Comunicarea autentică ajută adolescentul să se cunoască

Cu toții am trecut prin perioada critică a adolescenței în care a trebuit să ne adaptăm la schimbări rapide și variate. Pentru o bună relaționare cu adolescenții, psihologul și profesorul universitar dr. Georgeta Pânișoară, de la Facultatea de Psihologie și Științele Educației din cadrul Universității București, recomandă practicarea unei comunicări deschise prin care aceștia să își poată transmite gândurile, emoțiile și chiar eșecurile, fără a fi criticați sau judecați.

Adolescența este o perioadă complexă, plină de schimbări, când tinerii încearcă să își ia în serios responsabilitățile și autonomia. Acum, ei se centrează pe explorarea propriei identități, moment în care apar provocări cu care nu s-au mai confruntat. De modul cum sunt ges­tionate problemele acestei vârste critice depinde dezvoltarea persona­lității viitorului adult. „Problemele pe care adolescenții le resimt în mod pregnant sunt cele care țin de planul social și presiunea grupului. Rela­țiile sociale sunt o mare provocare, ei nefiind învățați în mod explicit cum să construiască relații și cum să le mențină. Aceștia experimentează relații tensionate mai ales în conflictele cu părinții, pentru că la această vârstă ei încearcă să se redefinească. De asemenea, perioada pandemiei de COVID-19 și-a pus amprenta asupra relațiilor ado­les­cen­ților, care, din cauza izolării forțate, nu au avut permisiunea să experimenteze relații apropiate, în care să vadă ce aspecte funcționează și care nu. Alte probleme pot fi generate de atașamentul față de rețelele de socializare, în care unele persoane se prezintă la standarde înalte, astfel încât se creează o disonanță între modul în care sunt ei, aspectul lor fizic și distanța percepută față de acea perfecțiune falsă de pe rețelele de socializare. Un alt aspect problematic care iese în evidență în această perioadă este legat de modul cum se raportează la imaginea lor corporală”, a explicat prof. univ. dr. Georgeta Pânișoară.

Uneori, reprezentarea mentală, evaluarea și atitudinea adoles­cen­ților față de propriul lor corp sunt deformate, ei raportându-se la un model de perfecțiune ireal sau greu de atins. Iar din cauza schimbărilor fizice, mulți adolescenți nu se simt bine în corpul lor, de aceea îl analizează în mod exagerat, comparându-l cu al celorlalți. Imaginea corporală (negativă sau pozitivă) este influențată de credințele și valorile personale, de cele ale grupului din care face parte, precum și de cele ale familiei din care provine adolescentul. Aceasta este strâns legată de ceea ce specialiștii numesc „stima de sine” și atunci când este predominant negativă poate afecta profund emoțiile adolescentului, ajungându-se chiar până la depresie sau izolare socială. Adolescentele sunt mai sensibile la percepția imaginii lor corporale, de aceea sunt mai predispuse la tulburări severe ale comportamentului alimentar, precum anorexia sau bulimia, drept conse­cință a distanței dintre percepția corpului lor și idealul pe care și l-au fixat în mod nerealist. Adulții au un rol important în a-i ajuta pe adolescenți să își descopere încrederea în sine, mai ales în privința unei imagini corporale sănătoase.

Între a fi singur şi a fi în grup

„Nu trebuie neglijate nici tulburările emoționale ale adolescenților cum sunt depresia sau anxietatea, mai ales cea socială. În plus, în corpul lor se petrec multe schimbări fizice, chimice, hormonale și de personalitate. Stresul școlar și presiunea academică îşi pun și ele amprenta asupra adolescenților, care pot simți că nu fac față acestor presiuni, care vin toate în același timp asupra lor. Ei încep să se gândească spre ce facultăți și profesii se vor îndrepta și atunci când nu au toate informațiile necesare pentru a face alegerile potrivite se simt stresați. Trebuie să-i învățăm «dansul» între a fi singuri și a fi cu grupul din care fac parte. E important să știe că uneori e bine și chiar necesar să fie singuri pentru a se cunoaște mai bine, pentru a-și identifica o serie de calități pe care se pot baza și care îi ajută să meargă mai departe în viață cu încredere și curaj. O altă problematică ține de dezvoltarea sexuală, ei confrun­tân­du-se cu mari schimbări hormonale și descoperirea acestui aspect nou pentru ei”, a adăugat psihologul.

