Autenticitatea vindecă disocierea de propria viaţă

Mediul este ceea ce este. Când ne convine, spunem: „Sunt fericit, viața e frumoasă”. Când nu ne convine, zicem: „Nu sunt nefericit, viața e grea”. Într-adevăr, sunt lucruri care nu mi-au ieșit în anul ce tocmai s-a încheiat, dar trebuie să fiu onestă cu mine însămi şi să admit că sunt altele care mi-au întrecut așteptările, atât de bine s-au aranjat. Ceea ce trebuie să înţelegem este faptul că binele va fi inseparabil întotdeauna de rău.

Viitorul, incertitudinea lui, provocările vieții îmi par la fel de greu de îmblânzit ca o rază de lună, care curge încotro vrea, luminează pe cine vrea, dar în acest peisaj al incontrolabilului există repere pentru noi. M-am întrebat: care ar putea fi cuvântul emblematic pentru anul 2023? Cel mai aproape de mine a fost „autenticitate”. Întotdeauna, onestitatea începe cu tine însuți. A fi autentic înseamnă a fi aliniat în mod profund cu ceea ce ești: valori, principii, convingeri și emoții.

A fi autentic este cea mai bună „afacere” pe care o poți face pentru tine în acest an. De ce? Pentru că vei fi scutit de regrete - ai făcut tot ceea ce ai putut și știut în acel moment, în acord cu tine. Vei fi scutit de situații în care ai gândit sau simțit ceva și ai făcut altceva. Însă, în mod paradoxal, autenticitatea este legată de vulnerabilitate. Puţini sunt cei care arată cu adevărat cine sunt, fără măști, fără dorința de a epata sau impresiona.

Există ideea unei false puteri date de neafişarea vulnerabilităţii. Acest mod de gândire este următorul: nu arăt celorlalţi cum sunt, ce vreau, ce-mi place și mai ales nu las pe nimeni să ajungă vreodată la punctele mele slabe, pentru că astfel nu pot fi rănit. Dar nici eu, celălalt, nu o să te pot iubi. Nu risc nimic, nu pierd nimic. Nu-ți voi spune vreodată că-mi placi, că te apreciez, că ești sensibil și bun, că te vreau. O vom ține din glumă în glumă, ca un mecanism de apărare, atunci când vrei să ne apropiem unul de altul.

În urmă cu câteva secole, Platon definea virtutea ca prezența dreptății, a cumpătării, curajului și înțelepciunii. Cum împac frica și atitudinea mea cu dorința de a fi un om caracterizat de virtute? Pot începe cu conștientizare și autoanaliză. Să cobor în mine și să văd de ce îmi produce teamă, care-i originea fricii. Să (mă) înțeleg. Și de aici să fac tot ce pot pentru a mă vindeca. E responsabilitatea mea totală. Pot să-mi iau un an sabatic de la orice relație, pot citi pe subiect, pot corecta greșeli, pot să-mi fac un jurnal în care să-mi analizez trăirile, experiențele și emoțiile. Eu decid cum acționez, dar este necesar și recomandat pentru sănătatea mea fizică și psihică pe termen lung să o fac.

Acceptarea ta ca ființă umană în totalitate este un drum spre autenticitate, mi-a spus o colegă într-o zi: „Ești 100% copil și 100% femeie”. M-am gândit apoi că în mine trăiește un copil care are nevoie de protecție, siguranță, acceptare. Trăiește și o femeie, care este matură, feminină, iubitoare. Trăiește și o luptătoare pentru cauzele în care crede și oamenii pe care-i iubește, gata să apere drepturile celor fără glas. Trăiește și o persoană curajoasă, care în cele mai grele momente își găsește de undeva curajul să răzbată, să contureze soluții, să fie prezentă în momente esențiale. Din acceptare pornește toleranța față de propriile limite și îngăduința cu cei din jurul nostru.

