Duminica, la sfârşitul Liturghiei, în biserica Parohiei Iancu Nou – Bălăneanu de pe şoseaua Mihai Bravu, care îl are ocrotitor şi pe Sfântul Ierarh Nicolae, bucuria creştinilor de toate vârstele se manifestă în mod deosebit atunci când se adună copiii pentru rugăciunea care le este dedicată. După ce au primit binecuvântarea, cei mici merg, împreună cu părinţii, în căsuţa Sfântului Nicolae şi îşi manifestă credinţa plină de voioşie în cadrul atelierului de creaţie coordonat de educatoarea Nicoleta Gheorghe.
Voie bună, copii frumoşi şi talentaţi, culori de tot felul, pensule, forfecuţe, hârtie colorată şi altele asemenea poţi afla la etajul căsuţei de lângă biserica Parohiei Iancu Nou – Bălăneanu. Credincioşii care au copii şi ajung la această biserică o îndrăgesc pe dată şi îşi doresc pentru copiii lor aceeaşi voioşie - vioiciune care se vede pe feţele luminoase ale celor care se adună la sfârşitul Liturghiei pentru a primi binecuvântarea specială din partea preoţilor slujitori. Acest mic gest liturgic, cu o încărcătură spirituală deosebită, face diferenţa uneori şi oamenii simt apropierea pe care toţi o au atunci, adunaţi în comunitatea bisericească. Biserica are patru slujitori: părintele Augustin Rusu este parohul, care slujeşte împreună cu preoţii Bruno-Eugen Marin, Daniel-Constantin Cojocaru şi Laurenţiu Lazăr.
Părintele Laurenţiu Lazăr le citeşte copiilor rugăciunea specială şi îi însoţeşte spre locul în care îşi petrec timpul de după Liturghie. Activitatea atelierului a început în urmă cu aproape şapte ani, după cum ne-a spus părintele Laurenţiu, sufletul activităţii cu copiii din această parohie. „Ideea acestui atelier a apărut acum şapte ani, când nu era încă nimic construit aici. Făceam întrunirile cu copiii în biserică. Cu puţin timp înainte de Crăciun, când în sfântul locaş erau mulţi copii, am organizat pentru prima dată şi am pregătit un concert de colinde. Ulterior a apărut acest spaţiu, iar acum avem în fiecare duminică cel puţin douăzeci de copii care pictează sau fac diverse lucruri ale mâinilor, după care noi le oferim şi o masă caldă. Astfel, o oră şi jumătate sau două ore aceşti copii vin aici şi sunt rupţi de televizorul de acasă, de tabletă sau telefon, care sunt atât de distrugătoare de suflet. Ne bucurăm că ei interacţionează, s-au împrietenit, chiar dacă acum sunt mici. Ceea ce este însă şi mai frumos este că şi părinţii ajung, atunci când aşteaptă copiii, să se împrietenească, să discute între ei despre toate problemele pe care copiii le ridică acasă, şi identifică soluţii pentru rezolvarea acestora. Ceea ce le punem copiilor pe masă, după ce se încheie atelierul, se adună din daniile părinţilor care vin aici şi din jertfa noastră personală, pentru că socotim că aşa putem creşte frumos copiii, adunându-i la biserică, nu risipindu-i prin altfel de activităţi. Mai socotim că nici un fel de efort nu trebuie precupeţit pentru educarea duhovnicească a copiilor. În fiecare duminică avem aici o sărbătoare. Lucrăm în acelaşi fel, iar în preajma sărbătorilor facem repetiţie ca să cântăm colinde în biserică, pe solee. Astfel biserica noastră primeşte un suflu copilăresc, curat”, ne-a spus părintele Lazăr. Atelierul nu se adresează doar copiilor care frecventează biserica, pentru că parohia cooperează şi cu elevi de la Şcoala nr. 56, cu copii de la Grădiniţa nr. 16 „Luminiţa”, cu elevi de la Şcoala nr. 85. Toţi aceştia sunt invitaţi periodic pentru activităţi opţionale în sala atelierului.