Aceste probleme cu care se confruntă adolescenții nu au cauze explicite, de aceea o bună comunicare cu adulții din viața lor, părinți și profesori, îi poate ajuta să treacă cu bine peste ele. Comunicarea autentică poate ajuta adolescentul să se cunoască fizic, intelectual, social și emoțional în această perioadă caracterizată de schimbări profunde la care ei trebuie să se adapteze din mers. Adulții trebuie să-i învețe pe adolescenți cum să asculte activ, cum să își împărtășească gândurile, emoțiile sau eșecurile într-un mod respectuos, chiar dacă ei se află în stare de conflict sau relație tensionată cu cineva. Tot acum, adoles­cenții își caută activ mentori și modele, iar adulții au un rol important în a-i învăța la cine este bine să se raporteze.

Susținerea emoțională din partea adulților este esențială pentru adolescenții aflați în căutarea propriei identități. A-i simți pe adulți aproape în orice situație oferă ado­lescenților siguranță, chiar dacă ei par că vor să fie cât mai autonomi față de familia din care provin. De aceea trebuie găsit un echilibru între autonomia de care îi facem responsabili și dependența, încă, de familia de bază în care s-au născut. O comunicare deschisă cu adulții le permite adolescenților să își comunice grijile, temerile, problemele, aspira­țiile și bucuriile, fără să fie judecați. Deplina înțelegere și acceptare a problemelor și persona­lității adoles­cenților deschide calea către o bună relațio­nare cu aceștia. Implicarea activă și echilibrată a părinților este decisivă pentru dezvoltarea unei personalități armonioase a ado­les­­cenților. Părinții nu trebuie să rezolve totul în viața copiilor lor, ci, cu echilibru și înțelep­ciune, e bine să aleagă cât și cum se implică în viața adolescenților, pentru a le permite o dezvoltare favorabilă a acestora. Iar atunci când este nevoie, adolescentul poate apela la alți adulți care îl pot ajuta: consilierul școlar, profesorul sau psihologul.

Prietenii pot oferi suport emoțional și cognitiv

„Discuțiile adolescenților cu un adult care deja a trecut prin problematica adolescenței și care arată susținere și înțelegere sunt benefice, fiindu-le sprijin și exemplu acestora. Prin diverse programe, este bine să-i învățăm pe adolescenți modul de ges­tionare a stresului și să le comunicăm cum ajută în această privință exercițiile fizice și managementul timpului, căci de multe ori ei pierd cu ușurință timpul sau îl folosesc în mod ineficient. Prietenii sunt foarte importanți pentru adolescenți, aceștia le pot face mult bine, dar și mult rău. Ei le pot oferi acel suport emoțional și cognitiv, care nu vine de la un adult, de aceea ei aduc senzația de normalitate și de normalizare a experiențelor prin comunicarea că și lor li se întâmplă aceleași lucruri. Astfel, adolescentul nu mai simte că ceva nu este în regulă cu el, ceea ce-i conferă sigu­ranță. În plus, prietenii oferă suport social și cadrul în care pot experimenta împreună anumite aspecte din viața lor, desigur în mod responsabil. Tot adulților le revine datoria de a-i îndruma pe adolescenți în privința asumării de riscuri către care ei se deschid cu prea mare ușurință, pentru a nu își face mai mult rău decât bine”, a precizat prof. univ. dr. Georgeta Pânișoară.

Deși adulții au intenții bune față de adolescenți, sfaturile lor sunt ­acceptate cu mare greutate de către aceștia. Este cunoscut ceea ce specialiștii numesc „conflictul dintre generații”, în care fiecare își susține, cu vehemență, punctul de vedere și reactivitatea este foarte ridicată. Chiar dacă adultul are multă experiență de viață, este bine să nu îi vorbească adolescentului cu autoritate de la „înălțimea” cunoștin­țelor sale, ci să permită un dialog „de la egal la egal”, printr-o comunicare deschisă și respectuoasă. Însă fiecare trebuie să își asume ascultarea activă într-o asemenea dis­cuție și gestionarea stresului provocat de aceasta. Iar dacă sunt deschiși, adolescenții pot învăța de la adulți cum să se comporte și cum să își aleagă valorile pentru a avea o viață cu adevărat reușită. Psihologul recomandă chiar experimentarea împreună a unor activități prin care se evidențiază valorile perene, care susțin viața și demnitatea umană. Treptat, cu exercițiu, se poate ajunge la o bună comunicare între adolescenți și adulți, din care ambele părți au de câștigat. În plus, adolescentul va trece cu bine peste această perioadă complexă, tumultuoasă și plină de învățare, devenind ulterior un adult cu bune abilități dobândite la această vârstă.