Succesul la examene: pregătire academică, psihologică și sprijin familial

Pregătirea elevilor pentru examene este un proces complex, care nu se limitează doar la acumularea de cunoștințe, ci implică și o componentă psihologică esențială. În acest context, colaborarea dintre profesori, psihologi și părinți devine esențială pentru reducerea anxietății și crearea unui mediu pozitiv pentru învățare. Psihologii evidențiază cât de importante sunt pentru succesul academic al elevilor planificarea timpului și a materiei, suportul emoțional și al familiei. O astfel de organizare poate face diferența între succes și eșec, pregătindu-i pe elevi nu doar pentru examene, ci și pentru provocările viitoare.

De-a lungul anilor școlari, elevii trec prin mai multe evaluări și examene, unele sunt mai ușoare, altele mai grele, pentru toate ei se pregătesc atât prin acumularea de cunoștințe, cât și printr-o abordare psihologică corectă, care să îi ajute să pună în valoare informațiile acumulate. Pregătirea psihologică eficientă poate face diferența între succes și eșec, ajutând la gestionarea corectă a emoțiilor de frică, nesiguranță sau anxietate, care apar în preajma și în timpul examenelor. Reușita școlară presupune o colaborare constantă între cadrele didactice și familiile elevilor, unii specialiști în psihologia educației susținând chiar că atmosfera din familie este decisivă pentru un bun parcurs academic al copiilor. 

În lucrarea „Psihologia educației”, prof. univ. dr. Dorina Sălăvăstru realizează o sinteză a factorilor materni (de comportament, atitudinali și de personalitate) care favorizează adaptarea și reușita școlară a elevilor. Deducem că stilul educațional al mamei este extrem de important pentru modul în care un școlar abordează maniera zilnică de învățare, care conduce treptat la rezultate bune la examenele de la final de ciclu școlar și nu numai. Astfel, mama copilului cu reușite școlare „formulează exigențe care țin seama de capacitățile copilului, recurge la conduite ce facilitează învățarea atunci când copilul întâmpină dificultăți, exprimă puține sentimente de anxietate, stimulează gândirea copilului, oferă întăriri pozitive, arată puține stări negative față de copil, atribuie o semni­ficație precisă răspunsurilor copilului, manifestă stimă față de copil, exprimă mai ușor o stare dezagreabilă ce rezultă din activitate, pretinde și oferă justificări, explicații pentru răspunsurile copilului, lasă copilului inițiativa în timpul activităților de învățare, furnizează acestuia standarde de performanță, utilizează feedback-uri corective”, notează prof. Dorina Sălăvăstru.

Susținerea familiei

Specialiștii în psihologia educației susțin că tipul de familie în care este crescut copilul își lasă amprenta asupra rezultatelor pe care acesta le obține la școală. Rezultate bune vor obține elevii care sunt educați în familii compuse din doi părinți căsătoriți și copii rezultați din uniunea lor, spre deosebire de cei crescuți în familii monoparentale sau reconstituite din părinți care au mai fost căsătoriți sau familie adoptivă, ale căror rezultate sunt influențate, mai mult sau mai puțin vizibil, de atmosfera din casa în care cresc. 

În articolul scris de R. I. Sunnatova în 2024, intitulat „Colaborarea dintre psihologi, profesori și părinți în sprijinirea elevilor pentru examene” (Collaboration of psychologists, teachers and parents in supporting schoolchildren in preparation for external examination), publicat în „Bulletin of Practical Psychology of Education”, se arată că trei direcții sunt importante pentru pregătirea elevilor pentru examene: sprijinul emoțional și organizatoric, planificarea timpului și suportul continuu al părinților. Colaborarea dintre psihologi, profesori și părinți este esen­țială pentru reducerea anxietății elevilor și pentru crearea unui mediu educațional pozitiv, care să încurajeze încrederea în sine și auto­eficiența. Autorul susține că atitudinea adulților față de modul în care elevii se pregătesc pentru examene influențează rezultatele acestora, sprijinul psihologic și pedagogic oferit școlarilor în pregătirea examenului prin metode interactive conducând la rezultate pozitive. 

În plus, colaborarea dintre consilierii școlari, profesori și părinți ajută la o mai bună gestionare a emoțiilor care pot interveni în preajma și în timpul examenelor. Este binevenit ajutorul psihologilor și al părinților în organizarea eficientă a timpului și în dezvoltarea unor strategii de autoreglare pentru o mai bună gestionare a stresului și a volumului mare de informații. Implicarea activă a părinților în procesul de pregătire pentru examene, prin discuții regulate și sprijin emoțional, contribuie în mod decisiv la reducerea stresului și la creșterea motivației elevilor.

Gestionarea eficientă a timpului în pregătirea examenelor include și crearea unui program de studiu realist și structurat, care să permită învățarea progresivă și revizuirea periodică a materialelor. Teoriile învățării susțin că infor­mațiile sunt mai bine reținute atunci când sunt revizuite la intervale regulate, în loc de sesiuni intense, eventual cu o noapte înainte de examen, ceea ce este o mare greșeală. O planificare bine gândită reduce stresul asociat cu „învățatul pe ultima sută de metri” și crește încrederea în forțele proprii ale elevilor.

Pregătirea psihologică 

D. Davies arată în articolul „Abordarea psihologică a examenelor” (Psychological Approach to Examination), publicat în „Journal of Education an Training” (1985), că „examenele reprezintă o măsură a performanței în condiții de stres. Examinările din școli constituie, de obicei, una dintre cele mai extreme forme de competiție din societate, în care presiunile psihologice pot fi imense. Astfel, examenele devin, adesea, o măsură a solidității și a rezistenței temperamentale, la fel de mult ca și a cunoștin­țelor și a abilităților. Este unanim acceptat faptul că nivelul unor stări emoționale, precum anxietatea și excitabilitatea, poate face diferența între reușită și eșec”. Autorul articolului susține ideea că examinările nu evaluează doar cunoș­tințele și abilitățile academice, ci și capacitatea elevilor de a gestiona stresul și presiunea psihologică. De aceea pregătirea psihologică nu tre­buie neglijată, iar elevii care dezvoltă o rezistență psihologică mai puternică au șanse mai mari să facă față provocărilor examenelor, pregătirea sistematică în domeniul afectiv putând îmbunătăți semnificativ performanța academică, susține D. Davies.

Pentru reușita la examene este bine ca elevii să își construiască o mentalitate de creștere („growth mindset”), concept dezvoltat de psihologul Carol Dweck, care subliniază impor­tanța perceperii inteligenței ca fiind maleabilă și influențată de efort. Mentalitatea de creștere promovează o atitudine proactivă față de învă­țare și dezvoltarea continuă, ceea ce determină ca elevii să fie mai motivați, mai adaptați și mai pregătiți pentru a reuși la examen. Școlarii care adoptă această atitudine sunt mai rezilienți în fața provocărilor și mai motivați să depă­șească dificultățile inerente întâlnite în procesul de învățare. Ei sunt mai deschiși la învățarea continuă, abordează eșecul în mod pozitiv și nu se sperie de acesta, dau dovadă de curiozitate și explorare pe parcursul învățării, se adaptează ușor la schimbare și au o percepție pozitivă asupra efortului depus pentru învățare. De asemenea, recompensarea progresului, chiar și în pași mici, poate contribui la menținerea unei stări de spirit pozitive și crește satisfacția personală, sporind astfel eficiența pregătirii pentru examene.