Nimic nu se compară cu plăcerea citirii unei cărţi

Beneficiile lecturii nu se rezumă la bucuria citirii unei cărţi, ci şi la stimularea intelectului sub diverse aspecte şi la perpetuarea folosirii corecte a limbii. "Citind numai de pe internet, chiar texte îngrijit redactate, te desprinzi de semnele diacritice; dacă te mărgineşti la bloguri, te îndepărtezi şi de gramatică, şi de ortografie", a motivat prof. univ. dr. Stelian Dumistrăcel, cercetător ştiinţific principal gradul I şi şeful Departamentului de dialectologie la Institutul de Filologie Română "A. Philippide". Reputatul filolog ne-a prezentat, într-un scurt dialog, şi alte motive pentru care cititul unei cărţi reprezintă împlinirea omului sub diverse aspecte.

Domnule profesor, în societatea zilelor noastre, cu tehnologia tot mai uşor accesibilă şi tot mai avansată, mai avem nevoie de lectură? De ce trebuie să citim?

Cred că referirea este, în primul rând, la beletristică şi răspunsul este că, în mod sigur, avem nevoie şi de o altă lectură decât aceea la care ne obligă informarea de pe internet, necesară pentru a practica diferite meserii. Nimic nu se compară însă cu plăcerea ţinerii în mână a unei cărţi, cu dorinţa de a o citi: poate fi una veche, pe care o căutai de mult şi ai avut bucuria s-o găseşti, poate fi bucuria atingerii cărţii abia ieşite de sub tipar, pe care o aşteptai sau la care nu te aşteptai, dar îl cunoşti pe autor, după alte lecturi. În timp, lectura bună te face beneficiarul progresului în spiritualitate pe care l-a reprezentat tiparul: lectura contează pe judecată, pe înţeles, stimulează aceste însuşiri ale intelectului, superioare percepţiei mai întâi (dar poate şi până la urmă doar) senzoriale, auz, văz, spre care ne-au îndreptat, simplificator, radioul şi televiziunea. Dar iată şi un motiv pur pragmatic, de formare: citind numai de pe internet, chiar texte îngrijit redactate, te desprinzi de semnele diacritice; dacă te mărgineşti la bloguri, te îndepărtezi şi de gramatică, şi de ortografie. Or, vin momente când o asemenea scuturare de "vechituri" te poate costa la un interviu, la redactarea unui CV care nu este un simplu formular, la redactarea unei scrisori de intenţie. M-am confruntat cu asemenea efecte nu o dată, citind lucrări scrise ale studenţilor, în care am găsit forme nearticulate ale unor substantive scrise după ureche (sau după internet: bani, în loc de banii, gându, în loc de gândul etc.); ca să nu mai vorbesc despre contraperformanţa de a mă afla în prezenţa a două-trei pagini format A3 scrise de mână fără nici o sedilă pentru ş sau ţ, fără "pălăria" lui ă, sau "căciula" pentru î!

De ce este de preferat o oră de lectură în locul unei ore pe site-urile de socializare/jocuri pe calculator?

Mai întâi, pentru că trebuie să eviţi abrutizarea provocată de însingurarea în faţa calculatorului, uneori compensată chiar prin interrelaţionare audiovizuală cu acesta. Am cunoscut tineri mândri de atari performanţe: saluturi, lătrături sau alte sunete, eventual de bucurie, pe imagini de gudurare, de linguşire sau, de ce nu, de acceptată sfidare din partea imaginii unei vietăţi virtuale, create pentru un sărăcăcios şi trist moment de întâlnire, parcă fără alte speranţe. Lucrurile nu se schimbă cu mult dacă, pentru a socializa, scrii şi primeşti mesaje în spaţiul luminii palide a calculatorului, cronometrat de ţăcănitul click-urilor prin care îţi redirecţionezi abdicările de moment spre un imens necunoscut.

Cartea are o identitate: un autor, a cărui biografie o poţi afla, are ea însăşi un destin, te leagă, indirect, într-un dialog în timp, de cei care au citit-o înaintea ta, printre aceştia poate chiar părinţii tăi; o poţi recomanda celor apropiaţi, o poţi dărui celor dragi. Practicarea lecturii contribuie, şi pe această cale, la conturarea şi împlinirea personalităţii, prin instituirea stării de autoexigenţă.

Ce trebuie să citească tinerii zilelor noastre?

