Binecuvântarea Sfântului Calinic în casa cristelniţei sale

Moaştele Sfântului Calinic de la Cernica au zăbovit ieri-seară în biserica Parohiei „Sfântul Visarion” din Capitală, spre binecuvântare şi fericită aducere aminte a unei file importante de istorie şi viaţă duhovnicească incrustată în cartea de aur a acestei comunităţi atunci când pruncul Constantin, viitorul monah cu viaţă sfântă, a primit botezul creştin în vechiul locaş al acestei parohii. Astăzi, sfintele moaște și icoana Sfântului Calinic de la Cernica însoţesc moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, în procesiunea „Calea Sfinţilor”.

Binecuvântarea şi bucuria şederii moaştelor Sfântului Calinic în biserica comunităţii Parohiei „Sfântul Visarion”, situată în Piaţa Romană din Bucureşti, s-a împlinit ca dar şi recunoştinţă pe firul timpului până astăzi, arătându-ni-se că întâlnirile şi bucuriile duhovniceşti, oricât de discrete şi tainice ar fi, rodesc cu voia Domnului la timpul potrivit. Sfintele moaște şi icoana Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica sunt purtate în procesiune în Anul omagial al unității de credință și de neam și Anul comemorativ al Făuritorilor Marii Uniri din 1918, când se împlinesc şi 150 de ani de la trecerea sa la cele veșnice.

Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica s-a născut la 7 octombrie 1787, în Bucureşti, în cartierul „Sfântul Visarion”, uliţa Lefterescu, în familia micului boier Antonie Antonescu şi a Floarei, „buni patrioţi şi buni creştini”.

Pruncul a primit la botez numele de Constantin, naşă fiindu-i Ruxandra (Lucsandra) Văcărescu, născută Ruset (Rosetti), soţia banului Barbu Văcărescu. Despre tatăl său informaţiile lipsesc. În schimb, dintr-o însemnare a Sfântului Calinic aflăm despre evlavioasa sa mamă că, spre sfârşitul vieţii, s-a călugărit la Mănăstirea Pasărea, primind tunderea întru schimonahie şi numele de Filoteia. A răposat în chilia sa de la Mănăstirea Pasărea la 8 noiembrie 1833.

Măsura evlaviei părinţilor ne-o descoperă faptul că doi dintre fiii lor au îmbrăţişat viaţa monahală: alături de Sfântul Calinic, fiul cel mare al familiei, preot de mir, rămânând văduv, a depus voturile monahale cu numele de Acachie, trecând la cele veşnice la 17 martie 1831, în Mănăstirea Cernica. Odată cu credinţa picurată în suflet de părinţii săi, copilul Constantin şi-a înnobilat sufletul cu învăţătura, studiind în şcolile bucureştene care funcţionau în această epocă pe lângă biserici.

File de istorie

Prima biserică a Parohiei Visarion ar fi fost făcută din lemn, la începutul secolului al XVIII-lea. La vremea construirii acesteia, parohia făcea parte din „mahalaua Visarion”, loc sărac, aflat la marginea orașului. Bisericile a doua și a treia, ridicate pe același loc, au fost construite din zidărie. Din cauza degradării vechiului locaş, în anul 1913, a fost sfințită o nouă biserică parohială, cea de astăzi, iar în anul 1964 vechiul locaș de cult a fost demolat parțial, spațiul rămas funcționând ulterior ca bibliotecă parohială.

Marele istoric Nicolae Iorga consemnează că biserica acestei parohii a primit hramul „Sfântul Visarion-Arhiepiscopul Larisei” tocmai pentru faptul că locaşul a fost ridicat în timpul ciumei, sfântul fiind socotit apărător contra acestei boli: „Pentru îmblânzirea mâniei lui Dumnezeu se aduse capul Sfântului Visarion apără­torul, căruia i s-a ridicat o nouă Biserică, de o bună arhitectură tradiţională, pe care enoriaşii o numesc şi azi: Visarion, fără a se gândi nici la sfântul care-şi va fi făcut datoria, nici la tristele împrejurări care au hotărât această ctitorie”.

Biserica nouă a fost construită după planurile arhitectului Ernest Doneaud, arhitect-şef al Capitalei, cel care a proiectat clădirea CEC-ului din Bucureşti şi Cazinoul din Constanţa. Planul bisericii în suprafaţă de 230 mp este în formă de cruce treflată, iar arhitectura este o combinaţie a stilului bizantin şi moldovenesc, cu o turlă mare Pantocrator şi două turle mai mici laterale, cu scări de acces.

Pridvorul este deschis, în plan de formă ovală, cu trei arce supraînălţate, sprijinite pe patru coloane din piatră de Vraţa (Bulgaria), cu capiteluri şi baze înflorate, ridicate pe piedestale înalte, la baza cărora se află scările de la intrare. Portalul de intrare, realizat din piatră, are un chenar ornamental, având pisania la partea superioară şi un panou semirotund cu o icoană în mozaic reprezentând-o pe Sfânta Fecioară Maria cu Pruncul.

Icoane pictate de arhimandritul Sofian Boghiu

Pictura în ulei, atât cea murală, cât şi cea a icoanelor de pe catapeteasmă, a fost executată de pictorul Constantin Gheorghiu, profesor la Școala de Belle-Arte din Bucureşti. În tabloul ctitorilor de pe peretele de apus sunt reprezentaţi: Mitropolitul primat Conon Arămescu Donici, Elena Eraclide, Constantin Eraclide şi regele Carol I.

Pictura bisericii a fost restaurată în anul 1968, când în pridvor s-au adăugat icoana Sfântului Visarion și icoana Sfântului Calinic de la Cernica, realizate de pictorul arhimandrit Sofian Boghiu.

„Între anii 2006 şi 2007 au fost executate ample lucrări de reparații capitale la întregul sfânt locaş atât la interior, cât şi la exterior. Dar peste toate temeluirile şi înnoirile locaşului de cult, comunitatea parohială se mân­drește și se bucură în mod special de ocrotirea Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, năs­cut în apropierea bisericii, care a fost botezat în vechiul locaş. Noi îl cinstim pe Sfântul Calinic în mod special şi rostim adeseori acatistul său. Ne bucurăm şi Îi mulţumim lui Dumnezeu că Părintele Patriarh Daniel a bine­cuvântat ca în acest an al unităţii de credinţă şi de neam sfântul care a primit baia botezului în biserica acestei comunităţi să poposească pentru câteva ore la noi spre a-i aduce datorita închinare şi mulţumire pentru ocrotirea şi darurile duhovniceşti pe care ni le oferă de-a lungul vremurilor”, ne-a spus părinte consilier patriarhal Nicolae Crângaşu, parohul bisericii.