Definit ca epuizare fizică, psihică și emoțională, care apare ca urmare a unui stres cronic la locul de muncă, burnout-ul provoacă un dezechilibru puternic în organism. Psihologul clinician Codruța Marin
Atitudinea optimă și succesul
Se întâmplă uneori ca activitatea noastră profesională să nu ne mai satisfacă nevoile lăuntrice, fundamentale. Munca depusă să ni se pară, la un moment dat, prea statică, o rutină depersonalizantă, care ne consumă vitalitatea și ne dă senzația că viața noastră a devenit absurdă. Ne trezim, astfel, paralizați în fața unui complex de emoții negative, care ne inundă alarmant sufletul: frustrare, neîncredere sau chiar angoasa față de ceea ce ar putea să ne rezerve viitorul. Ne întrebăm, cine este de vină? Noi sau mediul nostru ambiant? Ne putem, oare, smulge din această situație deplorabilă?
În majoritatea cărților de literatură motivațională întâlnim ideea că ceea ce obținem în viață se bazează, într-o măsură covârșitoare, pe convingerile noastre subconștiente. Descoperim multe argumente valide în favoarea ideii că schimbarea atitudinii noastre mentale, dintr-una negativă în una pozitivă, ne readuce bucuria vieții și ne ajută să regăsim sensul lui „a fi”.
Specialistul în psihologie motivațională Jeff Keller definește atitudinea ca fiind „filtrul mental prin care percepi lumea”. Este fereastra noastră către lume. Într-o situație dată, unii oameni văd jumătatea plină a paharului, alții, dimpotrivă, pe cea goală. Atitudinal, persoana pozitivă exprimă, inclusiv la nivelul limbajului non-verbal, enunțul „eu pot”. Ea se concentrează asupra soluțiilor și este tentată să descopere calitățile semenilor. Este mulțumită și îi mulțumește lui Dumnezeu pentru darurile primite. Este orientată mental spre posibilitățile latente din ființa sa. Persoana care posedă o gândire predominant negativă își focusează atenția asupra problemelor ivite în cale și manifestă, de regulă, o atitudine critică, uneori extrem de critică față de cei din jur. Este tentată să își observe, mai degrabă, limitările, lipsurile, deficiențele personale decât calitățile și atuurile. Pe scurt, devenim ceea ce credem că vom deveni.
Important este să ne fixăm scopul pe care dorim să-l atingem. Scopurile variază în funcție de persoană: de la dorința de a ajunge un foarte bun profesionist în domeniul nostru de activitate până la atingerea unui nivel de trai mai ridicat sau dobândirea unui prestigiu social mai extins.
Pentru a obține succes într-o anumită sferă a vieții cotidiene, cultivarea gândurilor pozitive și fixarea precisă a scopului spre care tindem sunt absolut necesare, dar nu suficiente, susține Keller. Următorul pas pe care trebuie să-l facem este să acționăm, dar nu înainte de a cunoaște amănunțit care sunt etapele scopului pe care ni l-am propus.
În literatura de specialitate se vorbește de „vizualizare”, „film al vieții” sau „tablou interior”. Vă amintiți, poate, testamentul politic al monahului Nicolae Steinhardt, cu care se deschide luminosul, tonicul „Jurnal al fericirii”. Acolo, părintele Nicolae amintește cum Vladimir Bukovski, fiind înștiințat că a fost convocat la temutul sediu al KGB, pentru anchetă, nu a putut să închidă un ochi toată noaptea. Dar nu din cauza fricii, ci de nerăbdare: „Abia așteptam să se facă ziuă, să fiu în fața lor, să le spun tot ce cred eu despre ei și să intru în ei ca un tanc”.
Este greșit să credem că citind doar una sau mai multe cărți motivaționale vom obține succesul mult râvnit, într-un timp foarte scurt. În realitate, succesul presupune angajament, efort, perseverență. Perseverența este susținută profund de angajament. Înainte de a porni spre atingerea unui țel trebuie să ne creăm dispoziția lăuntrică prin care vom putea depăși orice obstacol care s-ar interpune între noi și scopul spre care am ales să tindem. Angajamentul anihilează stările psihice demotivante, parazitare - ezitarea, tentația de a abandona cursa, teama de eșec. O atitudine potrivită se exprimă în exterior prin cuvinte potrivite. Gândurile pozitive se susțin prin cuvinte pozitive. Altfel spus, cum vorbim, așa gândim.