„Croitorii de pâine” din satul prahovean Cioceni

Există o veche vorbă care spune că fiecare pentru sine este... croitor de pâine! A fi „croitor de pâine” înseamnă a o preface, ca și untdelemnul candelelor, în lumină. Astfel, „croitorul de pâine” devine un fel de mână a lui Dumnezeu care „îmbracă” în hrană și pace viața și sufletul celui flămând. Un astfel de „croitor de pâine” este și părintele paroh Dumitru Lazăr din Cioceni, Protopopiatul Urlați, Arhiepiscopia Bucureștilor, care a înființat la poarta bisericii „Lada cu pâine”.

Un loc de unde, zilnic, 100 de persoane nevoiașe se autoservesc, gratis, cu pâinea „croită” astfel de preotul lor.

„Pâinea vieții de la Cioceni, hrană pentru cei ce n-au, drum spre rai pentru cei ce dau!” Acestea sunt cuvintele care însoțesc „Lada cu pâine” a părintelui paroh Dumitru Lazăr, din localitatea prahoveană Cioceni, unul dintre „croitorii de pâine” despre care vom vorbi, cel care și-a rânduit în așa fel slujirea față de semenii săi, pe care îi roagă să-l lase „să îi convingă cu ochii!” - un dicton la care ține foarte mult -, încât fiecare zi cu pâine în ladă pentru cei nevoiași din comunitate este un pas făcut spre lumina raiului.

Milostenia, act al prezentului

Parohia părintelui Dumitru Lazăr din Cioceni ființează din anul 1945. Ea face parte din comuna Albești Paleologu și este formată astăzi din 240 de familii. Deși mică, aceasta caută să se încadreze în dinamica actuală a Bisericii Ortodoxe Române. Adică să fie prezentă și activă, prin slujirea preotului său, în ceea ce de multă vreme constituie o realitate constantă în Biserica noastră: grija atentă și permanentă față de aproapele, prin acte social-filantropice.

Ideea înființării „Lăzii cu pâine” s-a născut dintr-o realitate evidentă și dureroasă a comunității: „Sunt foarte mulți oameni care nu au o pâine pe masă zilnic. De aceea m-am gândit să vin în sprijinul lor cu această inițiativă. Importanța ei nu poate fi înțeleasă decât de cel care a flămânzit măcar o dată. Așa că, din această ladă, cei care nu au «se autoservesc» zilnic din cele aproximativ 100 de pâini.

Așa s-a transformat părintele în „croitor de pâine”, care prin gestul său „îmbracă” în lumină și bucurie, satură cu hrană mai multe familii nevoiașe din parohie. Iar lada sa minunată s-a prefăcut în „gura deschisă a oamenilor flămânzi”, cum ne spune, de care sfinția sa și alți „croitori de pâine” din comunitate au grijă ca ea să fie mereu plină.

„Ce poate să fie mai bun și mai frumos, ce poate fi mai ușor și mai accesibil, decât să te străduiești să dai o pâine de pomană, să faci milostenie din ceea ce Dumnezeu a binevoit să-ți dea, să-ți dăruiască în plus?”, se întreabă retoric părintele Lazăr, citându-ne din Cartea înțelep­ciunii lui Isus, fiul lui Sirah (3, 29), în care se spune: „Focul arzător îl va stinge apa și milostenia va curăți păcatele...”

„Eu mă bucur că Dumnezeu m-a ajutat să pun în practică acest gând”, ne mai mărturisește sfinția sa.

„Pâinea din ladă e sfințită?”

Părintele nu poate să facă rost singur de cele aproximativ 100 de pâini zi de zi, dar i s-au alăturat și alți „croitori de pâine” din comunitate, fiecare asigurând „plinul” lăzii în câte o zi a săptămânii. Un ajutor substan­țial în acest sens îl primește de la domnul Vasile Ene, un producător de panificație din localitate, membru al Adunării eparhiale. Domnia sa ne-a relatat, cu bucurie, că a „croi” pâine pentru oameni nu poate fi decât lucrarea lui Dumnezeu, deoarece în familia sa nu a existat tradiția brutăritului.

