Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Psihologie Să cultivăm ceea ce ne face pozitivi

Să cultivăm ceea ce ne face pozitivi

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Psihologie
Un articol de: Alina A. Rotaru - 30 Iun, 2021

Atunci când îți propui obiective, în momentul setării lor vizualizezi cum te vei simți când le vei atinge: bucuros, mai împlinit, încrezător în ce poți realiza. În momentul în care atingi obiectivul stabilit, însă, surpriză, nu mai simți nimic special. Treci peste fericitul eveniment golit de emoția cu care tu l-ai investit inițial. Cu toții, probabil, am trecut prin aceste stări, pentru care există două posibile explicaţii. 

„Ar trebui să simt bucurie, ce e greșit cu mine? De ce nu simt nimic? Alți oameni s-ar bucura de o aşa realizare, în schimb eu tratez lucrurile într-o manieră neutră”. Probabil vi s-a întâmplat să gândiţi astfel de multe ori. Există două posibile explicații ale acestor stări emoționale. În momentul în care ne dorim obținerea a ceva material, împlinirea în viaţa de cuplu, o promovare, o vacanță sau orice altceva, ne proiectăm din momentul zero, să-l numim așa, direct cu respectiva realizare, fără a lua în calcul că pe parcursul procesului noi ne schimbăm.

Costurile ascunse

Mintea noastră suferă modificări, pe care le numim generic costuri ascunse.

Da, ai obținut o promovare la locul de muncă, însă ai neglijat activitățile care-ți făceau plăcere, nu ai mai făcut sport, nu ai mai citit nici o carte etc. Te-ai concentrat pe ore suplimentare și documentare pentru noul post la locul de muncă, de exemplu.

Da, ai o relație de cuplu care te împlinește, însă ți-ai neglijat toți prietenii și parcă ai renunțat la multe dintre obiectivele și visurile tale. Da, ai o casă mai mare, mai modernă, însă pe parcursul procesului ai pierdut relația cu copilul, acesta a intrat în anturaje dubioase și nu mai găsești calea spre inima lui. Felicitări, ai făcut cursul acela pe care ți-l doreai atât de mult, însă relația în familie s-a răcit și pare că omul cu care împarți casa ți-e mai mult străin decât suflet pereche. Îți permiți o vacanță scumpă, dar ți-ai observat firele albe de păr și ridurile dobândite în timp ce munceai pentru acei bani.

Aceasta înseamnă că ai ajuns în punctul pe care l-ai visat, însă nu ai luat în calcul costurile procesului. Când ți-ai atins targetul, deja nu mai erai omul din punctul zero, ci te aflai în punctul unu, schimbat de experiențele pe care le-ai traversat de acolo până aici. Creierul pune ca într-o balanță ce a câștigat, dar mai ales ce a pierdut pe parcurs. Costurile procesului există, chiar dacă tu nu le percepi la nivel con­știent, creierul tău este cel mai eficient calculator, care nu-ți vorbește în cuvinte, ci prin stări sau emoții. Din această cauză se întâmplă dese­ori ca atunci când cineva vine și te felicită pentru ce ai realizat, în loc să mulțumești și să zâmbești din toată inima, te uiți la celălalt și afișezi un zâmbet de complezență. Spui în mintea ta: „Am fost promovat, dar responsa­bi­litățile s-au dublat și ajung după apusul soarelui acasă”. Creierul calculează costurile succesului sau promovării întotdeauna.

Semnalele creierului

A doua explicație pentru faptul de a nu mai simți bucurie atunci când îți atingi un obiectiv se referă la semnalele corpului și creierului care-ți spun să te oprești, să te analizezi, să-ți pui întrebări, să începi schimbările care se impun.

Poate ești epuizat fizic și/sau emoțional. Aceasta este o cauză foarte frecventă a anhedoniei (lipsa plăcerii) și apatiei. Investești în direcția greșită, iar creierul, prin lipsa emoționalității pozitive, îți transmite semnale de alarmă să te oprești. Te sabotezi constant, îți minimalizezi realizările și fericirile, bucuria și satisfacția până la anulare, iar creierul nu face risipă de resurse pe termen lung. Te devalorizezi constant, crezi că nu meriți fericire sau nimic bun nu se va alege de viața ta.

