Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Psihologie Când este necesar să stabilim limite

Când este necesar să stabilim limite

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Psihologie
Un articol de: Alina A. Rotaru - 09 Feb, 2021

Observ în ultima vreme o suferință recurentă în relații, în sensul că oamenii nu știu să pună limite și să stabilească granițe în relațiile cu ceilalți. De aici rezultă o serie de frustrări personale, sentimentul că ești folosit în relație, că nu contezi, că celălalt este neatent la ceea ce îți dorești, că eşti dator să-i mulțumeşti pe ceilalți şi să fii pe placul lor, în detrimentul atenției față de tine, în sensul unei dezvoltări personale sănătoase.   

Persoanele care se confruntă cu acest tip de probleme sunt foarte bine intenționate și își doresc un lucru simplu, să fie acceptate pentru ceea ce reprezintă. Adesea consideră că singura modalitate prin care se poate realiza aceasta este să renunțe la propria persoană, în sensul de a pune nevoile celorlalți mai presus de nevoile proprii, să prioritizeze fericirea celor din jur. Până aici ar putea fi vorba despre un altruism necondiţionat, care nu creează conflicte interioare, şi avem exemple în creştinism. Dar sforţarea de a fi mereu disponibil, negarea a ceea ce simţi doar pentru a fi lângă celălalt, indică o stimă de sine scăzută. Din acest motiv persoana se confruntă cu o serie de dificultăți, precum relații neîmplinitoare, în ciuda faptului că oferă totul pentru a fi bine, până la sacrificarea propriilor nevoi. Un prim pas spre schimbare începe prin a comunica, cu fermitate și asertivitate, limitele personale.

Orientarea către interior

Cei care au crescut într-un mediu care poartă amprentele unui climat traumatic au dificultăți atunci când vine vorba de a se diferenția emoțional de ceilalți. Dificultatea aceasta pornește de la faptul că nevoile lor nu au fost prioritizate, valorizate, auzite și ascultate. În consecință, ori devenim prea rigizi, compulsivi, perfecționiști, ori devenim prea permisivi cu cei din jurul nostru și uităm de un concept atât de necesar: limite în relații. În situația în care devii permisiv, nu există o diferențiere clară între tine și mediu, te lași ușor influențată de părerile și dispozițiile celorlalți, le absorbi și integrezi ca și cum ar fi ale tale. Practic, ajungi să fii un satelit secundar în propria existență, iar cei din jur îți dictează deciziile și opiniile.

A fi bine diferențiat emoțional înseamnă a fi orientat către tine, către nevoile tale și ce simți tu, centrat în ființa ta. Înseamnă să ai curajul să spui acest cuvânt: Nu, „nu doresc”, „nu îmi face bine”, „nu vreau”. A pune limite în interacțiunile tale cu oamenii înseamnă să ai curajul să verbalizezi ce îți dorești, să fii asertiv în exprimarea nevoilor, dorințelor și, mai mult decât orice, să-ți amintești că ceea ce simți contează. Emoțiile noastre sunt niște senzori fini care ne vorbesc despre cât de bine sau cât de rău ne este într-o relație, într-un anturaj, într-o situație. A îngropa sau neglija ceea ce simți, pe termen lung, poate duce la îmbolnăvire fizică și psihică. E în regulă să fii obosit, să nu-ți dorești să ieși în oraș sau să susții o cauză care pare rezonabilă, să îți dorești să stai în pat fără chef de nimic, să nu fii mereu disponibil, să spui că îți dorești altceva, să te răzgândești. Aşadar, e normal să simți că nu vrei, nu poți, nu-ți dorești, e normal să ai nevoi. Dar un pas sănătos spre schimbare este să începi să prioritizezi, să asculți acea voce fină care îți vorbește despre ce îți face bine și ce îți face rău. Dacă în copilărie nu a contat ceea ce spui, când devii adult ești responsabil faţă de tine, de stabilirea unor limite clare în relațiile tale, de cunoaşterea cu certitudine a ceea ce-ți este folositor sau nu, de a şti până unde poți merge în a fi aproape de celălalt.

