Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Psihologie Iubirea, această comoară pe care o purtăm în niște vase de lut

Iubirea, această comoară pe care o purtăm în niște vase de lut

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Psihologie
Un articol de: Alina A. Rotaru - 22 Sep, 2022

Până acum am văzut relațiile de dragoste ca pe un domeniu separat al vieții: tu și persoana iubită, trăirile voastre, momentele petrecute împreună, voi doi separați de ce înseamnă contextul vieții. În ultimul timp am înțeles că reușita în relația de cuplu înseamnă o conduită corectă și echilibrată a vieții în toate domeniile ei, în afara momentelor când ești împreună cu partenerul. Practic, o relație de dragoste împlinită este consecința a ceea ce am construit până atunci la nivel uman și relațional. 

Într-o primă fază trebuie să înțelegem ce este iubirea, iar pentru aceasta există câteva modele explicative şi voi puncta două dintre ele. Iubirea erotică se naște pe fondul unei atracții puternice, de care este responsabil un întreg circuit biochimic complex, al cărui efect este descris de către cercetători ca fiind similar cu euforia și extazul produs de droguri. Vorbim despre pasiune aici, un element foarte important într-o relație, mai ales în primă fază. Treptat, pasiunea poate naște angajament. Suntem în etapa în care ne asumăm o relație și investim în ea sentimente, facem planuri, ne cunoaștem tot mai bine și ne place ce vedem, astfel încât ajungem să ne implicăm tot mai mult, cu o viziune pe termen lung.

Urmează intimitatea, aici este mai mult decât pasiune și angajament. Este vulnera­bilitate, este siguranță emoțională, este dezvoltare, sunt acele momente unice pe care le petreci lângă cel iubit, în care știi că, dacă s-ar termina atunci lumea, tu ai trăit tot ce este esențial, ai gustat o bucată de cer, ai fost văzut așa cum ești și ai fost deplin iubit, acceptat, cuprins și conținut. În mare, acestea ar fi fazele iubirii. Sunt numeroase alte clasificări, mai punctez una pe care am considerat-o edificatoare.

Prima etapă a iubirii este contopirea, aici vedem asemănările dintre noi, ce ne apropie și modul minunat în care ne vedem reflectați de celălalt. A doua etapă este diferențierea. Realizăm treptat, după ce pasiunea se mai domolește, că noi suntem două persoane distincte, cu opțiuni și valori sensibil sau substanțial diferite. Ne dăm seama că sun­tem doi, nu unul, și, surpriză!, vrem lucruri diferite de la viață, iubire, divinitate. Sau nu. A treia etapă este detașarea. Aici relația se rupe sau continuă din plictiseală, obișnu­ință, complezență (ori rate, facturi, copii, lista poate continua) sau urmează etapa re-îndrăgostirii de partener și o re-inventare a relației la un nivel mai profund.

Aș vrea să punctez faptul că nu există certitudini în iubire și în viață. Sunt prima care le caută și dorește, însă realitatea este că tot ce putem face pe acest drum este să fim cât mai umani, lucizi și autentici cu putință. Să evoluăm împreună, să ne vinde­căm rănile sufletești mână în mână și să fim mai buni cu noi înșine și cu ceilalți.

Reuşita într-o relaţie

Dezvolt câteva elemente care prezic re­ușita într-o relație: conștiența, atenția față de tine și partener, onestitatea, co­nectarea, bună­tatea, simţul umorului, respectul și adevărul.

Conștiența înseamnă că sunt orientat către mine: cine sunt, care-mi sunt valorile și scopurile. Conștiența înseamnă că îmi cunosc motivațiile, mă străduiesc ca ele să fie corecte, adică să nu vină din superioritate, comparație, dorința de a demonstra, de a compensa lipsuri sau de a ascunde carențe caracteriale. Știu cine sunt, care îmi sunt valorile, ce vreau, de ce sunt în relația aceasta, ce urmăresc.

