„Cum îți sunt gândurile, așa îți este viața”

Starețul Tadei de la Vitovnița este o personalitate de mare forță duhovnicească, ce a trăit în spațiul atât de încercat al Serbiei în secolul al XX-lea. Monah răbdător și rugător, a cultivat cu atenție virtuțile creștine, iar Domnul l-a dăruit cu harisme deosebite prin care a ajutat mii de persoane care i-au cerut cuvânt de întărire și mângâiere. Fin cunoscător al psihologiei umane, cuviosul a înțeles asemenea unui mare savant importanța gândurilor și modul cum acestea ne pot schimba viaţa în bine sau în rău: „Cum îți sunt gândurile, așa îți este viața”. În sfaturile sale a insistat mult pentru păstrarea păcii minții, înnoirea vieții prin dragoste jertfelnică, iubirea vrăjmașilor și nădejde în purtarea de grijă a lui Dumnezeu.

Blândul stareț Tadei de la Vitovnița (1914-2003) i-a îndrumat pe credincioși prin cuvinte simple, dar pline de înțelepciune duhovnicească, și prin puterea exemplului viețuirii sale, care transmitea pace și liniște în vremuri tulburi și zbuciumate. S-a aplecat mai ales asupra importanței pe care o au gândurile noastre și cât de mult ne pot ele influența comportamentul și atitudinea în tot ceea ce facem: „Totul aici, pe pământ - tot ce este bun, dar și tot ce este rău -, totul izvorăște din gânduri. Cum ne sunt gândurile cu care ne îndeletnicim, așa ne este și viața: dacă gândurile noastre sunt pierzătoare, atunci nu avem nici pace, nici liniște; dacă gândurile noastre sunt pașnice, blânde, smerite, liniștite, și întru noi este pace. Asta se răsfrânge din noi și înrâurește sistemul nervos al fiecărei ființe - fie cugetătoare, fie animale, fie plante. Noi suntem un astfel de aparat cugetător, care emite dintru sine gândurile, prin care înrâurim toate ființele cugetătoare, lumea animalelor și a plantelor. Și toți așteaptă de la noi pace, mângâiere, dragoste, atenție și respect”.

Zeci de ani, oamenii au venit la starețul Tadei căutând cuvânt de întărire și mângâiere și el a ajutat prin rugăciunea sa la mântuirea a mii de suflete însetate de Împărăția lui Dumnezeu. Tuturor starețul le răspundea nu de la sine însuși, ci ceea ce îi insufla Dumnezeu, căutând răspunsuri împreună cu credincioșii în scrierile Sfinților Părinți. La întrebările directe ale oamenilor, starețul nu răspundea prin povețe potrivite din Viețile Sfinților, Pateric sau Sfânta Scriptură. Răbdător, bucuros, primitor, postitor, nevoitor și cumpătat în toate, cuviosul a fost binecuvântat cu arătarea în vis a Domnului Iisus Hristos de mai multe ori. Aceste „întâlniri” l-au încredințat că pacea și bucuria Împărăției lui Dumnezeu sunt cea mai mare bogăție a omului și a vorbit credincioșilor despre aceasta întreaga sa viață.

„În inimă trebuie să domnească pacea”

Recomandările starețului Tadei sunt pe cât de simple, pe atât de profunde, trimițând la echilibrul psihic, sufletesc și fizic: „Cel mai însemnat lucru este, cred, paza inimii în netulburată pace. Să nu vă tulburați cu nici un chip. În inimă trebuie să domnească pacea, liniștea, tăcerea, liniștirea. Prin cercetarea necontenită a păcii inimii, ne vom obișnui să ținem mintea încuiată în inimă. La început mintea va rătăci mereu, va trece de la un gând la altul, va fi împrăștiată ori - cum zic cei înduhovniciți - mintea va fi afară. Vălmășagul gândurilor este starea duhurilor căzute - dracii, duhurile care au căzut de la Dumnezeu. Mintea noastră, așadar, se cere să fie adunată, unită cu luare-aminte. Numai în mintea unită se poate sălășlui Dumnezeu Cel Unul. Păzind în pace netulburată, mintea se va obișnui treptat să sălășluiască în inimă, înăuntru, la ea acasă. În cele din urmă, se va ajunge la starea potrivnică celei de la început: mintea va fi acum necontenit în inimă, iar când se va întâmpla să iasă afară, degrabă se va întoarce, așa precum înainte fugea din inimă”.

