Gândire rapidă, gândire lentă

Daniel Kahneman și Amos Tversky au studiat domeniul luării deciziilor și au stabilit o bază cognitivă a erorilor umane comune, folosind euristica și judecățile. În anul 2002, Daniel Kahneman a luat Premiul Nobel pentru Economie, iar cartea „Gândire rapidă, gândire lentă” vorbește despre studiile făcute și rezultatele lor. E o carte de referință pentru cei care vor să înțeleagă cum funcționează mintea umană.

Studiul biasurilor și euristicilor a desființat ceea ce se numea „agentul economic rațional”, arătând determinismul din spatele deciziilor luate la tot pasul, cu precădere deciziile economice și comerciale. Ideea centrală a cărții se bazează pe asumpția sistemului economiei de energie (Sistemul 1) și pe cea a sistemului devorator de energie (Sistemul 2). Sistemul 1 este intuitiv, face raționamente la foc automat, are sclipiri de moment, răspunsuri spontane, rapide și fără efort. Acest sistem funcționează pe principiul economiei de energie, fiind axat pe prezentarea unei imagini coerente asupra lumii, nu neapărat adevărată. De exemplu, legea numerelor mici spune că tragem concluzii generalizatoare pornind de la un eșantion mic. Dacă ai avut trei mătuși și toate trei au fost foarte darnice, tu ai tras concluzia că mătușile sunt generoase, „toate mătușile sunt generoase”.

Sistemul 2, cel devorator de energie, se ocupă cu raționa­men­tele complexe și este lent, foarte lent. Încercați să faceți mental calculul 27x14 + 33. Ei bine, ca urmare a efortului mental, pupilele se vor dilata, iar glicemia va scădea pentru câteva zeci de secunde. Prin urmare, facem tot posibilul să economisim energie, astfel că Sistemul 2 se activează în acțiuni conștiente, calculate și raționale.

Cartea la care facem referire se ocupă de Sistemul 1, desfăcându-l în fața noastră pentru a înțelege cum psihicul își constru­iește scenarii proprii, ia decizii pe care le crede raționale și autonome, când în realitate sunt căi scurte și rapide de a oferi un sens coerent lumii înconjurătoare.

Biasurile minții ne ajută să descoperim modalitatea prin care oamenii iau decizii specifice la un moment dat, practic avem acces la ceea ce behavioriştii numeau „cutia neagră”, neînțele­gând ce îi determină pe oameni să acționeze într-un anumit mod.

Un prim bias al minții este biasul de moment. Dacă vei fi întrebat acum de cum te-ai simțit vara trecută la mare, vei avea tendința de a răspunde în funcție de cum te simți acum, starea de față influențând amintirea unui anumit moment.

Un al doilea bias al minții se numește „peak and end rule” și se referă la faptul că atunci când evaluăm o experiență, mintea își amintește de cea mai intensă și ultima experiență cu o persoană sau un stimul, evaluarea globală făcându-se în funcție de acest fapt.

Un al treilea bias este efectul recenței. La fel cum în cazul memoriei de scurtă durată reținem cu precădere ultimele obiecte, cifre sau nume dintr-un șir, la fel în cazul unei reclame, al unui film sau al unei experiențe, reținem mult mai bine elementele de la final.

Un al patrulea bias al minții este biasul tendinței centrale. Creierul tinde să vadă ce a mai văzut, trecând cu vederea aspectele noi sau cele care nu au mai fost observate vreodată.

Al cincilea bias al minții este cel al evaluărilor retrospective. Mintea își construiește principiile și valorile după care se ghidează, în funcție de experiențele marcante și decisive ale vieții.
Toate aceste descoperiri au dus la un nou mod de a gândi în economie, și nu numai.