Atenția față de tine și partener înseamnă o sensibilitate necesară pentru ca relația să funcționeze. Atenția față de schimbările mărunte, dar semnificative, care vin cu un mesaj important despre ceea ce se întâmplă între voi. Atenția față de ce este important pentru celălalt, ce îl deranjează, care sunt nevoile lui și măsura în care tu ești prezent în relație.

Onestitatea este calitatea care clădește încrederea între voi. Onestitate senti­men­tală, financiară, relațională. Să prezinți aser­tiv, cu riscurile de rigoare, ce crezi despre un anumit subiect, oricât de inconfortabil ar fi. Să negociați. Să faceți compromisuri. Să comunicați, comunicați, comunicați... Cât de greu este să fii om, exclam uneori! Câte abilități îți sunt necesare! Abilități pe care nu ți le predă nimeni la școală, dar pe care trebuie să le înveți şi cine ştie cât timp îţi ia!

Conectarea cu celălalt este probabil cel mai important aspect, deși e greu să faci o clasificare. Conectarea este lucrul care vă ține împreună, vă face să fiți într-o relație intimă, profundă, care vă oferă apartenență și vă îndeplinește cele mai adânci nevoi pe care le aveți. Conectarea cu partenerul se face prin contactul vizual cu blândețe și drag, contactul fizic, luat în brațe și mângâiat, limbajul verbal, cuvinte calde, dulci, de alint și intimitate.

Bunătatea și empatia sunt esențiale pentru fericirea în relație. Să știi că celălalt nu urmărește să-ți taxeze greșelile. Nu te vânează, ci este acolo pentru tine, suportiv, gata să-ți ofere ajutor, înțelegere și dragoste în cele mai dificile momente ale tale.

Simţul umorului poate fi cea mai de succes terapie pentru cuplu, iar când ajungeți să râdeți de situațiile care odată v-au rănit, să știți că sunteți pe drumul vindecării.

Respectul reciproc ne învață că suntem diferiți, dar aceasta e o binecuvântare și ocazia prielnică de a valorifica diferențele dintre noi, nu de a le sabota sau anula. Din diferențe se nasc diversitatea și completarea. Nu cred în iubire în absența adevărului, iar adevărul ne duce mereu la vulnerabilitate. Să stai în fața celuilalt, oricât ar fi de greu, și în situația potrivită, cu motivațiile corecte (fără a încerca să îl manipulezi, de exemplu), să îi spui ce simți, ce gândești, ce ești și mai ales de ce ești așa, care sunt experiențele care te-au modelat și format. Care sunt greșelile tale, rănile tale, luptele tale, punctele tale slabe.

Adevărul se referă la a verifica dacă ceea ce simt are bază în realitate. Sentimentele și emoțiile pozitive pe care le trăim în iubire sunt absolut înălțătoare, însă partea proastă este că ajungem să ne îngropăm în iluziile noastre, fără a vedea dacă ele se verifică, într-un fel sau altul, în realitate. Dacă un sentiment este sănătos, motivul ce l-a generat are o bază în realitate, altfel, mă iluzionez și sunt la un pas de dezamăgire. Îmi fabric planuri și vise alături de celălalt, însă mă opresc o secundă pentru a vedea dacă există reciprocitate în ceea ce simt și trăiesc? Putem perpetua ani întregi, din păcate, povești și scenarii care să nu aibă vreo legătură cu realitatea.

Toate calitățile enumerate mai sus se cultivă zilnic, împreună. Doar împreună şi accentuez acest aspect. O relație este o muncă în doi, un efort conjugat, în caz con­trar, te sfătuiesc să-ți pui câteva întrebări legate de sănătatea relației în care te găseşti. Nu există o rețetă sau o prescripție standard, însă dragostea este munca ce merită făcută numai dacă se construiește pe compatibilitate emoțională, intelectuală, spirituală și fizică. În cartea „Pământ al oamenilor”, Antoine de Saint-Exupery scrie: „Ceea ce ne salvează este să facem un pas. Încă un pas. Întot­deauna, același pas, pe care omul îl reîncepe”. Începe să faci schimbări în modul de gândire și acțiune în relație.