Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Psihologie Impactul stimulilor interni și externi asupra persoanelor sensibile

Impactul stimulilor interni și externi asupra persoanelor sensibile

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Psihologie
Un articol de: Alina A. Rotaru - 22 Iul, 2021

Există o tipologie de oameni pentru care viața este un pic diferită, datorită structurii de personalitate pe care o au, şi anume o sen­sibilitate crescută la stimulii interni și externi. Aceste persoane prezintă o nevoie puternică de conexiune cu alții şi din acest motiv sunt dispuse la a stabili ușor interacțiuni cu cei din jur, dar se vulnerabilizează și au aşteptări ca şi ceilalți să facă la fel. Deseori, aceste persoane ajung să fie exploatate sau tratate fără respect în diverse situaţii, relații.

În literatura de specialitate se disting o serie de caracteristici ale persoanelor numite highly sensitive person (HSP), la care se găsesc următoarele caracteristici: procesează informația mult mai adânc decât media populației, sunt impactate emoțional puternic de mediul social, au empatie și sentimen­te puternice față de alții, sunt atente la detalii și subtilități, prezintă dificultăți când este necesar să stabilească limite în relația cu ceilalți, evită conflictele și sunt puternic afectate de conflicte, sunt suprastimulate și obosite atunci când se expun la numeroși stimuli din mediu. Aceste persoane resimt o nevoie puternică de a stabili cone­xiuni cu cei din jur, fiind predispuse la a stabili ușor interac­țiuni cu oamenii. Dar în acest fel se vulnerabilizează, mai ales că se aşteaptă ca oamenii să facă la fel. Adesea, ajung să fie exploatați sau tratați fără respect în relații. 

Înțelepciunea în vorbire

Sunt două direcții de psihoedu­cație când vorbim despre persoanele sensibile care întrunesc caracteristicile enumerate mai sus (și nu numai): vulnerabilitatea în expunerea prin cuvinte și gestionarea emoțiilor intense și negative.

Vorbele noastre sunt o carte de vizită în interacțiunea cu ceilalți, iar ele comunică direct și indirect despre intențiile, modul de gândire și raportare la lume pe care le avem. Este important să știi ce și cum să vorbești, cu cine, în ce manieră, cum să abordezi situațiile dificile, cât de sincer să fii, cum și când să folosești autodezvăluirea și cât să menajezi oamenii pe care îi iubești. Există în interacțiunea cu ceilalți trei cercuri ale influenței sociale. Primul cerc este cel intim, care cuprinde ceea ce vorbești cu persoanele față de care ești foarte intim, în fața căruia te poți dezvălui. Acest cerc cuprinde şi latura exterioară şi se poate evalua cu obiectivitate comportamentul.

Al doilea cerc este cel personal, format din familia ta restrânsă și extinsă. Când ești cu ei, te simți foarte bine, comod, dar în același timp nu poți verbaliza ceea ce vor­bești în cercul intim. De exemplu, dacă te-ai certat cu partenerul, nu îi spui mamei sau surorii tale, pentru că ele îl vor privi pe el strict prin prisma cuvintelor tale, pe când această situaţie, cearta, poate reprezenta un fapt izolat, şi nu unul definitoriu pentru relația voastră. În acest cerc personal suntem autentici, împărtășim amintiri comune, facem planuri, ne exprimăm iubirea sinceră, ne susținem în momentele dificile.

Al treilea cerc este cel social, format din toți cunoscuții: amici, colegi, vecini etc. Aici suntem formali, nu foarte închiși sau deschiși în comunicare, dar destul de vigi­lenți, întrucât ceea ce vorbim reprezintă cartea noastră de vizită și ne formează o identitate în societate. A vorbi cu înțelepciune înseamnă a-ți delimita cercurile și a nu te expune inutil unor situații care nu ți-ar fi favorabile.

Gestionarea emoțiilor intense și corpul

Corpul este casa ta permanentă, o prelungire a emoțiilor și gândurilor tale, iar una dintre caracteristicile definitorii ale persoanelor sensibile este faptul că absorb și integrează ușor emoțiile negative, proprii, dar și ale celor­lalți, precum teamă, panică, incertitudine, conflicte și tensiune emoțională.