În această lume modernă, cu tehnologie digitală care părea de neînchipuit cu doar câțiva ani în urmă, când ajungem ușor în toate colțurile pământului în doar câteva ore sau zile, sufletul își caută liniștea și răspunsuri la întrebările inimii în locuri și la oameni simpli la vorbă și port, dar pătrunși de prezența Duhului Sfânt. Recomandările starețului Tadei din Serbia cu privire la forța cu care gândurile ne modelează viața concordă cu descoperirile din ultimele decenii din domeniul neuroștiințelor. Ceea ce știința a descoperit prin cercetări și studii riguroase, venerabilul monah a învățat prin cultivarea virtuților creștine, prin asceză și prin slujirea oamenilor și a lui Dumnezeu. Acuratețea cu care răspundea nevoilor inimii credincioșilor, rostite și nerostite, și puterea cuvântului său născut din adâncul rugăciunii inimii dovedesc infinita dragoste pe care o avea pentru umanitatea rănită și încrederea în puterea vindecătoare a blândului Mântuitor și a învățăturilor Sale. Fin cunoscător al psihologiei umane, starețul a explicat oamenilor modul în care gândurile, starea lăuntrică și dorințele ne construiesc fiecare zi și viața întreagă. Dacă omul are liniște, dragoste, gând bun și ochi smerit, acestea vor aduce pace lăuntrică și bucurie în tot ceea ce face. Dacă, în schimb, el va purta gânduri rele, dorință de răzbunare sau ură, acestea se vor imprima în acțiunile, vorbele și comportamentul acestuia. De aceea părintele Tadei recomanda credincioșilor care îl cercetau să aibă mare atenție la gânduri și îi învăța să lucreze pentru liniștirea minții.

„A sta înaintea Domnului”

„Domnul este puterea care dă viață întregii făpturi, care pune rânduială în univers, care dă frumusețe făpturii zidite, se îngrijește de toate și petrece în inima omului. Faceți totul ca și cum ați fi sub ascultarea Domnului. Dumnezeu ne călăuzește prin ceilalți oameni, fie ei și necredincioși. Mijloacele sunt multe, scopul este unul: a sta înaintea Domnului. Semnul ascultării adevărate este bucuria, care este rodul mulțumirii pentru tot ceea ce ne-a dat Dumnezeu. Fiecare dintre noi are rostul lui pe pământ, rânduit de Dumnezeu, drept aceea să fim mulțumiți cu locul în care suntem puși. Până și cei mai neînsemnați și mai răi dintre noi au rostul lor. Prin urmare, să cinstiți și să iubiți pe fiecare ca pe o slugă a lui Dumnezeu. A avea pace netulburată în inimă și a sta îna­in­tea lui Dumnezeu sunt condițiile trebuincioase sălășluirii lui Dumnezeu întru noi”, spunea starețul Tadei.

Dăruit de Dumnezeu cu harisme deosebite, cuviosul Tadei a înțeles că tot ce avem în această viață sunt daruri divine, de aceea îi sfătuia pe oameni ca viețuirea pe pământ să le fie o pregătire pentru Împărăția cerească, căci numai Dumnezeu dăruiește pace întregii făpturi prin unirea cu El. Starețul nu folosea cuvinte savante, nu pomenea termeni precum depresie, anxietate sau dependență asemenea unui psiholog, dar oferea remedii pentru vindecarea unor astfel de tulburări.

Ancorat în rugăciunea neîncetată a inimii, el a înnoit în persoana și viața sa alegerea muceniciei pentru „Împărăția lui Dumnezeu, care este pace și bucurie întru Duhul Sfânt”. Și această înnoire sufletească a făcut-o cunoscută atât credincioșilor din Serbia, cât și celor din lumea întreagă. Ne dorim cu toții cât mai mult confort, libertate în acțiuni și putere asupra lumii și asupra celorlalți oameni, dar toate acestea sunt contrare stării de înnoire în Duhul Sfânt și ne îndepărtează de la pacea inimii și „mucenicia” întru Domnul. Starețul Tadei insista mult pe necesitatea iubirii vrăjmașilor nu pentru ei, ci pentru noi, căci, spunea el, atât timp cât ținem în noi gândul la ocara pe care ne-au pricinuit-o vrăjmașii, prietenii, rudele, apropiații noștri, nu vom avea liniște și vom trăi o stare de iad. De aceea recomanda a ierta întotdeauna totul cu multă răbdare și dragoste și arăta prin exemple cum se poate înnoi viața unei persoane prin paza gândurilor și atenția la dorințele care, uneori, ne copleșesc în sens negativ.

Călugăr rugător pentru întreaga omenire, cuviosul Tadei i-a cuprins în dragostea sa pe toți cei care i-au cerut ajutorul, arătându-le puterea pe care o au gândurile în a le schimba viața în bine sau în rău, în funcție de cum sunt folosite.