Sărăcia, alcoolismul, violenţa domestică, rătăcirea spirituală, regresul profund al educaţiei, peste care s-a suprapus indiferentismul postdecembrist au transformat multe comunităţi săteşti din ţară în adevărate pustiuri. Într-un asemenea loc - satul Lada, din comuna Tătăreştii de Jos, judeţul Teleorman - tânărul paroh Florin Danu a reuşit să facă din lucrarea ziditoare a Bisericii motor al schimbării şi speranţă regenerativă pentru viitorul aşezării.
Micul sat Lada, din comuna Tătărăştii de Jos, judeţul Teleorman, pare a se pierde pe sine pe zi ce trece. Trecutul i s-a neantizat, în timp ce prezentul neputincios s-a legat la ochi refuzând parcă orice privire spre ziua de mâine. În această aşezare din nordul judeţului, Biserica, prin slujirea şi munca părintelui paroh Florin Dan, şi-a asumat rolul de a ţine satul viu, iar prin cei 60 de copii de care se ocupă preotul, de a-i îndrepta, cu speranţă şi optimism, privirea spre viitor.
Aşezământ social şi biserică
Am ajuns în Parohia Lada, din Protopopiatul Videle, Episcopia Alexandriei şi Teleormanului, după o lungă perioadă de ploi, ce vestesc încă prezenţa iernii, dar şi graba unei primăveri ce parcă nu mai are răbdare să zăbovească în răsurii din marginea satului. Am mers direct la Biserica „Adormirea Maicii Domnului“, ridicată la 1823, de către Grigore Ghica, Popa Gheorghe cu soţia Ilinca şi Grigore Musa, unde l-am întâlnit pe tânărul paroh Florin Danu. După ce ne-am închinat şi am admirat vechea pictură şi icoanele sfântului locaş, după ce am vizitat fundaţia noii bisericii şi clădirea în construcţie a aşezământului social, am vrut să aflăm de la părintele paroh, preot de cinci ani în Lada, cum speră sfinţia sa să ţină satul muribund în viaţă.
„Am renovat, în primul rând, în totalitate, acum patru ani, biserica şi tot în acelaşi an am început documentaţia pentru noua biserică. În 2013, Preasfinţitul Părinte Galaction, Episcopul nostru, i-a pus piatra de temelie. Anul acesta vom finaliza lucrările de la cota 0 şi sperăm ca până în toamnă să începem ridicarea zidurilor. Alături, construim două clădiri, care se vor uni deasupra cu o clopotniţă. Este vorba despre un centru social, cu cantină, pentru 60 de copii. Alături de ei vor servi masa alte 40 de persoane sărace din satul acesta şi din satele vecine, în timp ce bătrânii nevoiaşi din parohie, care nu se pot deplasa aici, vor primi hrană la domiciliu. Vom avea şi un cabinet medical, pentru care sunt deja oferte de voluntariat din partea unor medici şi psihologi din Piteşti şi Bucureşti, un birou de consiliere familială şi două camere de cazare temporară pentru cazuri de urgenţă“, ne mărturiseşte părintele.
Catehizarea propriilor părinţi
În parohia foarte săracă, cu doar vreo 100 de familii, vieţuiesc 30 de copii. Cu aceştia a început părintele lecţiile de cateheză. În timp, lor li s-au adăugat şi alţii din satele vecine.
„Am început activitatea cu copiii în 2011, de Crăciun. Am stabilit să ne întâlnim duminica, să ne cunoaştem şi să vedem cum putem merge mai departe. După trei ani, le-am oferit şi ceva de mâncare, câte o iconiţă sau o sticluţă cu mir. Apoi, i-am dus în pelerinaje şi excursii. Împreună, am vizitat Catedrala Patriarhală şi mănăstirile din prejama Bucureştiului, marile magazine din Capitală, un patinoar, cinema Patria şi parcul Herăstrău. Împreună am participat la un cros la Naţional Arena, în scopul de a ne promova centrul social pe care îl construim. Sunt şi acum emoţionat când îmi amintesc cum o fetiţă m-a rugat să o las să se joace pe scara rulantă a unui mall! Înţelegeţi din lucrul acesta care este situaţia lor. Activităţile i-au motivat şi pe alţi copii să ne caute. Aşa s-a ajuns ca de la nouă la început, să vină acum peste şaizeci de copii, cu vârste cuprinse între 4 şi 18 ani. Cu cei mici desenăm, colorăm, iar cu cei mari lucrăm ca să înţeleagă că trebuie să muncească mult acum pentru a-şi depăşi condiţia. Să priceapă că dacă eşti pregătit duhovniceşte, Dumnezeu vine Şi-şi pune darul Lui peste tine. Te luminează la minte. Aici, comunismul a distrus aproape în totalitate viaţa spirituală. Avem de-a face cu o sărăcie duhovnicească inimaginabilă a părinţilor acestor copii. De aceea, tot ceea ce facem desfăşurăm în sfântul locaş, după slujbă. Aşa am reuşit să aducem în primul rând copiii la un anumit nivel duhovnicesc. Toţi cunosc Crezul, rugăciune împărătească, se mărturisesc şi ţin posturile. Avem cazuri în care cei care vin la biserică ţin lecţii despre post părinţilor de acasă, lipsiţi atâţia ani de preot, de Sfintele Taine, de Biserică. Ne străduim, şi eu şi preoteasa (care a absolvit seminarul la Agapia şi a organizat un cor de peste 20 de copii şi adulţi care cântă duminica la biserică), să sprijinim cât putem de mult pe cei care au nevoie de ajutorul nostru. Şi lucrul acesta este extraordinar! Constatând că mulţi dintre elevi au probleme cu limba română, organizăm şi lecţii de gramatică cu ei, tot aici în biserică. Dorinţa noastră este ca aceşti copii să devină oameni cu care să ne mândrim, noi cei care îi ajutăm, dar şi satul nostru“, spune părintele.
Slujirea care zideşte
Activităţile pe care le desfăşoară această familie de slujitori ai bisericii se completează cu Sfintele Masluri care, de trei ani, se săvârşesc la Lada în fiecare lună, cu preoţii din parohiile învecinate. „Deşi biserica noastră este foarte mică, în acele momente pare mult mai încăpătoare. La aceste slujbe participă, de fiecare dată, peste 100 de persoane. Aşa au aflat cei de aici despre darul lui Dumnezeu şi despre puterea rugăciunii. Mulţi dintre cei care participă la Sfintele Masluri şi-au dobândit liniştea şi au ajuns să se apropie de Dumnezeu.
Avem acum persoane care se hrănesc cu Sfânta Liturghie şi cu Sfintele Taine“, ne mărturiseşte părintele paroh Florin Danu, la finalul discuţiei. Şi, în timp ce ne îndreptam spre ieşire, am auzit clopotul bătând. Alexandru Ion Ciobanu, un copil de 12 ani, venise cu bicicleta din partea cealaltă a aşezării să vestească satului sărbătoarea de a doua zi. Şi-n dangătul clopotului tras de acest copil am desluşit noi sensul nevoirii părintelui Danu şi dovada că viitorul satului Lada se poate salva astăzi, în primul rând prin lucrarea ziditoare a Bisericii lui Hristos…
