Granița dintre viața privată și cea publică

Ampla dezvoltare a tehnologiei și noile media au condus, în ultima perioadă de timp, la diminuarea graniței dintre viața privată și cea publică,  împingând oamenii către o supra­expunere de sine, favorizând comportamente și reacții care vor să atragă atenția, de multe ori deviante. Unii oamenii au început să imite și să își compare propria viață cu cea a vedetelor din seriale de televiziune sau de pe rețelele de socializare, ceea ce a permis dezvoltarea unei culturi a narcisismului din care are de câștigat societatea de consum sub formele ei: comerciale, economice și publicitare. Se relativizează astfel simțul moral și se promovează superficialitatea în locul originalității și profunzimii.

Dezvoltarea tehnologică, noile media, spațiile de consum, fast-fooduri și de relaxare comune pentru mase de oameni, consumul de către grupuri mari de public a acelorași produse standardizate alimentare, audio, video sau producții de televiziune au condus la diminuarea spațiului privat și a intimității. Mass-media a devenit un însoțitor semi-prezent în căminul multor familii, în magazine, în mijloace de transport sau în birouri. Unii oamenii au început să imite și să își compare propria viață cu cea a vedetelor din serialele de televiziune sau de pe rețelele de socializare, astfel încât noile media au devenit treptat un loc comparabil cu cel real. Promovarea vieții unor staruri din diverse domenii influențează valorile și comportamentul multor adolescenți și tineri, care consideră bun sau moral ceea ce promovează o anumită vedetă.

Scăderea vieții religioase în țările occidentale și a importanței familiei tradiționale a condus la promovarea libertăților individuale ridicate la nivel de valoare absolută. Viața intimă și sexualitatea nu mai sunt subiecte private, ci au explodat în spațiul public.

„Televiziunea a dat vieții private o dimensiune publică”

În volumul „Captivi în internet”, Jean-Claude Larchet arată cum noile media au contribuit la diminuarea graniței dintre viața privată și cea publică: „Televiziunea a dat vieții private o dimensiune publică. Prezintă tot mai multe emisiuni numite reality show, care vor să înfățișeze oamenii așa cum sunt ei în viața lor privată, cu reacțiile pe care le au în intimitatea lor. În aceste emisiuni, în care telespectatorul este transformat într-un voyeur, sunt favorizate toate comportamentele și reacțiile care pot atrage atenția, acestea fiind adesea comportamente deviante sau care țin de pasiuni mai mult sau mai puțin de nemărturisit ale telespectatorilor. Prezența pe calculator a unei camere de luat vederi (webcam) sau conectarea de mici camere portabile la calculator prin WiFi sau Bluetooth a permis fiecărei persoane să se prezinte tuturor în mediul său privat și în intimitatea sa; unii ajung chiar să filmeze și să difuzeze în per­manență toate faptele și gesturile din viața lor de zi cu zi. Faptul că telefoanele mobile oferă posibilitatea de a fotografia, de a înregistra sunete și de a filma a favorizat pe internet sau pe Facebook captarea și difuzarea purtărilor sau cuvintelor persoanelor aflate în vecinătate, fără ca ei să știe lucrul acesta”.   

Noile media nu sunt doar instrumente de comunicare, ci au devenit treptat și o modalitate prin care aproape totul devine transparent, dar nu în numele adevărului, ci mai degrabă în numele exhibiționismului. Pentru a putea folosi anumite site-uri de pe internet ni se cer infor­mații personale legate de vârstă, adresa unde locuim, număr de telefon, adresă de e-mail etc. Utilizatorii Facebookului sunt invitați să ofere, benevol, informații legate de locul nașterii, studii, profesie, loc de muncă, prieteni, preferințe legate de muzică, filme sau cărți, locuri și obiective vizitate, fotografii etc. Multe persoane oferă cu naivitate aceste informații, care pot fi folosite cu ușurință de către alte persoane, site-uri sau agenții de publicitate și marketing. Pentru a putea fi folosite, unele aplicații de pe telefoane cer localizarea utilizatorului și, probabil, mulți dintre noi am constatat că aceste adrese au fost memorate și revin drept sugestii în următoarele utilizări ale telefonului. Mai mult chiar, prin oferirea acestor informații de cât mai multe persoane, știm în timp real cât de aglomerat este autobuzul sau tramvaiul pe care-l așteptăm în stație, dacă într-un loc anume s-a produs un accident sau există polițiști în preajmă.

