Biserica Ungureni, un dar istoric pentru viaţa duhovnicească a Băniei

Frumuseţea cetăţii străbate întotdeauna prin măreţia şi adâncimea duhovnicească a bisericilor sale. În rostul şi rânduiala lor istorică, ele împletesc trecutul, prezentul şi mai ales viitorul apofatic al întâlnirii cu Hristos în veşnicie. Minunata salbă de biserici din Cetatea Băniei s-a făcut mai frumoasă prin înnoirea unor lăcaşuri de cult, monumente istorice, recent restaurate prin purtarea de grijă a Înaltpreasfinţitului Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei.

După mai bine de un secol de la ultimele lucrări majore de reabilitare, Biserica „Sfântul Nicolae”-Ungureni din Craiova a îmbrăcat în ultimul an o haină nouă. Pregătită de resfinţire, biserica întâmpină astfel un eveniment istoric, important atât pentru parohie, cât şi pentru urbe.

Jertfa păstorilor transilvăneni în Bănie

Biserica Sfântului Ierarh Nicolae-Ungureni din Craiova este un loc, dar şi un univers al vieţii bisericeşti din cetate pentru că însumează aproape două secole şi jumătate de existenţă atestată documentar. Aici este locul unde odinioară păstorii ungureni din Transilvania au poposit pentru a-şi aduce roadele oieritului, purtând totodată tradiţia transhumanţei şi dorul după Dumnezeu. „Din studiile care s-au făcut privind istoricul acestei biserici avem mai multe date referitoare la începuturile vieţii de rugăciune în jurul sfântului lăcaş de închinare. Numele bisericii este foarte sugestiv şi în acelaşi timp foarte evident cu privire la tradiţiile originilor ei. «Ungureni» îi identifica pe cei care erau veniţi aici, în Craiova, din Ardeal. Şi pentru că în trecut fiecare parohie era dedicată breslelor meşteşugăreşti, cunoaştem faptul că în această zonă se regăseau megieşii ardeleni, veniţi de peste munţi să-şi vândă produsele aici, în marginea cetăţii. Mare parte din ei, dată fiind situaţia grea şi apăsătoare a fraţilor din Transilvania de atunci, au rămas aici, alegând Bănia şi pentru acest mare avantaj al vieţii bisericeşti”, spune pr. conf. univ. dr. Adrian Ivan, parohul Bisericii „Sfântul Nicolae”-Ungureni.

Tot din documentele vremii reiese că „la începutul anilor 1700 exista aici o biserică de lemn. Concluzia aceasta este trasă de istorici întrucât pe la 1861, într-o delă, se aminteşte de un anume preot Anghel, în etate de 77 de ani, de la Biserica Ungurenilor. Acelaşi preot este menţionat de documentele vremii ca protoiereu, slujind în anul 1744. De asemenea, primele informaţii despre ctitorirea bisericii de zid par a fi legate de anul 1780, fiind amintite din acea vreme atât numele ierarhului, anume Filaret al Râmnicului (1780-1792), cât şi cel al domnitorului Alexandru Ipsilanti. Sunt amintite mai multe nume de ctitori, printre care cei doi fraţi Constantin şi Alexie Becheanu, alături de familiile lor. În documente apare de asemenea şi numele paharnicului Nicolae Chintescu, care a participat, în jurul anului 1860, la procesul integral de restaurare a bisericii noastre”, mai spune pr. profesor Adrian Ivan.

Pedagogia smereniei în pastoraţie

Viaţa duhovnicească din această parte de oraş a fost marcată implicit de existenţa Bisericii Ungureni. Din lecţia cea mare a virtuţilor creştine, credincioşii au învăţat dintotdeauna smerenia. Felul lor simplu de manifestare şi trăire a credinţei s-a imprimat ca mărturie în zidurile sfântului lăcaş. „După structura ei arhitecturală, Biserica Ungureni este a oamenilor simpli, smeriţi, definind foarte bine trăirea dedicată firescului vieţii bisericeşti. Acest lucru s-a imprimat în arhitectura sfântului lăcaş. Sunt locuri din biserică, pe pereţi, unde se vede foarte clar că oamenii, la acele începuturi, au tencuit cu podul palmei. Acest lucru arată implicarea totală a credincioşilor, cu toată dăruirea şi credinţa lor”, spune părintele paroh.

Şi după cum corabia nu ajunge nicăieri fără cârmaci, Biserica Ungureni a fost purtată pe „marea vieţii”, din rânduiala şi grija lui Dumnezeu, de preoţi vrednici, cu adevărat dedicaţi slujirii pastorale. „Există o listă completă a preoţilor slujitori, fiecare dintre ei remarcându-se îndeosebi prin sârguinţa dedicată vieţii bisericeşti. În cronica bisericii sunt amintite foarte frumos unele amănunte pe care un autor de monografie nu le-ar putea întru totul surprinde. De pildă, felul în care preoţii îşi făceau simţită prezenţa în comunitate şi de asemenea felul în care erau acceptaţi de către credincioşi. Se vorbeşte în acest sens despre timiditatea preotului sau felul în care îşi cerceta credincioşii. Toate aceste lucruri ne obligă în acelaşi timp să ne ridicăm la înălţimea demnităţii slujitoare a înaintaşilor noştri. De pildă, părintele Teodor N. Popescu este unul dintre preoţii care au studiat la Strasbourg, prin anii ’30. Copii ale diplomelor de studii pe care le-a obţinut se găsesc înregistrate şi transcrise în arhiva parohiei. Partea cea mai importantă este că preoţii care au slujit la biserica noastră au fost foarte conectaţi la viaţa bisericească. Cel mai longeviv dintre ei a fost cu siguranţă părintele Alexandru Şterfenitu, care a slujit aici peste o jumătate de secol. A rămas emblematic prin prezenţa sa autentic duhovnicească, un om cu viaţă sfântă şi pravilă aproape călugărească. Există şi astăzi ucenici care îl pomenesc şi îi cinstesc memoria. De asemenea, i-aş putea aminti pe părintele profesor Dionisie Stamatoiu şi pe părintele Mihalache Tudorică, ambii iubitori de teologie, de literatură şi de poezie”, adaugă pr. Adrian Ivan.

Detalii picturale unicat

Lucrările de restaurare, reabilitare şi consolidare, finalizate anul trecut prin grija şi binecuvântarea IPS Părinte Mitropolit Irineu al Olteniei, au readus Biserica Ungureni la strălucirea de altădată. Detalii picturale pierdute dincolo de cortina timpului au fost scoase la lumină şi readuse la viaţă. Între acestea se numără scenele din viaţa Sfântului Calinic, legate implicit de prezenţa sa istorică în Cetatea Băniei şi în Biserica Ungureni. Prima restaurare a acestora s-a făcut odată cu întreaga pictură, în 1984, de maestrul zugrav Grigorescu, care „a înţeles atunci legătura bisericii noastre cu prezenţa şi lucrarea duhovnicească a Sfântului Calinic în cetate. Aceste scene reprezintă un registru cu totul aparte pentru că nu urmăresc linia iconografică din tradiţia bizantină, ci realismul acesta al vieţii cotidiene”. Între podoabele liturgice moştenite la Biserica Ungureni se regăseşte şi un frumos epitaf brodat, datând din anul 1930.

Proiectul de restaurare, reabilitare şi consolidare a Bisericii „Sfântul Nicolae”-Ungureni din Craiova s-a realizat cu ajutorul fondurilor obţinute prin Agenţia de Dezvoltare Regională Oltenia.