Eşti cel care oferi constant, ești disponibilul mereu de serviciu... Tot sistemul complex de calcul al creierului tău, sensibil la pierdere, urlă: ești pe minus, fă ceva!

Dacă continui să nu faci nimic, vei intra în depresie, să zicem, situație care în cazul acesta e doar expresia unui „shutdown” pe care ți-l dă „computerul” corpului, creierul, ca indiciu al faptului că ceva funcționează greșit, într-un sistem construit să fie coerent, adaptativ, setat pe a supraviețui.

Când experimentezi durerea emoțională, important este să nu te împotriveşti. Dacă vei face aceasta, este ca atunci când te afli în mijlocul unui vârtej și te zbați să ieși de acolo: te vei îneca. Mai bine lasă vârtejul să te ducă la fundul apei și acolo, unde apele sunt liniștite, te poți ridica la suprafață. Stările noastre emoționale vin și pleacă, importante sunt atitudinea și modul sănătos sau nu în care ne raportăm la ele. Deși nu pare întotdeauna, tot ceea ce simți are un sens, o logică, inclusiv în cazul tulburărilor emoționale.

Ceea ce simți contează

Spune-ți de fiecare dată când ți se pare că nu are sens ce simți, că e copleșitor sau inadecvat, că ceea ce simţi contează. Există un fir roșu, deși nu îl vezi.

Există o rațiune în spatele a ceea ce trăiești, deși nu ești receptiv la ea acum.

Prin prisma istoriei tale de viață, a experiențelor și modului în care trăiești, la o analiză rudimentară vei descoperi că ce simți contează, e relevant și logic.

Pentru că, de multe ori, nu ne punem pe primul loc în viața noastră, iar aici nu este vorba de un mod egoist de comportament, ci de o manieră sănătoasă de raportare la sine, uităm că suntem entitatea creatoare a vieții noastre, oricât de ezoteric ar suna acest fapt. Într-o viziune re­duc­ționistă, suntem suma unor obice­i­uri, convingeri și comportamente care ne ajută sau ne sabotează în procesul devenirii noastre și în dorința de atingere a unor obiective. Întreabă-te dacă ești prietenul sau dușmanul tău? Ce spune despre tine modul în care te raportezi la tine? Nimic din exterior nu te vindecă de neiubire, nimeni sau nimic din exterior nu-ți poate aduce acceptarea pe care tu ca ființă umană este necesar să ți-o oferi ție.

Viața este o sursă de energie. Spre ceea ce ne îndreptăm atenția, aceea va crește, inclusiv dezvoltarea abi­lităților emoționale. Există patru surse de energie: energie pentru corp, pe care o luăm din sport, somn etc., energie pentru minte, pe care o luăm din citit, învățat, abilități nou deprinse prin exersare, energie pentru inimă, atunci când iubim și primim iubire, când acțiunile noastre sunt motivate de plăcere, și energie pentru suflet, care se manifestă prin compasiune, spiritualitate, empatie, iertare.

Ne-am obișnuit să ne petrecem zilele din sarcină în sarcină, uitând să prioritizăm ceea ce ne încarcă cu energie. Este important să investim în ce ne face pozitivi și ne pune zâmbetul pe buze, pentru că doar așa vom putea, la rândul nostru, să oferim din prea plinul sufletului, fără regrete sau reproșuri mai târziu. Iar dacă ani la rând prioritatea în propria viață nu ai fost tu, e momentul să schimbi ceva… deschide-te spre perspectiva schimbării, care este nu doar posibilă, ci și de dorit. Amin­teș­te-ți că vindecarea se întâmplă în conexiune cu tine și cu ceilalţi, în comunitate.

Citeşte mai multe despre:   depresie