Rutinele, ritualurile și regulile în familie

Fiecare familie funcționează după un algoritm propriu: reguli, ritualuri și rutine specifice. Acestea sunt deosebit de importante, mai ales dacă există copii în cadrul familiei. Dincolo de clasica definiție care spune că familia este „celula de bază a societății”, familia este un organism viu, care formează oameni, produce experiențe, emoții și răspunde celor mai profunde nevoi și dorințe ale ființei umane.

Procesul dezvoltării în cadrul familiei are loc pe termen lung prin comportamentele practicate în relația cu copilul și mediul, dar și prin emoțiile experimentate și atmosfera familială. 

Rutinele

Acestea sunt obiceiuri pe care le formăm în viața de zi cu zi, moda­li­tăți de a face lucrurile într-un anumit fel: spălatul pe dinți, a face patul, pregătirea pentru somn. Aceste comportamente practicate constant devin automatisme, adică nu ne mai gândim conștient la ele și nu ne focalizăm atenția în timpul practicării lor. Beneficiul rutinelor constă în fap­tul că îl ajută pe copil să fie autodisciplinat și să dezvolte un sentiment al securității. 

Ritualurile

Asociația Americană de Psihologie eviden­țiază faptul că ritualurile din cadrul familiei sunt asociate pozitiv cu relaţiile familiale mai puternice, succesul școlar și sentimentul iden­tității personale la copii și adolescenți. Ritualul este o practică sau o ceremonie care în­de­­plinește un scop și este practicată cu regularitate: rugăciunea, ci­tirea poveștilor seara, pre­gătirea mesei în familie, sărbătorile, împodobirea bradului și altele, specifice fiecărei familii.

Ritualurile, pe lângă sentimentul de apar­tenență pe care îl oferă atunci când le practicăm, îi mai învață pe copii responsabilitatea, deoarece copilul are un rol activ în cadrul ritualului. Astfel, puteți alege o zi pe săptămână în care să fa­ceți curat în casă împreună cu copilul, să căutați activități care să presupună colaborarea întregii familii (grădinărit, pictat un tablou de familie, gătit), dacă aveți un animal de companie acasă, să stabiliți sarcinile fiecăruia legate de îngrijirea lui.

Câteva ritualuri care întăresc legăturile în cadrul familiei sunt: ieșirile în natură, a-i spune copilului înainte de culcare o poveste sau să o citiți împreună, să îi spu­neți copilului că îl iubiți și este important pentru dumneavoastră să vă jucați jocurile preferate.

Ritualurile pot dezvolta o serie de emoții pozitive precum compasiunea sau bunătatea: a împărtăși zilnic câteva motive de bucurie sau mulțumire, să transmiți un mesaj pozitiv celor pe care îi iubești, să faceți împreună voluntariat, să vă implicați în acțiuni de ecologizare.

Regulile

Acestea sunt importante și necesare. Părinții se confruntă frecvent cu opoziția și răzvrătirea în fața stabilirii unor reguli, oricât de rezonabile ar fi. Vreau să accentuez că aceste comportamente sunt normale, mai ales la copiii cu personalitate mai puternică, așa cum obișnuim să îi numim pe cei care se afirmă mai vocal, de la vârste fragede, însă regulile oferă un sentiment de stabilitate și coerență de care copilul are neapărată nevoie pentru o dezvoltare armonioasă.

Nu vă fie teamă să stabiliți reguli clare, să le afișați, să cereți să fie respectate după ce au fost explicate și discutate în familie. Copiii au nevoie de predictibilitatea pe care regulile o oferă și de construirea rațio­namentului de tip cauză-efect: dacă fac un lucru bun, consecințele vor fi pozitive, dacă fac un lucru rău, consecințele vor fi negative.

Le explicăm copiilor că scopul regulilor nu este de a le limita accesul la obiecte sau expe­riențe, ci sunt concepute pentru a ne proteja de pericole, care ne-ar afecta în vreun fel sănătatea fizică, comportamente care ne-ar îndepărta de potențiali prieteni și ne-ar face să fim niște oameni lipsiți de maniere în societate.

