Ampla dezvoltare a tehnologiei și noile media au condus, în ultima perioadă de timp, la diminuarea graniței dintre viața privată și cea publică, împingând oamenii către o supraexpunere de sine,
Anxietatea elevilor provocată de matematică
Studiile de evaluare internațională PISA (2012) arată că majoritatea elevilor au semnalat stări de tensiune provocate de matematică. Specialiștii în domeniu menționează sentimente de nervozitate, teamă, tensiune și reacții fiziologice neplăcute la situațiile de testare, la care se adaugă griji și gânduri de așteptare negativă provocate de o situație de învățare a matematicii. Pentru depășirea cu bine a acestor stări, Alina Elena Grecu, profesor de matematică și psiholog, recomandă exerciții practice, grupuri de lucru bazate pe colaborare, discuții despre matematică, elevul fiind încurajat să aibă un jurnal al orei de matematică în care să își noteze gândurile și emoțiile legate de aceasta, problematizarea și mai ales folosirea de exemple cu aplicații în viața reală.
Tulburările de anxietate sunt cele mai întâlnite în lume cu privire la sănătatea mintală. În context educațional, din cauza presiunii exterioare, elevii pot manifesta anxietate de testare și anxietate de performanță, deoarece îşi doresc să obțină note mari la un examen sau să se claseze pe primul loc la o competiție. Cea mai frecventă este anxietatea provocată de matematică, întâlnită la toate vârstele, la nivel global. În studiile programului de evaluare internațională PISA (2012), majoritatea adolescenților au semnalat stări de grijă și tensiune în timpul orelor de matematică sau atunci când lucrează la matematică.
Rezultatele elevilor la matematică depind de mulți factori, între care: vârsta, genul, nivelul de dezvoltare, coeficientul de inteligență, interese și nevoi, mediu, profesori, atitudini faţă de matematică, simțul eficacității, motivația, cunoștințele anterioare și relațiile cu colegii. Unul dintre acești factori este și anxietatea provocată de matematică. Această tulburare este studiată în mod riguros încă de la începutul anilor ‘70, când au apărut instrumente științifice pentru măsurarea anxietății provocate de matematică. De atunci au fost publicate mai multe studii, iar o cercetare reprezentativă clasică o constituie meta-analiza lui R. Hembree, realizată în 1990, care arată faptul că un nivel ridicat de anxietate provocată de matematică implică un nivel scăzut de învățare a matematicii și de motivație în studiul acesteia, spune Alina Elena Grecu.
Încă din 1967, Liebert și Morris au distins două componente ale anxietății provocate de matematică: „afectivă și cognitivă. Anxietatea afectivă se referă la sentimentele de nervozitate, teamă, tensiune și reacții fiziologice neplăcute la situațiile de testare. Anxietatea cognitivă privește grijile și gândurile de așteptare negativă provocate de o situație de învățare a matematicii. Elevii pot experimenta anxietate provocată de matematică în multe forme și grade, de la «înghețarea» în timpul unui examen de matematică, până la încercarea de a evita orice are legătură cu numerele. Simptomele pot fi fizice sau psihologice, cele fizice includ greață, respirație scurtă, transpirație, palpitații cardiace și creșterea tensiunii arteriale, iar simptomele psihologice sunt pierderea memoriei, paralizia gândirii, pierderea încrederii în sine, evitarea matematicii și izolarea. Aceste simptome și alte experiențe negative pot duce la un cerc vicios în care frica de matematică interferează cu învățarea matematicii, ceea ce duce la experiențe de învățare negative”.
Cauzele anxietății față de matematică
Literatura de specialitate menționează mai multe cauze ale anxietății provocate de matematică, printre acestea regăsim: testele contratimp, metodele de predare, atitudini ale profesorilor, atitudini ale elevilor și mijloacele de învățământ. De asemenea, cercetările din ultima perioadă au arătat că unele tehnici de predare a matematicii cauzează anxietate, printre care: efectuarea aceleiași sarcini de către toți elevii, realizarea de sarcini repetitive, acordarea de lucrări scrise în fiecare zi, insistarea asupra unei singure modalități corecte de a rezolva o problemă și sarcina de a rezolva probleme de matematică ca pedeapsă pentru un comportament eronat. În plus, profesorii, dar și părinții cărora le este frică de matematică pot transmite această temere copiilor, modelând comportamente asemănătoare propriului disconfort față de subiect.