Autenticitatea ta ca persoană este importantă pentru că din absența ei provine disocierea de propria viața. Ce înseamnă asta? Deconectarea de propriile nevoi, dorințe, aspirații. Unii oameni trăiesc zeci de ani deconectați de propriile chemări interioare, apoi se miră de ce devin depresivi, anxioși, lipsiți de vitalitate și inițiativă, fără motivație și dorința de a-și trăi viața la potențialul ei maxim. La depresie nu ajungi într-o lună, depresia înseamnă erodare, erodarea speranței, bucuriei, relațiilor, discrepanța foarte mare dintre cum ți-ai creionat viața și cum arată ea. Abandonul de sine are costuri imense pentru sănătatea emoțională și relațională.

Spațiul dintre noi

Prima dată am auzit despre conceptul „spațiul dintre noi” de la psihoterapeuții de cuplu Harville Hendrix și Helen Hunt. Mi-a părut revelatoare imaginea așa de plastică prin care poți operaționaliza ce se întâmplă la nivelul unei relații, cum se simte relația pentru ambii parteneri. Am devenit fascinată de conceptul spațiului dintre noi: Ce ne spune spațiul dintre noi? Doar eu ocup loc aici? Doar eu am inițiativa? Sunt în spațiul cuplului sau am ieșit afară? Mă simt în siguranță în cadrul cuplului sau sunt aproape mereu într-o atitudine defensivă?

Fiecare dinamică din cuplu se întâmplă într-un spațiu bine determinat, care vorbește despre calitatea relației, nevoile noastre, ce este de schimbat sau de făcut pentru a ne fi mai bine împreună. Consider că una dintre premisele pentru a ne fi bine este să fim amândoi în cadrul relației, să ne implicăm, să ne dăm interesul pentru a construi ceea ce ne dorim. Dați-vă voie să explorați spațiul dintre voi, cum se simte el: plin de încredere, si­guranță, iubire, apreciere, susținere sau mai degrabă este încărcat de reproșuri, critici, dispreț, retragere, pasivitate, defensivă, certuri, cuvinte jignitoare, o luptă tăcută pentru putere.

Când vindeci spațiul relației, vindeci relația. Ai un singur as în mânecă, o singură viață. Când consideri, pe baza unor argumente raționale, că e bine să riști, să-ți deschizi inima, fă-o! E prea scurtă viața să te lași condus de frică. E prea frumoasă iubirea să nu o trăiești. M-am întrebat ce anume poate schimba lumea anul acesta și în toți anii care vor veni? Răspunsul este: frumuseţea, bunătatea, empatia, spiritul civic, iubirea. Cea din urmă schimbă lumea radical şi ireversibil.

Ioana d’Arc, un simbol al curajului, a scris câteva cuvinte potrivite pentru fiecare început de an: „Viața complet diferită pe care ți-o dorești nu devine realitate doar pentru că te gândești la ea. Nu se va întâmpla nimic din visurile tale dacă nu te pui în mișcare și nu pui lucrurile în mișcare. Distanța dintre viața de acum și viața complet diferită pe care ți-o dorești se numește acțiune. Este inconfortabil, este riscant, este de traversat mai înainte de a-ți trăi acea viață. Nu este ușor, dar nici imposibil. Îndrăznește! Ia-ți angajamentul față de tine, pentru tine, nu mai amâna, nu mai aștepta momentul potrivit. Nu există. Dar îl poți crea. Ești la doar o decizie distanță. Fii flămând, fii nebun după viața pe care ți-o dorești! Nu mi-e teamă. M-am născut să fac asta!”

Poți fi rănit, întristat, aflat în circumstanțe grele, dar nu ești o victimă, în fiecare secundă poți să-ți creionezi propria atitudine și să iei noi decizii care în timp să te aducă înspre un punct mai apropiat de cine ești tu cu adevărat. Fiecare zi din acest an să fie o zi pe drumul lung al autenticității și curajului!