Hrănește ceea ce dorești să crească

O veche poveste indiană spune că în fiecare dintre noi se află doi lupi: un lup alb, care reprezintă grija, iubirea, bunătatea, generozitatea, corectitudinea, curajul, blândețea, speranța și încrederea, și un lup negru, care reprezintă invidia, vinovăția, rușinea, gelozia, bârfa, răutatea, minciuna, mândria, ura, lăcomia, superioritatea. Acești doi lupi se iau la trântă în fiecare zi, pentru ca unul dintre ei să câștige în alegerile pe care le facem, gândurile și comportamentele noastre. Care dintre ei câștigă? Cel pe care îl hrănim în fiecare zi. 

Începem un an nou, care se așază ca un tărâm necunoscut în fața noastră, plin de provocări și decizii, simțim incertitudinea, dar vrem să facem cele mai bune alegeri. Dar cum acționăm pentru a ajunge în acel punct? Logica este simplă: tot ceea ce hrănești se dezvoltă și crește, indiferent că vorbim de talente, abilități, aptitudini sau masă musculară. E o lege a firii și a naturii deopotrivă.

Un om este reflexia timpului pe care îl petrece investind în diferite arii și domenii din viața lui; este reflexia a ceea ce hrănește în interiorul lui, în singurătate, când nu îl vede și observă nimeni. Circumstanțele exterioare doar scot la iveală ce făurim și construim în ascuns. Ce „lup” hrănim, în esență. Poate este vorba de aspecte pozitive sau negative, apariția lor nu este o întâmplare nefericită, ci rezultatul unui model mintal și atitudinal, care de cele mai multe ori e perpetuat de mult timp în viața noastră. Dincolo de genetică și mediu, într-o oarecare proporție (aproximativ 40%, conform celor mai multe studii), suntem propria noastră creație. Genele și mediul nu pot fi controlate, sunt un dat al vieții. În schimb, ai datoria să știi că poți să te modelezi și ai responsabilitatea să o faci acolo unde crezi că e cazul.

Îți place ceea ce vezi când te uiți la tine? Ești mulțumit de calitatea gândurilor tale, de acțiunile și obiceiurile pe care le ai în fiecare zi? Întreabă-te cu sinceritate totală, lăsând dorința de a părea mai bun decât eşti. Este o modalitate de a te responsabiliza în noul an, de a realiza că este necesar să hrănești doar ceea ce dorești să dezvolţi. Ne place să vorbim despre noi, dar faptele întotdeauna vor striga mai tare decât vorbele noastre. Dincolo de poziția socială sau bogăţie, omul care devii în fiecare zi reprezintă consecinţa a ceea ce hrănești astăzi și mâine, constant, timp de 365 de zile.

Exerciții de introspecție

Introspecția este un instrument funda­mental în autocunoaștere și orice demers de îmbunătățire sau schimbare este rezultatul privirii înspre noi, propriile motivații, intenții, scopuri și dorințe. Şi cum putem descoperi ce vrem anul acesta? În primul rând, stai în liniște cu tine. Lasă pentru o zi telefonul, calculatorul și ascultă ce-ți spune interiorul tău. La început vei trăi un mix de sentimente și gânduri, apoi se vor liniști și vei putea privi la tine ca într-o oglindă: Cine sunt? Ce îmi doresc de la mine? Care sunt valorile mele? Cum mă văd peste 10 ani? Am un scop al vieții sau trăiesc așteptând prințul pe cal alb să mă salveze sau o circumstanță extraordinară care să schimbe modul în care arată viața mea? Astfel de întrebări îţi oferă claritate și viziune asupra vieţii tale. Un astfel de demers presupune conștientizare, stabilirea a ceea ce ești și vrei să devii. Dar trebuie să muncești pentru asta, să te educi și să te autoeduci continuu. Nu e simplu, dar merită.

Un alt lucru pe care îl poţi faci pentru a te cunoaște și a descoperi ce-ți dorești este să-ți lărgești zona de confort. Oamenii cresc și se dezvoltă accesând experiențe noi, vizitând locuri diverse, citind, cunoscând persoane diferite, cultivându-și pasiunile, îndepli­nindu-și dorinţele. Așa ajungi să te cunoști, să descoperi un alt mediu, diferit de cel în care ai crescut, așa poți vedea alte concepții despre viață, divinitate și lume, diferite de cele pe care le știi deja. Fiecare an are rolul de a-ți îmbogăți viața prin informație și experiență, iar acestea două, îmbinate, formează viața ta: ce ești, ce simți, ce gândești, cum te comporți.

Câteva recomandări

Este dificil de oferit soluţii general vala­bile în orice circumstanță, dar un cunoscut principiu face excepție, cel hipocratic: „Dacă nu pot să fac bine, atunci am datoria de a nu face rău”. Empatia ne ajută să fim su­-portivi și se referă la trei sensuri distincte: să cunoști sentimentele altei persoane, să simți ce simte acea persoană și să reac­țio­nezi cu compasiune la durerea ei. Com­pa­siunea și grija ne fac umani, ne ajută să rezonăm la nivel interior cu cel aflat în su­ferință, să fim gata pentru a-i oferi sprijin. Dacă noi, însă, considerăm că în anumite situaţii nu putem face binele, atunci mai degrabă ne retragem cu discreție şi măcar nu facem rău.

Refuz să-i înțeleg pe cei care savurează răul și nefericirea altora, având un soi de satisfacție bolnăvicioasă în fața durerii semenilor. Stările umane sunt precum o roată care se întoarce mereu: azi zâmbesc eu și plângi tu, mâine e posibil să plâng eu, iar tu să zâmbești. Când începi să înțelegi că fiecare om duce o luptă cu el însuși, iar acțiunile lui sunt conduse de împlinirea dorinței de a fi iubit și acceptat necondiționat, s-ar putea să sfârșești cu judecata, critica sau condamnarea. Menţionez aici că ajutorul și sfaturile nesolicitate sunt un abuz.

O altă recomandare ar fi aceasta: acordă atenţie poveştii pe care ți-o spui despre tine. Fiecare dintre noi avem o anumită narativă despre noi pe care ne-o spunem în special în situații dificile de viață. În funcție de ce spunem despre noi, acționăm într-un mod benefic sau distructiv pentru propria persoa­nă. Povestea ta include traiectoria copilăriei, relațiile tale, experiențele de viață pe care le-ai avut și din care ai extras anumite învățături. Acestea pot fi ghidate de partea sănătoasă din tine, de partea supraviețui­toare sau partea traumatică. Prin povestea pe care o spunem despre noi, alimentăm partea sănătoasă sau nu din interiorul nostru și de aici pornesc o serie de consecințe pentru comportamentul și cercul de relații pe care îl avem. Îţi propun să o scrii într-o pagină și să realizezi care sunt temele predilecte din povestea ta: vindecarea in­terioară, suferința, greșeli repetate cu predilecție, împliniri, emoții pozitive sau negative. Închei în asentimentul poetei americane Mary Jane Oliver, care scrie: „Spune-mi ce ai de gând să faci cu a ta viață sălbatică și prețioasă?”