Alina Elena Grecu a realizat o cercetare pe tema anxietății elevilor față de matematică finalizată printr-o lucrare de doctorat în cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației din cadrul Universității București, în care a observat că sunt elevi care înțeleg bine materia, dar care nu reușesc la examene. Scopul cercetării a fost de a-i face pe elevi să-și conștientizeze nivelul de stres și de a-i determina să regândească strategii pentru a ajunge la o performanță mai bună.
Strategii de ameliorare
„Printre strategiile de ameliorare a anxietății față de matematică pot fi: strategiile de studiu, strategiile de gestionare a timpului și strategiile de gestionare a anxietății. Într-un studiu din 2003, D. Servant menționează următoarele strategii de studiu: o bună planificare, gestionarea timpului de studiu, a munci mai degrabă calitativ decât cantitativ, a lucra pentru a ameliora punctele slabe și a colabora cu ceilalți. El explică faptul că studiul temeinic reduce semnificativ anxietatea provocată de matematică. Conform cercetărilor lui J. Bellego (2009), strategiile de gestionare a timpului sunt: organizarea orarului de studiu, utilizarea timpului cât mai eficient și planificarea atentă a sarcinilor de îndeplinit. El menționează și folosirea ceasului pentru a monitoriza timpul de lucru și efectuarea sarcinilor mai ușoare înaintea celor mai grele. Strategiile de gestionare a anxietății fac referire la: somn odihnitor, activități fizice, alimentație sănătoasă și strategii de relaxare. Același autor menționează și pregătirea materialului necesar la evaluare, exerciții de respirație, un mod pozitiv de a vedea lucrurile și o poziție de lucru confortabilă. Așadar, este important ca elevul să rămână calm, să aibă încredere în sine și să-și optimizeze resursele. Părinții îi pot susține pe elevi prin crearea unui climat de studiu optim, prin încurajări și chiar prin exemplul propriu. Astfel, ei pot «aduce matematica acasă» prin cărți captivante despre matematică sau filme educative. Ei pot apela la psihologul școlar, dacă situația persistă”, a completat Alina Elena Grecu.
În ceea ce privește intervenția psihologică, trebuie menționat faptul că terapiile cognitive s-au dovedit mai eficiente în reducerea anxietății provocate de matematică. Câteva cărți care prezintă fața prietenoasă a matematicii sunt: „Cele zece magnifice” și „Domnul pătrat” de Anna Cerasoli (care prezintă aventura lui Filo în lumea matematicii) și volumul „Pisica din Ținutul Numerelor”, scris de Ivar Ekeland. De asemenea, rămân mereu actuale cărțile semnate de Florica Câmpan, cercetătoare în domeniul geometriei și al istoriei matematicii, cunoscută pentru cărțile sale de istoria matematicii, scrise într-un limbaj viu și accesibil.
Profesorul care predă matematica este cel mai în măsură să-i ajute pe elevi pentru a depăși starea de anxietate, după cum ne-a spus din propria experiență Alina Elena Grecu: „Eu am constatat că, prin folosirea unor bune practici de predare, putem diminua anxietatea provocată de matematică. Amintesc câteva lucruri pe care le-am folosit cu elevii mei: exerciții practice (cum calculăm înălțimea unui copac în curtea școlii, grupuri de lucru bazate pe colaborare, metoda mozaicului), discuții despre matematică, elevul poate fi încurajat să aibă un jurnal al orei de matematică în care își notează gândurile și emoțiile legate de această disciplină, problematizarea exercițiilor (Cum ai rezolva altfel? Poți crea un enunț asemănător? Ce învățăm din această greșeală?), justificarea raționamentului (De ce ai ales această rezolvare?), folosirea de exerciții cu aplicații în viața reală (Cum legi noțiunea de arie de integrală sau cum afli volumul unui anumit spațiu), folosirea calculatorului, a tehnologiei, profesorul să fie un facilitator al învățării și evaluarea învățării să fie parte a instrucțiunii. De asemenea, e bine ca profesorii să fie atenți la cuvintele și la gesturile lor, să valorifice progresul și să vorbească despre propriile lor dificultăți în învățarea matematicii”.
Pentru ca elevii să se împrietenească cu matematica e nevoie de timp, strategii potrivite, un mediu educativ care să-i susțină în acest demers și, nu în ultimul rând, răbdare din partea copiilor, părinților și profesorilor. Cei care au reușit să treacă acest prag dau mărturie că matematica poate fi o adevărată prietenă prin modul în care fundamentează gândirea și prin felul în care ne provoacă să găsim noi soluții creative.