Înfiinţată la iniţiativa unui elveţian, Henry Dunant, în anul 1859, după sângeroasa bătălie de la Solferino, organizaţia umanitară Crucea Roşie oferă asistenţă la nivel mondial celor mai vulnerabile persoane. Ţara noastră a devenit parte a acestei mişcări internaţionale în urmă cu 139 de ani. Anual, în luna mai este sărbătorită Crucea Roşie Română, prilej cu care vorbele fondatorului genevez - „Suntem cu toţii fraţi“ - deschid inimile tot mai multor voluntari care se alătură misiunii nobile a organizaţiei.
Henry Dunant ajunsese în nordul Italiei, la Solferino, în iunie 1859, pentru a-l întâlni pe Napoleon al III-lea în interes de afaceri. Dezastrul umanitar provocat de beligeranţii francezi şi austrieci, soldat cu 40.000 de morţi şi răniţi, l-a impresionat profund pe tânărul genevez. A adunat oameni din satul învecinat şi a petrecut trei zile, fără întrerupere, pentru a îngriji răniţii. Întors în Elveţia, a scris cartea „O amintire de la Solferino“, cu scopul de a prezenta lumii realitatea războiului. A trimis cartea familiilor domnitoare din Europa, dar şi liderilor militari şi politici, filantropilor şi prietenilor. Cartea a cunoscut un succes imediat, răsunător chiar, şi a avut o influenţă colosală, căci în mai puţin de un an, ca urmare a propunerilor pe care le conţinea, a luat fiinţă o organizaţie mondială.
În prezent, Federaţia Internaţională a Crucii Roşii are 186 de societăţi membre, peste 105 milioane de voluntari, peste 300.000 de angajaţi care oferă ajutor pentru aproximativ 233 de milioane de beneficiari şi funcţionează pe baza a 7 principii fundamentale: umanitate, imparţialitate, neutralitate, independenţă, voluntariat, unitate, universalitate.
„Nădejdea tuturor în timp de pace, ca şi în război“
Printre cei care au semnat actul de înfiinţare a Crucii Roşii Române se regăsesc importante personalităţi ale vremii: Nicolae Cretzulescu, George Gr. Cantacuzino, C.A. Rosseti, Ion Ghica, Dimitrie Sturza, Gr.G. Cantacuzino şi dr. Carol Davila.
Prima ambulanţă a Crucii Roşii Române a plecat în misiune umanitară pe frontul sârbo-turc de la sud de Dunăre pentru a acorda ajutor militarilor răniţi, indiferent de tabăra din care făceau parte.
A urmat Războiul de Independenţă (1877-1878), şi Crucea Roşie Română a intervenit cu personal sanitar, ambulanţe şi trenuri sanitare în sprijinul trupelor de campanie.
Priceperea doctorilor români a fost apreciată în mod deosebit de către guvernele Bulgariei şi Serbiei, antrenate în primul război balcanic, din anul 1885. De asemenea, în timpul celui de-al doilea război balcanic (1913), personalul medical al Crucii Roşii Române a acordat asistenţă militarilor bolnavi de holeră pe teritoriul statului bulgar.
Prin Statutul Crucii Roşii, adoptat în anul 1876, femeile nu puteau face parte din conducerea societăţii, astfel că în anul 1906 au pus bazele „Societăţii de Cruce Roşie a doamnelor din România“, prima preşedintă aleasă fiind Irina Câmpineanu. În 1915, Adunarea Generală a Societăţii Naţionale de Cruce Rosie a aprobat fuziunea celor două entităţi, prilej cu care regina Maria, sub al cărei patronaj se afla Crucea Roşie la acea vreme, a adresat românilor următoarele cuvinte: „Crucea Roşie, nădejdea tuturor în timp de pace, ca şi în război, nu trebuie să piară. Cu toţii, de la mic la mare, să o sprijinim cu evlavie, cu însufleţire, cu nesfârşită dragoste“.
Cu sprijinul unui număr impresionant de voluntari, Crucea Roşie Română a trecut proba de foc a celor două războaie mondiale. După încetarea războaielor, Societatea Naţională de Cruce Roşie a venit în sprijinul invalizilor, al bolnavilor şi orfanilor de război, a înfiinţat aziluri pentru refugiaţi, cantine. De asemenea, acţiunile sale umanitare au continuat şi pe timp de pace.