De exemplu, dacă copilul refuză sistematic să doarmă la ora de culcare, 21:00, ame­nin­țările, restric­țiile și privarea de anumite lucruri care îi plac ar fi o strategie care funcțio­nează pe termen scurt; însă, a-i explica faptul că pentru a crește și a se dezvolta sănătos, corpul și creierul (care este centrul de comandă al fiecărui proces din corp) au nevoie de odihnă este o strategie mai bună. Putem să fim foarte plastici și să folosim cât mai multe ima­gini vii și colorate, analogii din viața reală pentru a înțelege procesul din spate: creierul este precum oamenii care fac curat noaptea pe străzi, în timp ce noi dormim, el adună deșeurile și toxinele, curăță sângele, ne reface organele și țesu­turile, ne ajută să ne trezim odihniți și cu poftă de viață.

În acest fel, explicând pe înțe­lesul copilului, șansele ca el să înțe­lea­gă și mai târziu să-și însușească independent de noi comportamente sănătoase vor crește.

Câteva exemple de reguli (sau bune practici) care nu ar trebui să lipsească din nici o casă sunt: „Spunem întotdeauna adevărul”; „Ne respectăm unii pe alții: nu furăm, nu ne jignim, nu ne lovim”; „Las cu­rățenie în urma mea”; „Mă port cu ceilalți membri ai familiei așa cum aș vrea să se poarte și ei cu mine”; „Spunem: mulțumesc, iartă-mă, te rog”.

De regulă, în spatele opozițio­nis­mului persistent pot sta o serie de nevoi emoționale neîmplinite, pe care noi ca părinți este necesar să le descoperim, deoarece copilul nu are limbajul și capacitatea de a ni le prezenta și explica așa cum o poate face un adult.

O altă dificultate de care părinții se lovesc când stabilesc un set de reguli acasă este com­parația regulilor din casă cu cele din casa prietenilor. Aici este important să-i spunem că fiecare casă are un set propriu de reguli, pe care părinții le stabilesc așa cum cred ei de cu­viință, având cele mai bune in­ten­ții pentru copiii lor. La fel cum fiecare părinte este diferit, fiecare casă funcționează după propriile reguli stabilite de părinți, unele chiar negociate cu copiii.

Cu cât copilul înaintează în vârstă și responsabilitățile lui cresc în cadrul familiei, este important să începem negocierea anumitor reguli cu el: orele de stat în fața computerului, ce face cu banii proprii, dormit la prieteni în weekend, implicarea în deciziile familiei legate de petrecerea concediului, cumpărarea anumitor lucruri etc.

Copiii sănătoși emoțional sunt crescuți cu rutine, ritualuri și reguli în cadrul familiei, iar aceștia au toate șansele să devină adulți sănătoși emoțional și adaptați la o societate care funcționează pe baza unor reguli clar stabilite și pe baza unor reguli implicite în cadrul relațiilor interumane. Dorothy Law Nolte a scris un poem extraordinar, pe care fiecare părinte ar fi bine să-l asimileze în procesul de creș­tere și educare a copilului: „Dacă trăiesc în critică și cicăleala, copiii învață să condamne. Dacă trăiesc în ostilitate, copiii învață să fie agresivi. Dacă trăiesc în teamă, copiii învață să fie anxioși. Dacă trăiesc înconjurați de milă, copiii învață autocompătimirea. Dacă trăiesc înconjurați de ridicol, copiii învață să fie timizi. Dacă trăiesc în gelozie, copiii învață să simtă invidia. Dacă trăiesc în rușine, copiii învață să se simtă vinovați. Dacă trăiesc în toleranță, copiii învață să aibă răbdare. Dacă trăiesc în laudă, copiii învață prețuirea. Dacă trăiesc în acceptare, copiii învață să iubească. Dacă trăiesc în aprobare, copiii învață să se placă pe sine. Dacă trăiesc împărțind cu ceilalți, copiii învață să fie generoși. Dacă trăiesc în onestitate, copiii învață să respecte adevărul. Dacă trăiesc în corectitudine, copiii învață să fie drepți. Dacă trăiesc în bună­voință și onestitate, copiii învață respectul. Dacă trăiesc în siguranță, copiii învață să aibă încredere în ei și în ceilalți. Dacă trăiesc în prietenie, copiii învață că e plăcut să trăiești pe lume”.