„Fără el ne-ar fi foarte greu. Este un om al lui Dumnezeu care conștientizează faptul că El i-a dat mai mult decât îi trebuie și că, la rândul lui, din surplus, trebuie să-și ajute semenii. Biserica are nevoie de asemenea oameni care fac multă milostenie. Dumnealui nu ne ajută numai cu pâinea pe care ne-o donează, ci și în alte probleme pe care le avem de rezolvat în parohie. Prin grija domniei sale, «Lada cu pâine» de la Cioceni «a făcut pui» și, astăzi, exemplul nostru este urmat în alte două locuri din împrejurimi”, ne mai mărturisește părintele Lazăr, care, fie de hramul bisericii, „Adormirea Maicii Domnului”, fie în alte sărbători, împreună cu mai mulți enoriași, aduce mângâiere și celor bolnavi de acasă, care nu se pot deplasa la biserică, dăruindu-le pachete cu alimente.

După „deschiderea” „Lăzii cu pâine”, confirmarea importanţei inițiativei este dată de două exemple: „Vine o fetiță la mine și mă întreabă dacă pâinea din ladă este sfințită, fiindcă este mai bună decât cea de la magazin!”, ne spune părintele. Apoi, „un alt copil mi-a spus că a povestit mamei sale despre «Lada cu pâine» din fața bisericii, dar nu a fost crezut, continuând să primească zilnic câte un leu pentru a cumpăra o pâine de la magazin. Iar dacă este adevărată povestea, leul să-i rămână lui. Când m-am întâlnit din nou cu el, copilul mi-a cerut voie ca de acei bani strânși să-și cumpere ceva dulce!“, ne mai povesteşte părintele.

Așa a preschimbat preotul „croitor de pâine” de la Cioceni rodul mângâietor și milostiv al gândului său, ca și untdelemnul candelelor, în lumină, devenind un fel de mână a lui Dumnezeu care „îmbracă” în speranță viața și sufletul celui flămând.

Un protopopiat cu parohii mici, dar preoți inimoși

L-am rugat pe părintele protopop Ionuț Negoiță, care ne-a însoțit în această vizită, să ne sintetizeze implicarea preoților din protopopiat în aceste acte social-filantropice ale Bisericii.

„Deși protopopiatul are parohii mai mici, avem preoți inimoși, care știu să treacă de la slujirea de la Sfântul Altar la slujirea caritabilă a comunităților de credincioși. Astăzi, latura social-filantropică a Bisericii a devenit o prioritate. Sunt parohii cu familii puține, cu persoane îmbătrânite și singure, cu tineri plecați peste hotare, unde preoții care le cunosc problemele fac tot ce le stă în putință pentru a găsi soluții, cum este și cazul acestor lăzi cu pâine. Sunt parohii care săptămânal oferă pachete cu alimente celor care au nevoie de ele. Parohiile desfășoară activități și cu copiii și tinerii, mulți provenind din familii nevoiașe, care nu numai la început de an școlar primesc din partea Bisericii rechizite și îmbrăcăminte, ci și ajutor în cursul anului, prin activitatea de after school. Acolo dispun de hrană, de meditații și supraveghere din partea unor cadre didactice sau, în unele cazuri, din partea doamnelor preotese. Ne dorim ca pe viitor, unde se poate, să ridicăm centre sociale. În Parohia Mizil, spre exemplu, ne preocupăm să dăruim zilnic masă caldă pentru un număr cât mai mare de beneficiari, apoi tinerilor și elevilor fără posibilități să le oferim pregătire școlară suplimentară cu ajutorul unor cadre didactice voluntare. Așa cum spunea un părinte, dacă dăruim noi, vom și dobândi de la Dumnezeu. Astăzi, preotul trebuie să iasă în mijlocul comunității, cu exemplul lui de slujire și de viață de familie”, a declarat părintele protopop Ionuț Negoiță.