Ca urmare a instalării Partidului Comunist, din anul 1947 Crucea Roşie Română şi-a pierdut autonomia şi pentru o bună bucată de timp a funcţionat ca o anexă a noilor autorităţi.
Sfârşitul anului 1989 şi anul 1990 au reprezentat pentru organizaţia umanitară română revenirea la misiunea sa iniţială. De atunci şi până în prezent, Crucea Roşie Română contribuie la prevenirea şi alinarea suferinţei sub toate formele. Totodată, protejează sănătatea şi viaţa, promovează respectul faţă de demnitatea umană, fără nici o discriminare bazată pe naţionalitate, rasă, sex, religie, vârstă, apartenenţă socială sau politică.
10.000 de voluntari şi cel puţin tot atâtea fapte bune
Crucea Roşie Română are o reţea funcţională pe întreg teritoriul ţării.
„Voluntariatul a reprezentat întotdeauna sufletul acţiunilor Crucii Roşii. Ei sunt un exemplu pentru fiecare dintre noi şi prin implicarea lor ne transmit valorile morale ce trebuie dovedite atunci când este vorba despre alinarea suferinţei semenilor noştri“, este de părere Mihaela Geoană, preşedintele Crucii Roşii Române.
Cei peste 10.000 de voluntari ai organizaţiei, din care 40% sunt tineri, intervin în caz de dezastre, ajută la derularea programului social, se implică în serviciul de căutări persoane şi restabilire a legăturilor familiale, în programul de educaţie pentru sănătate, fac cunoscute prevederile documentelor internaţionale care alcătuiesc Dreptul Internaţional Umanitar.
Am cunoscut o parte din cei 70 de voluntari activi ai Crucii Roşii Române, filiala sector 4, Bucureşti. Sunt tineri cu vârste cuprinse între 16 şi 35 de ani, care fac echipă bună cu voluntarii seniori înscrişi în filială. Câţiva dintre aceştia au fost la deschiderea oficială a unui Club al seniorilor din sectorul 4, prilej cu care şi-au făcut apariţia mai multe personalităţi, între care şi Margareta Pâslaru, membru de onoare al Crucii Roşii Române, care a ţinut să precizeze: „Din anul 2000 colaborez cu Crucea Roşie Română şi sunt foarte bucuroasă că prin muzică pot da o mână de ajutor. Sunt CD-uri care au avut o finalitate umanitar-caritabilă, căci încasările şi drepturile de autor s-au dus la Crucea Roşie, dar mai avem încă multe de făcut“.
„Am ales această organizaţie după ce, ani la rând, i-am urmărit activităţile. Pot spune că m-a scos din monotonia facultăţii, iar activităţile pe care le-am desfăşurat de-a lungul timpului m-au împlinit ca om. Aici am învăţat să ajut oamenii, să comunic şi mi-am făcut mulţi prieteni“, explică Minodora Mazilu, voluntar în cadrul Departamentului de intervenţii în caz de dezastre.
An de an, tinerii voluntari ai Crucii Roşii pot fi văzuţi la evenimentele religioase organizate în Capitală şi peste tot în ţară.
„Personal, am propus, în urmă cu 11 ani, ca împreună cu colegii mei voluntari să fim prezenţi cu un punct de prim-ajutor la pelerinajul de ziua Sfântului Cuvios Dumitrie cel Nou. A fost o provocare atunci, întrucât eram aproape 10 voluntari. Ne-am mobilizat şi am reuşit să stăm timp de o săptămână zi şi noapte pe Dealul Patriarhiei, într-un cort al Crucii Roşii în care am înfiinţat singurul punct de prim-ajutor din zonă. Ne-am simţit cu adevărat utili când am văzut câţi oameni au avut nevoie de noi. I-am ajutat, ne-au mulţumit, iar această realizare ne-a determinat ca, de la an la an, să ne organizăm mult mai bine, astfel că participarea la pelerinajul din toamnă a devenit o tradiţie pentru noi“, consideră Iulian Andrei Bobârnea, responsabil comunicare Crucea Roşie Română, filiala sector 4.
Cei care doresc să-i felicite pe voluntarii Crucii Roşii Române de ziua lor o pot face astăzi şi până la sfârşitul lunii mai la „corturile stradale, amplasate peste tot în oraş, puncte în care trecătorii îşi pot afla valorile tensiunii arteriale şi ale glicemiei, dar pot deprinde şi câteva măsuri de prim-ajutor“, după cum ne-a spus Ioan Silviu Lefter, director general Crucea Roşie Română.