Simțim în corp ceea ce nu putem exprima, iar provocarea este să lași corpul să simtă furia, durerea, teama, neputința. Să nu fugi la adăpost de emoțiile tale negative într-un alt serial pe platformele de divertisment, stat ore întregi pe rețelele de socializare, sport compulsiv, cumpărături online fără discernământ, alcool, droguri, reluat legătura cu foști iubiți (comportament care deseori echivalează cu a te întoarce la partea traumatică din tine) sau orice altceva îți aduce alinare pe moment.

Printr-un mecanism fin de reglaj, corpul ne vorbește. Boala, fie ea fizică sau psihică, este un țipăt al corpului, însă „șoaptele” sunt modalitatea uzuală de comunicare a corpului, dacă avem atenția îndreptată măcar puțin înspre noi și un proces rudimentar de intro­spec­ție. De exemplu, anxietatea se risipește prin mișcare de orice tip, tensiunea din corp se descarcă și este înlocuită de endorfine, hormonii care ne fac să ne simțim bine. De aceea, după câteva minute de sport, lumea ni se pare un loc unde putem viețui, oricât de sumbru este peisajul din jur.

Teama se risipește, de exemplu, atunci când cântăm. Cântatul este un comportament de autoliniştire. Corzile vocale sunt conectate cu nervul vag, cel mai lung nerv din corp, care este, la rândul lui, conec­tat la organele vitale. Prin urmare, cântatul stimulează nervul vag într-o manieră relaxantă pentru întregul corp. Aşadar, fredonează melodiile preferate ori de câte ori ai ocazia.

Nu există viață fără greutăți sau durere, prietenie fără dezamăgire, iubire fără suferință (sau măcar ajustare, adaptare, renun­țare, un proces anevoios, deseori), pierdere fără tristețe. De aceea, este important să te observi cu răbdare şi blândețe, chiar dacă eşti o persoană mereu orientată spre nevoile celuilalt şi îţi este greu să exprimi și prioritizezi propriile nevoi. Dacă nu te vei întoarce spre tine, nu te vei putea înțelege și descoperi. E dificil, dar necesar, iar a ocoli acest proces vine cu enor­me costuri energetice și emoționale: te vei pierde în relații fără sens, vei fi exploatat, nerespectat, propriile nevoi vor fi străine de tine.

Introspecţie prin întrebări

Pentru favorizarea procesului de introspecție îți propun câteva întrebări la care să-ți răspunzi: ce am făcut anul acesta pentru prima dată în viață?; care au fost cele mai importante 5 momente ale anului pentru mine?; care a fost cea mai mare realizare a mea și ce am învățat din ea?; care a fost cel mai mare eșec al meu și ce am învățat din el?; ce deprinderi noi am învățat?; la ce convingeri sau obiceiuri vechi am renunțat?; ce obiceiuri noi am adoptat?; asupra cărui aspect mi-am schimbat perspectiva anul acesta?; există ceva ce am tolerat până acum, dar am încetat să o mai fac?; ce întâmplare sau decizie a fost dificilă, dar m-a ajutat să mă dezvolt?; ce anume mi-a oferit bucurie pentru că s-a terminat?; în ce fel sunt diferit azi față de anul trecut?

Când te simți copleșit de schimbări, de stimuli din interior sau exterior, amintește-ți că nevoia esențială în acele momente este lucrul pentru care suntem făcuți: relația, conexiunea în comunitatea noastră. După ce ne înțelegem motivațiile și aspirațiile și suntem într-un proces de dezvoltare personală, putem să ne orientăm înspre relația cu ceilalți, care este un motor de evoluție și satisfacție în viață.

Întoarce-te spre cel de lângă tine și privește-l cu adevărat. Ridică capul din telefon, închide televizorul, nu-i cere sau spune nimic, observă-l: când i-ai spus că e important pentru tine, că îl iubești din inimă, că îl vezi și auzi, că vrei să construiți împreună, că îl admiri și apreciezi? Închei prin a sublinia că, dacă nu ne place mediul nostru, este necesar să îl schimbăm, să ne orientăm spre un mediu care favorizează dezvoltarea aspirațiilor și valorilor noastre. Suntem ceea ce gândim, simțim, mâncăm. Suntem acțiunile noastre în fiecare clipă.