Cum să cultivăm bucuria?

Foarte multe lucruri care fac dintr‑o viață o existență umană împlinită nu depind de noi. Sau depind doar în parte: succesul, recunoașterea socială, fericirea. În pofida acestei evidențe, uităm de multe ori un amănunt important: atitudinea noastră interioară determină într‑o oarecare măsură modul în care privim evenimentele vieții. Să ne imaginăm că viața noastră este un pahar umplut doar pe jumătate. Nu îl putem umple deplin, dar depinde de noi dacă ne vom concentra atenția pe jumătatea goală sau pe jumătatea plină a paharului. Psihologii numesc „serendipitate” capacitatea de a descoperi jumătatea plină a paharului.

Serendipitatea este „darul de a descoperi lucruri de valoare sau plăcute, pe care nu le‑ai căutat”. Psihiatrul Scott Pack afirmă că toți oamenii trăiesc evenimente plăcute și semnificative și că depinde de noi dacă, printr‑un exercițiu de atenție continuă, vom ști să nu le ignorăm: „Nu descoperim lucruri de valoare pentru că nu recunoaștem valoarea darului atunci când ni se dă. Cu alte cuvinte, astfel de evenimente ni se întâmplă tuturor, dar deseori nu recunoaștem natura lor specială; considerăm astfel de evenimente lipsite de importanță și ca atare nu reușim să profităm la maximum de ele”. Scott Pack surprinde câteva caracteristici esențiale ale serendipității: ea stimulează cultivarea vieții umane și susține evoluția noastră spirituală; acțiunea ei nu poate fi înțeleasă doar prin legile naturale; se manifestă frecvent în viața noastră cotidiană; deși conștiința umană are o oarecare influență asupra fenomenelor care au valoare pentru noi, la originea ei stă „o forță puternică aflată în afara conștienței umane și care susține dezvoltarea spirituală a oamenilor”. În opinia psihiatrului, această forță benefică este Însuși Dumnezeu. El ne dăruiește întâmplările benefice, plăcute, pline de sens.

Psihoterapeuta Anne Ancelin Schützenberger definește serendipitatea ca fiind „convingerea că lumea este amicală și primitoare și că va oferi soluții și răspunsuri de care aveți nevoie la momentul în care aveți nevoie de ele”, potrivit cuvintelor Mântuitorului: „Cereți și vi se va da, căutați și veți afla, bateți și vi se va deschide” (Matei 7, 7). Concret, serendipitatea este o stare de conștiență și de vigilență care „permite să găsim ca din întâmplare ceea ce aveam nevoie sau doream, lucruri importante, vitale, de ajutor sau pur și simplu utile”. Cititorul descoperă în vitrina unei librării o carte al cărei tiraj se epuizase, șoferul descoperă dintr‑odată, într‑o zonă rutieră foarte aglomerată, un loc de parcare. Un om covârșit de o problemă insolubilă, primește în chip minunat rezolvarea. Situată între rațiune și intuiție, între întâmplare și necesitate, serendipitatea este un dar pe care ni‑l face Dumnezeu, însă de noi depinde să întreținem în interiorul sufletului credința că, în final, în ciuda aparențelor, totul va fi bine. De noi depinde să fim atenți la tot ce ni se întâmplă. Anne Schützenberger mărturisea: „Eu, în ce mă privește, continui să cred în Moș Crăciun. Deoarece pentru mine miracolul, șansa unei întâmplări fericite, se întâmplă necontenit. Cred că multe lucruri se întâmplă pentru că credem în ele. Și pentru că credem în ele, suntem capabili să le vedem atunci când survin”.

În tradiția noastră creștină, vom afla câteva învățături similare cu acelea expuse de psihologi și psihiatri, privind serendipitatea. Mântuitorul ne învață: „Pe toate câte le cereți rugându‑vă, să credeți că le‑ați și primit, și le veți avea” (Marcu 11, 25). Sfântul Paisie Aghioritul îi povățuia pe creștini să cultive permanent o stare lăuntrică bună, optimistă, de bucurie duhovnicească, fiindcă „bucuria este de la Hristos, tristețea este de la diavol”.