Principala problemă care se pune este aceea că recomandările vizând grupe pe vârste sau sexe nu sunt mai eficiente decât recomandările de lectură pe care le face şcoala. De fapt, sunt tot atât de eficiente. Dar, aici, se impune o observaţie. M-a întristat întotdeauna formula, din manuale de limba şi literatura română, "Lecturi obligatorii"! Mi s-a părut o aberaţie să legi plăcerea lecturii (sau măcar îndemnul la lectură) de conceptul de "obligaţie"! (parcă ar fi din manualul de pregătire pentru obţinerea carnetului de şofer). Sper că această indicaţie nu se mai găseşte în manualele de astăzi; dacă mai este, ar fi bine să fie înlocuită cu una mai… inteligentă, mai comunicativă. Şi, evident, nu este vorba numai de o altă titrare, ci de un alt mental de abordare a problemei respective, pentru care să se găsească şi cuvântul potrivit. Îmi aduc aminte ce impresie agreabilă mi-a făcut prima întâlnire, într-o carte de specialitate în limba franceză, cu înlocuirea termenului (oarecum) ameninţător "Bibliographie" printr-o formulă suplă, care dă de gândit: "Pour en savoir plus". Dar, prin această introducere, vreau să subliniez necesitatea ca toţi elevii să citească, de exemplu, operele literare studiate în timpul şcolii şi liceului; acestea au rolul de a asigura nivelul corespunzător unui anumit grad de instruire în raport cu spiritualitatea naţională.

Câteva cărţi recomandate tinerilor

"Lăsând pe seama formatorilor cunoaşterea şi recomandarea seriilor şi colecţiilor de publicaţii adecvate diferitelor vârste, mă voi referi, mai întâi, la "1001 de nopţi" (într-o ediţie adaptată pentru cei mici), "Pinocchio", "Gulliver", "Baronul Münchausen", "Cartea junglei", "Old Shatterhand", apoi cărţile lui Jules Verne (recuperabile şi astăzi mai ales pentru umorul, inegalabil pentru astfel de cărţi, al autorului), ale lui Mark Twain, care oferă, cum s-a spus, o adevărată distracţie intelectuală, ori ale lui Alexandre Dumas. Sau, din alte registre: literatura lui Dickens şi a lui Jack London. Pe măsura vârstei, tinerii pot preţui lecturi de mare vioiciune spirituală, dar, în acelaşi timp, de profundă meditaţie în registru de îngăduinţă bonomă, cum sunt cele oferite de "Cartea de la San Michele", a lui Axel Munthe, sau de "Memoriile lui Hadrian" (Marguerite Yourcenar), capodoperă de rafinament a proiecţiei înaltei filosofii în confruntarea cu istoria.

Se poate uşor observa că, pentru rememorare, am fost constrâns la o severă selecţie; în toate cazurile, m-am oprit la unele din cele care pot asigura dezvoltarea înţelegerii omeneşti a lumii, bogăţia sufletească, sensibilitatea la adevăr, la bine şi la frumos; am citat scriitori care te atrag şi te cuceresc şi prin stil deosebit, ce se conturează dinspre stăpânirea resurselor limbii (apreciere care îi include şi pe traducători) şi printr-un favorabil contract de lectură cu viitorul cititor, acesta creditat pentru inteligenţă şi bună intenţie, stimulat spre comprehensiune şi umor", a sintetizat reputatul filolog Stelian Dumistrăcel.

Ce trebuie să citească un bun creştin

Marii Părinţi ai Bisericii recomandau permanent credincioşilor lectura zilnică a unor capitole din Noul Testament. "Este foarte important ca orice fiu al Bisericii să cunoască Noul Testament, pentru că, doar citindu-l odată sau de două ori, nu putem pătrunde profund în tainele învăţăturilor care ne-au fost transmise prin aceste scrieri. Citindu-le de mai multe ori şi, eventual, apelând la unele comentarii ale exegeţilor, care s-au aplecat asupra textelor sacre, vom înţelege mai bine taina care se ascunde în cuvintele Sfintei Scripturi", a îndemnat părintele arhimandrit Timotei Aioanei, mare eclesiarh al Catedralei patriarhale şi exarh cultural al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

Profunzimea cititului nu constă în numărul de pagini parcurse, ci în aplecarea asupra cuvântului scris. "Textele marilor Părinţi ai perioadei de început a Bisericii au fost scrise sub inspiraţie. Ştim acest lucru din viaţa Sf. Ioan Gură de Aur, care a lucrat la comentariile Epistolelor Pauline asistat chiar de autorul acestora, Sf. Apostol Pavel. Arhiepiscopul Constantinopolului, Sf. Ioan Gură de Aur, s-a rugat la Dumnezeu ca să-i dea inspiraţie, iar ceea ce scrie să fie pe placul Lui. De aceea, scrierile Sfinţilor Părinţi sunt izvor de înţelepciune şi vor fi actuale până la sfârşitul veacurilor", a subliniat părintele Timotei.