Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Psihologie Cum să ne eliberăm de emoțiile distructive

Cum să ne eliberăm de emoțiile distructive

Un articol de: Ciprian Voicilă - 06 Oct, 2017

Emoțiile negative - ura, furia, mândria, gelozia - se dovedesc a fi distructive prin efectele lor: ne îmbolnăvesc atât sufletul, cât și corpul. Acestora li se adaugă multe alte stări psihice negative, printre care: lăcomia, stima redusă de sine, încrederea exagerată în sine, invidia, incapacitatea de a întreține relații apropiate cu semenii, disprețul, resentimentul, anxietatea, atitudinea pesimistă, depresia.

Emoțiile distructive pot fi contracarate cu stări psihice pozitive, precum compasiunea, generozitatea, iubirea, prietenia, modestia, încrederea, respectul de sine, bunăvoința. Așadar, fiecare emo­ție negativă are ca antidot emoția contrară: ura este anihilată prin iubire, mândria prin descoperirea calităților semenilor noștri și conștientizarea propriilor lipsuri, furia prin răbdare și toleranță.

În cultivarea emoțiilor pozitive este foarte important să ne dorim cu ardoare să le dobândim. În acest fel, vom avea mult mai multe șan­se să ne modificăm tiparele comportamentale și să înfruntăm si­tuațiile critice în fața cărora re­ac­ționăm de obicei automat, lăsându-ne în voia trăirilor negative.

Un alt mijloc de combatere a stărilor psihice distructive presupune să le conștientizăm înainte sau chiar în timpul manifestării lor. Cu vremea, mintea noastră nu va mai fi acaparată de gândurile și emoțiile ce ne împing să comitem acte de ale căror efecte negative devenim conști­enți de regulă abia după săvârșirea lor.

Majoritatea studiilor de specialitate subliniază utilitatea luptei împotriva emoțiilor distructive. Potrivit unor cercetări întreprinse de doctorul Redford Williams, de la Universitatea Duke, Statele Unite ale Americii, persoanele care manifestă un nivel redus de agresivitate trăiesc mai mult, comparativ cu cele dominate de furie, și sunt expuse mult mai puțin la bolile de inimă sau la cancer decât aceia care suferă de furie cronică.

În urma analizării datelor regăsite în aproximativ 100 de studii privind relația dintre stările emo­ționale și gradul de sănătate al persoanelor investigate, profesorul de psihologie Howard Friedman, de la Universitatea California, a ajuns la concluzia că persoanele care manifestă constant agresivitate, anxietate, tristețe sau o atitudine pesimistă sunt de două ori mai expuse, în compa­rație cu omul de nivel mediu, la riscul de a contacta boli cardiovasculare, artrită, astm, migrene cronice, ulcer stomacal. Pe de altă parte, studiile privind emoțiile pozitive dovedesc faptul că persoanele optimiste posedă o sănătate mult mai bună decât acelea care au o atitudine pesimistă.

Sfinții Părinți ne învață că la originea emoțiilor și stărilor psihice negative stau patimile generate de gândurile rele. Sfântul Ioan Casian vorbește despre opt gânduri ale răutății: „al lăcomiei pântecelui, al curviei, al iubirii de argint, al mâniei, al întristării, al trândăviei, al slavei deșarte și al mândriei”. Aceste patimi se vindecă prin cultivarea virtuților opuse lor: lăcomia și desfrânarea se tămăduiesc prin înfrânare, iubirea de argint prin sărăcia de bunăvoie, mânia prin îndelunga răbdare și blândețe, întristarea prin pocăința pentru păcate, trândăvia prin rugăciune și răbdarea necazurilor, slava deșartă prin grija de a nu săvârși fapte bune pentru a fi remarcați și cinstiți de ceilalți, mândria prin smerenie.