La icoana şi la moaştele Sfântului Ierarh Spiridon, ocrotitorul bolnavilor, mulţi oameni şi-au găsit tămăduirea. Măcar un singur om cu credinţă adâncă dacă s-ar ruga pentru Fabian, Ştefănel, Cosmina şi toţi ceilalţi copii de la secţia de oncologie a Spitalului de copii „Marie S. Curie“ (Budimex), tot ar mai exista speranţa că aceste suflete pot fi salvate. Deocamdată, micuţii aşteaptă să se vindece cât mai curând. Toţi speră, însă nu mulţi sunt aceia care au suficient timp, încât să se ia la trântă cu moartea.
Cei mai mulţi sunt părinţi sau rude ai unor copii, tineri, adulţi care au supravieţuit, au decedat sau încă se mai luptă să scape din ghearele cancerului, ale leucemiilor şi anemiilor grave. Restul sunt susţinători ai familiilor, voluntari sufletişti şi atât de modeşti încât unii dintre ei preferă să-şi păstreze anonimatul. Aceasta este, de 13 ani, componenţa familiei care poartă numele de Asociaţia PAVEL (Primind Ajutor, Viaţa Este Luminoasă). Misiunea acestor oameni inimoşi, căliţi de necazuri, este să contribuie la îmbunătăţirea vieţii copiilor şi tinerilor suferinzi.
Cea care şi-a asumat în totalitate responsabilităţile şi a contribuit semnificativ la dezvoltarea asociaţiei de la înfiinţare şi până în prezent este Olga Cridland, preşedinte al asociaţiei, mama unui supravieţuitor, fiica şi sora unor pacienţi cu cancer. „Desfăşurăm această activitate de 12 ani, cu un număr redus de oameni; avem o echipă de şapte persoane, iar restul sunt voluntari, oameni sufletişti. Este o presiune extraordinară exercitată asupra noastră, legată de solicitările, supărările şi tragedia pe care părinţii şi copiii o traversează. De aceea, mi se pare potrivit ca societatea să se implice. Remarc în ultimii doi ani un interes al oamenilor, mulţi dintre ei din afara asociaţiei, care prin diverse mijloace au mediatizat anumite cazuri, găsind astfel mai uşor soluţii pentru rezolvarea lor. Nu pot reda în cuvinte eforturile pe care asociaţia le face, nu de ieri, de azi, ci de atâţia ani“, ne-a declarat Olga Cridland.
Bunătatea noastră, la schimb cu suferinţa aproapelui
De cancer nu se moare, dacă e tratat la timp şi corect. Stă în puterea fiecăruia dintre noi să facem un bine cât de mic celor aflaţi la nevoie. Iar binele acesta poate lua diverse forme, în funcţie de posibilităţile de care dispunem: o sumă de bani, mici cadouri, alimente sau îmbrăcăminte. Şi multă rugăciune. Mărturiile multora dintre bolnavii care s-au vindecat vorbesc despre puterea rugăciunii şi mila pe care Dumnezeu le-a arătat-o mai apoi, vindecându-i.
Cazurile micuţilor care au nevoie de ajutor sunt pe cât de numeroase, pe atât de diverse. Copiii aşteaptă cât aşteaptă şi, când soluţia salvatoare întârzie să apară, mor. Nimeni nu-i poate învinovăţi că nu au luptat suficient. Dimpotrivă. Ei sunt cu adevărat curajoşi şi mult mai perseverenţi, spun specialiştii, în trânta cu moartea, decât oamenii mari.
Martorii unor astfel de cazuri ar fi bine să nu fie indiferenţi şi să urmeze îndemnul lui Nicolae Steinhardt din „Jurnalul Fericirii“: „Datoria noastră când vedem o suferinţă, un om în pătimire, pe aproapele nostru pe o oarecare cruce, ori în apropierea, în preajma, în perspectiva unei cruci, datoria noastră nu este să ne refugiem în abstracţiuni şi generalizări, în dragostea de omenire şi emiterea dorinţei de a modifica legile şi sistemele sociale, ci e să-l ajutăm şi să-l mângâiem şi pe loc să-l covârşim cu bunătatea noastră pe omul acela şi suferinţa aceea anume. ş...ţ Nimic nu-i prea bun, nimic nu-i de ajuns, nimic nu-i prea scump pentru lovitul, năpăstuitul, suferindul, nenorocitul nostru semen, chip al lui Dumnezeu“.
Preţuieşte viaţa!
Cine simte că a pierdut contactul cu realitatea şi chiar cu propria persoană ar fi bine să treacă măcar o dată pe la secţia de oncologie a Spitalului de copii „M. S. Curie“. Va avea multe de învăţat. În primul rând, va şti să preţuiască mai mult viaţa.
Fabian are cinci ani. În 2008, copilul a fost diagnosticat cu Limfom Malign Non Hodgkin (cancer de sânge) şi tumoră abdominală. Este din Braşov şi provine dintr-o familie modestă. Are doi fraţi mai mari. Băieţelul face citostatice de două ori pe lună. Mai are de făcut mult tratament, însă medicii sunt optimişti şi spun că şansele să se vindece cresc de la o zi la alta. Află povestea lui Fabian şi mai multe detalii despre cum poate fi ajutat de pe http://isabellelorelai.wordpress.com/2009/08/20/stelutele-de-mare-fabian-despre-cum-m a-facut-k-o-un-pusti-de-5-ani-bolnav-de-cancer/.
Pe Ştefănel, medicii l-au diagnosticat cu cancer la ambii rinichi de la 7 luni. Acum are aproape 2 anişori şi este operat. Când vine la secţia de oncologie pediatrică de la „M. S. Curie“, 3 zile din 7 copilul face citostatice. Cei care vor să-l ajute pe micuţ o pot face accesând: http://isabellelorelai.wordpress.com/2009/08/19/stelutele-de-mare-stefanel-si-sufletul-de-hartie/.
Cosmina Andreea Păun, 15 ani, suferă de Leucemie Acută Mieloblastică M1. Anul acesta, în luna mai, a început tratamentul citostatic. Cosmina Andreea are nevoie de un transplant de celule stem, care costă 150.000 de euro - sumă din care a strâns 30.000 de euro. Mai multe despre povestea Cosminei puteţi afla pe www.paun-cosmina.eu. Cine o poate ajuta poate dona 2 euro/apel fără TVA, la Romtelecom: 0900 900 472.