Convingeri sănătoase

Nu voi accepta șantajul sau amenințarea; Nu voi sta în relații unde nu sunt tratat(ă) cu demnitate și respect; Am curajul să spun nu, fără a mă simți vinovat(ă) sau intimidat(ă); Nu voi accepta să fiu abuzat(ă) verbal, fizic, emoțional, sexual sau spiritual; Sunt singur(ă) responsabil(ă) pentru ceea ce sunt și ceea ce voi deveni; Sănătatea mea fizică, mentală, emoțională și spirituală este o prioritate pentru mine; Voi alege singur(ă) prietenii, anturajul, persoanele lângă care să îmi petrec timpul; Este firesc să greșesc și să o iau de la capăt; Este în regulă să mă răzgândesc; Îmi urmez vocația, oricât de dificil ar fi.

De asemenea, mă separ și mă îndepărtez de ceea ce-mi face rău: comportamente, gânduri, atitudini, situații; Este normal să-mi exprim punctul de vedere și să nu îi judec pe cei cu păreri diferite de ale mele; Am dreptul la intimitate, la viață personală; Sunt fidel(ă) principiilor mele de viață, loial mie însumi (însămi), în primul rând; Nu-mi ajustez valorile și convingerile pentru a mă încadra în tipare care sunt străine de valorile sufletului meu; Este responsabilitatea mea să stabilesc limite sănătoase în interacțiuniile mele cu oamenii.

Amintește-ți că nu ești un om rău dacă pui limite în interacțiunea cu ceilalți, ci doar prioritizezi ce este important pentru tine, ca apoi să poți oferi timp și resurse din preaplinul tău, nu din concepția greșită că dacă nu faci aceasta, tu nu valorezi; Nu ești indispendabil, deci poți fi înlocuit; Oricine ai fi, oricare ți-ar fi numele sau originea, oriunde te-ai afla, nu uita că ești capodopera unui Creator desă­vârșit, Dumnezeu, Care nu greșește cu privire la faptul că exiști în acest timp și loc, în acest context al vieții tale; Ești unic prin modul în care îți trăiești bucuria, în care îți manifești dragostea și grija, ești unic prin experiența distinctă de viață și modul în care integrezi experiențele trăite; Indiferent de percepțiile eronate pe care le ai despre tine, de greșeli sau de trecut, tu poți să faci schimbările necesare pentru a-ți fi mai bine de acum înainte. Independent de nivelul financiar, educațional sau intelectual la care te situezi, ești cea mai complexă creatură din Univers.

Ai idee câte procese psihice și conexiuni neuronale se înfăptuiesc chiar în timp ce citești pasajele acestea? Ai idee câte funcții biologice sunt activate chiar în clipa aceasta pentru menținerea parametrilor homeostazici? Cum altfel crezi că poți să iubești pe altcineva într-un mod sănătos dacă nu-ți arăți ție acceptare și iubire necondiționată, într-un mod constructiv și sănătos? Tot acest proces cere timp, răbdare și blândețe cu tine. Tot acest proces cere cunoaștere de sine și necesitatea limitelor în interacțiunea cu ceilalți.

Oricât de diferit ai fi, eşti demn de a fi iubit și fericit pentru modul în care ești alcătuit, pentru luptele, frământările și zbaterile tale, pentru dorința ta de a fi mai bun, mai capabil. Nu sunt cuvinte goale de conținut, precuparea mea este că nu am reușit să suprind nici măcar 10% din minunea care ești. Apreciază-te pentru ceea ce ești acum. Condamnarea nu te eliberează, te asuprește, te face nefericit.

Asumă-ți cu inima deschisă, respect și umilință toate aceste lucruri, conștient(ă) de faptul că eşti ceea ce gândești.