„Pentru un calculator, dispunând de ansamblul datelor, ar fi ușor să le coreleze, să le sintetizeze și să cunoască astfel obișnuințele în materie de consum, nivelul cultural, cel economic și starea de sănătate a fiecărui cetățean, dar și activitățile sale cotidiene, persoanele pe care le frecventează în mod obișnuit ori în mod excepțional, gusturile credințele, ideile, dorin­țele, intențiile, proiectele sale etc. Simpla cu­noaștere a unei persoane, urmată de căutări efectuate de un internaut pe un motor de căutare precum Google, permite să se obțină despre această persoană un mare număr de informații (conform statisticilor fiecare internaut lasă, intenționat sau nu, o medie de zece informații personale pe fiecare site vizitat). Unele dintre ele sunt deja înregistrate, pentru că aceste motoare, la noile căutări, fac sugestii pe linia celor precedente, iar istoricul căutărilor anterioare care se păstrează permite să se urmeze cu precizie firul acestora”, precizează Jean-Claude Larchet. 

Prin procesul de oferire benevolă a informa­țiilor despre noi către noile media, constatăm treptat diminuarea graniței dintre viața privată și cea publică încât pare că suntem integrați într-un „spectacol” din care nu ne mai putem sustrage. Și ceea ce este mai trist e faptul că acest spectacol reprezintă viața noastră de fiecare zi și fiecare clipă, în care reprezentarea și aparența primează în fața realității. Expunerea de sine prin rețele de socializare a condus la pierderea pudorii și a simțului intimității, astfel încât am ajuns să credem că este ceva firesc atunci când asistăm la diverse acțiuni, gesturi sau cuvinte nepotrivite în văzul tuturor.

„Chiar cei care în societate ocupă funcții vizibile și au o notorietate asigurată - prin poziția lor socială ori prin creațiile lor în domeniul intelectual sau cultural - se folosesc din plin de noile media pentru a fi cât mai prezenți posibil pe acest plan, în virtutea unui principiu stabilit mai nou, și anume că lucrul pe care îl faci nu e real și valoros decât dacă e cunoscut, altfel spus dacă se vorbește de el și dacă e expus și văzut. De-acum, măsura notorietății o dă numărul de pagini web pe care ești prezent, numărul de «prieteni» sau de like-uri pe Facebook, numărul de followers pe Twitter. Ușurința cu care oricine poate să-și creeze o pagină personală sau un blog pe internet, sau, și mai mult, o pagină de Facebook ori un cont Twitter, a favorizat expunerea de sine în toate formele posibile și a permis oricărui anonim să se prezinte unui public mai mult sau mai puțin larg, dobândind în felul acesta impresia că a ajuns cunoscut”, completează Jean-Claude Larchet. 

Diminuarea graniței dintre viața privată și cea publică a condus la pierderea simțului moral și a ceea ce este tainic și specific fiecărei persoane sau unei relații, promovând superficialitatea în locul originalității și profunzimii. Puternica dezvoltare a tehnologiei și cadrele societății de consum împing individul către supra-expunere de sine, pe care oamenii o fac fără rezerve crezând că astfel dovedesc că sunt mai cunoscuți, mai fericiți, mai bogați sau mai apreciați. Totul este doar o iluzie dezvoltată și întreținută de noile media, care a dus la dezvoltarea unei culturi a narcisismului. Iar din urma acestei patimi profită societatea de consum sub formele ei: comerciale, economice și publicitare.