Doamna Nicoleta Gheorghe, de meserie educatoare, ne-a mărturisit următoarele: „Am început să fac aceste ateliere de creaţie în urmă cu doi ani şi jumătate atât la rugămintea părintelui Laurenţiu, cât şi din dorinţa de a mă manifesta în acest cadru deosebit, pentru că sunt educatoare şi simt că trebuie să mă dăruiesc. Astăzi, pentru că se apropie sărbătoarea Sfântului Nicolae, facem pictură pe sticlă cu copiii mai mari, iar cu cei mici facem decoraţiuni de Crăciun: globuleţe, căsuţe, clopoţei şi altele. Astăzi vom picta căsuţele lui Moş Crăciun şi vom decora cu panglici clopoţei. Copiii vor lua aceste decoraţiuni la ei acasă, pentru a împodobi bradul. Urmărim aici să formăm o comunitate a copiilor, unde ei se cunosc, se împrietenesc şi îşi formează priceperi şi deprinderi, descoperă lucrul frumos, pe care îl pot face. Vreau să le arăt că sunt capabili să facă lucruri frumoase. Am numit atelierul nostru «Lumină şi culoare» pentru că zâmbetele copiilor sunt pentru noi asemenea multitudinii culorilor pe care le folosim, iar bucuria lor înseamnă lumină şi dăruire, mai ales că vin întâi la biserică şi se apropie de Dumnezeu. Toate ne duc cu gândul la joc, culoare şi la bucuria pe care o resimţim cu toţii. Datorită acestui atelier copiii încep să vină la biserică, ceea ce este un început foarte bun în viaţa lor. Ei încep să perceapă astfel lumea apropiată de Dumnezeu şi cadrul de rugăciune. De asemenea, ei sunt foarte bucuroşi atât pentru că se roagă, cât şi pentru că pictează sau comunică între ei. Anii trecuţi am făcut în biserică o expoziţie de icoane realizate de copiii noştri”.
Daniela Lazăr, soţia părintelui Laurenţiu, a fost cea care a avut grijă de copii până acum doi ani şi ne-a împărtăşit din experienţele trăite împreună cu aceştia: „De fiecare dată este altfel. Aproape în fiecare duminică apar copii noi şi învaţă lucruri noi de la ceilalţi, iar noi învăţăm de la ei. Cred că în primul rând noi am aflat lucruri noi de la ei. Am încercat să creăm această comunitate şi să le arătăm că se pot bucura şi în biserică, se simt bine aici şi că aici e şi casa lor. De foarte mute ori copiii îşi fac ziua de naştere aici. Vin cu un tort şi îl împart celorlalţi. Se bucură toţi şi se joacă. Sunt aici copii care vin de mulţi ani, i-am văzut crescând aici de la trei-patru ani şi acum sunt la gimnaziu. Au adus şi colegi de clasă. Unii părinţi au venit aici chiar cu toată clasa copiilor lor, însoţiţi de învăţătoare, şi toţi au fost deosebit de încântaţi”.
În timp ce copiii pictează, taie hârtie sau colorează, unii părinţi aşteaptă într-o sală de la parterul clădirii, iar alţii o ajută în clasă pe educatoare. Părinţii care se pricep la lucrul artistic îi ajută pe copii, încurajându-i şi aducând o notă în plus de voie bună. Unul dintre aceştia este Vasile Coman, care ne-a mărturisit bucuria de a participa la aceste ateliere, împreună cu fiul lui Dimitrie: „Sunt din Maramureş de loc şi acum locuiesc împreună cu familia în Bucureşti. Această biserică este cea mai apropiată de casa noastră şi am observat că duminica, după Liturghie, în timp ce oamenii sunt miruiţi, copiii se adună în faţa Altarului şi unul dintre preoţi rosteşte o rugăciune specială pentru copii. Am mers la mai multe biserici, dar nu am observat nicăieri aşa ceva. De aceea am fost foarte încântaţi de aceasta, dar şi copiii sunt atraşi. Am încercat să participăm apoi şi la atelier, unde am găsit un colectiv organizat şi deschis. Aici nu se fac numai lucruri bisericeşti, ci şi creaţie, artă, pictură, colinde. Venim aici de doi ani de zile şi nu putem rata nici o ocazie să venim la atelier. Sărbătorim aici şi zilele de naştere şi suntem foarte încântaţi că am găsit această lucrare”.
