu a fost suficientă bunăvoinţă, fie din cauza lipsei resurselor, fie pentru că nu au avut o amploare considerabilă.
Teoretic, marginalizarea nu ar trebui să existe, toţi oamenii fiind apăraţi de aceleaşi legi, însă realitatea este alta. Singura care poate să intervină şi este cea mai în măsură să rezolve problema este Biserica, deoarece este singura instituţie ce tratează în mod egal pe toţi fiii săi.
Credinţa creştină proclamă permanent adevărul că orice fiinţă umană este creată după chipul lui Dumnezeu. Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Fiul veşnic al lui Dumnezeu, Care S-a făcut om pentru mântuirea oamenilor, cheamă la viaţă veşnică pe toţi oamenii, indiferent de rasă, etnie, gen sau poziţie socială, după cum arăta Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
Astfel, creştinismul a proclamat totdeauna egalitatea tuturor oamenilor în faţa Creatorului şi a predicat iubirea lui Hristos faţă de toţi oamenii, indiferent de rasă, etnie, sex sau poziţie în societate. "Din punct de vedere ontologic, toţi suntem egali. Lupta antidiscriminare are şi o bază antropologic-hristologică: Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat şi a venit în lume să mântuiască pe toţi oamenii. Lupta împotriva discriminării înseamnă pentru Biserică încercarea de impunere a dreptăţii. Este nedrept să fii discriminat, de aceea Biserica nu poate sta deoparte când unii din fraţii şi surorile noastre mai slabi sunt neîndreptăţiţi", a spus părintele Daniel Buda, secretar executiv pentru relaţiile bisericeşti şi ecumenice în Consiliul Mondial al Bisericilor.
Minoritari şi majoritari, sub acelaşi acoperiş
Pentru combaterea marginalizării, reprezentanţi ai Consiliului Mondial al Bisericilor s-au întrunit la Bucureşti recent şi au discutat despre modul în care aceste categorii pot fi implicate activ în viaţa Bisericii. Persoanele tratate sub demnitatea umană trebuie integrate cât mai rapid şi eficient în viaţa Bisericii, deoarece toţi suntem creaţi după acelaşi Chip şi tindem spre aceeaşi Asemănare. De aceea, repezentanţi ai diferitelor religii sau confesiuni s-au întrunit pentru a stabili o strategie comună de abordare şi soluţionare a problemei. Astfel că în perioada următoare vor fi identificate punctual problemele şi vor fi găsite rezolvările necesare.
Deputatul Nicolae Păun, reprezentant al minorităţilor în Camera Deputaţilor, este de părere că în primul rând trebuie schimbată mentalitatea şi trebuie depăşite prejudecăţilor pentru a elimina fenomenul marginalizării şi a dat exemplu construirea unui biserici (Toţi Sfinţii Români) în cartierul bucureştean Rahova, ce reuneşte sub acelaşi acoperiş reprezentanţi ai două etnii numeroase din zonă, români şi romi. "Prin această dorinţă divină de a construi un lăcaş de cult şi de cultură am dorit să aducem împreună populaţia majoritară şi populaţia minoritară, arătând prin aceasta că este foarte important să vieţuim împreună. Când intră în acest sfânt lăcaş, cu toţii - majoritari şi minoritari - trebuie să plece cu un gând de pace, să înţeleagă unde greşesc şi să îndrepte ceea ce au greşit. Nu este de ajuns să avem un lăcaş de cult dacă nu există dorinţa ambelor părţi să intre într-un fel în biserică şi să iasă afară altfel", a spus deputatul Nicolae Păun.
La rândul său, părintele Daniel Gangă, preotul comunităţii romilor din Arhiepiscopia Bucureştilor, a spus că în Biserica lui Hristos se topesc orice diferenţe de natură socială sau etnică dintre oameni. "Aici ne regăsim aşa cum ne-a creat Dumnezeu de la început, ca fraţi. Biserica Ortodoxă Română, prin faptul că a hirotonit o persoană special pentru această comunitate, vine să confirme o învăţătură pe care o practică de la începuturile ei", a spus părintele Gangă.
