În centrul municipiului Iaşi, în Catedrala Mitropolitană pulsează inima oraşului, deoarece aici se află moaştele Sfintei Parascheva, la care vin să se închine mulţime impresionantă de oameni. Când eram studentă şi mă rătăceam prin oraş, ridicam întotdeauna privirea să văd turlele Catedralei şi, imediat, mă orientam în spaţiu. Peste ani, Sfânta Parascheva, către care ridic gândul meu în rugăciune, mi-a devenit reper în viaţă, aşa cum a devenit pentru foarte mulţi credincioşi.
Despre mulţimea de pelerini, părintele profesor Ion Vicovan, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași, spune că „este semnul concret al folosului, al binefacerilor primite din partea Sfintei și al recunoștinței ca răspuns al lor”.
Numărul oamenilor care vin să se închine la Sfânta Parascheva este greu de apreciat cu exactitate. Câteva sute trec zilnic să se închine, ca şi cum Cuvioasa face parte din familia lor. E un aspect firesc în rândul ieşenilor ca, zilnic, când merg ori se întorc de la serviciu, să treacă să ia binecuvântare şi de la Ocrotitoarea Moldovei. În Acatist citim că este „mult folositoare”, pentru că dăruieşte harul lui Hristos prin vindecări de boli, aducerea de ploi în vreme de secetă, alungarea de lăcuste şi apărarea de orice rău. Aceste fapte minunate descoperă pronia lui Dumnezeu faţă de creaţia Sa şi modul cum ne poartă de grijă prin sfinţii Săi.
An de an, mulţime impresionantă de pelerini din întreaga lume vine la sărbătoarea Cuvioasei. Acest şir impresionant de oameni brăzdează oraşul ca un furnicar, până la racla cu sfintele ei moaşte din curtea Catedralei Mitropolitane. Se formează, parcă, o imagine a drumului omului către Împărăţia cerurilor, ca expresie a dorinţei lor de a atinge pe cea care este deja în Biserica triumfătoare. Acest pelerinaj este, de fapt, un urcuş duhovnicesc, căci pelerinii se întâlnesc cu Hristos, Care sălăşluieşte tainic în ea, deoarece Sfânta L-a câştigat încă din viaţa pământească, prin împlinirea poruncilor Lui. Ei simt mângâierea inefabilă a harului Sfântului Duh, existent în Sfânta Parascheva, care nu poate fi substituit cu nici o bucurie şi cu nici o plăcere din această lume. În gând sau în şoaptă, în duioase și tainice gesturi de evlavie, credincioșii îi adresează rugăciuni. Iar Cuvioasa pe toate le primește, și lacrima fierbinte, și suspinul adânc al disperării, dăruind ajutor și nădejde. În Iaşi este acum „o atmosferă de sărbătoare, asemenea perioadei dinaintea Nașterii Domnului sau a Sfintelor Paști”, ne-a spus, cu bucurie, pr. prof. Ion Vicovan.
Puterea tămăduitoare a Cuvioasei Parascheva
Prin intermediul minunilor săvârşite de Sfânta Parascheva, Dumnezeu îi cheamă pe oameni la starea de sfinţenie. Mulţimea binefacerilor îi atrage pe credincioşi la ea, transformându-i din oameni trupeşti în oameni duhovniceşti. O parte din minunile săvârşite de Sfânta Parascheva au fost consemnate în scris de persoanele care i-au primit ajutorul. Aceste mărturii au fost publicate în trei volume intitulate „Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva”, editate de Editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, din care am selectat câteva intervenţii minunate ale Sfintei Parascheva în viaţa oamenilor. Nicoleta Niculina, din Bucureşti, avea dureri îngrozitoare de spate din cauza unei duble hernii de disc. Înainte de operaţie a trecut pe la Sfânta: „Când am atins sfintele moaşte, am simţit mâna ei caldă sub mâna mea. În noaptea aceea am visat că Sfânta Cuvioasă şi-a luat mâna ei şi a pus-o peste mine. Ziua următoare am plecat spre casă, apoi treptat-treptat durerile de spate m-au lăsat şi nici nu m-am mai operat”. Azi ea mulţumeşte Sfintei Parascheva pentru marele ajutor primit.
Sfânta e vie
În anul 2000, Mihaela Beţiu, din Bucureşti, a venit în Iaşi pentru un schimb de experienţă. Ea a povestit că a mers la Catedrală şi la sfârşitul slujbei s-a apropiat de racla Cuvioasei: „Am avut o senzaţie unică şi certitudinea că Sfânta e vie. În spatele raclei mi-am sprijinit capul plângând, gândindu-mă la toată viaţa mea de păcate. Şi am avut revelaţia că Sfânta e vie, deci există viaţă veşnică! După ce mi-am ostoit plânsul, am plecat la căminul unde eram cazaţi. (...) Când au început iar durerile, deodată am simţit o mână mică şi subţire, care lucrează acolo punând ceva la loc. Am stat nemişcată, speriată, iar de atunci nu mă mai doare. A fost mâna Sfintei. Am recunoscut-o! Am atins-o azi la Catedrală, i-am simţit dimensiunea exactă. Ea a fost!” Să te atingă mâna Sfintei Parascheva, chiar și discret ori în vis, e o mare binecuvântare. De aceea oameni bogați sau săraci, români sau străini, credincioși și mai puțin credincioși, în aceste zile de mijloc de octombrie, aduc recunoștință Sfintei grabnic ajutătoare.
Viaţa ei, dragoste desăvârşită pentru Dumnezeu
Viața Sfintei Parascheva nu a fost una tocmai ușoară, poate de aceea este grabnic ajutătoare celor aflați în nevoi. Copilă fiind, împărțea hăinuțele cu cei lipsiți; în prezent, împarte vindecări de boli sufletești și trupești. Părintele profesor Ion Vicovan ne-a prezentat, pe scurt, viaţa Sfintei. Ea a trăit la începutul secolului al XI-lea, fiind născută într-o familie de oameni credincioşi din localitatea Epivat (azi Boiados), în apropiere de Constantinopol (azi Istanbul). La aproximativ 10 ani, ascultând slujba de la biserică, a fost pătrunsă de cuvintele Sfintei Evanghelii după Marcu: „Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie” (8, 34). Aşa că după puțin timp, s-a hotărât să îmbrățișeze viața monahală. S-a oprit, mai întâi, la Constantinopol, iar apoi s-a stabilit la Mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea (în Pont), unde a viețuit 5 ani. De aici, ca urmare a unei chemări lăuntrice, a plecat la Locurile Sfinte și, după ce s-a închinat la Ierusalim, s-a stabilit în pustiul Iordanului. Asemenea altor sfinți, a viețuit aici în rugăciune neîncetată și post aspru. La vârsta de aproximativ 25 de ani, urmând mesajul unui înger, s-a întors în locurile natale. După aproape 2 ani, a trecut la Domnul şi a fost înmormântată ca o străină, fiind apoi descoperită în chip minunat. Murind un marinar, a fost îngropat alături de trupul Cuvioasei. Noaptea, în vis, aceasta, în chip de împărăteasă, s-a arătat mustrându-l pe Gheorghe, creștinul care săpase groapa marinarului. În aceeași noapte, cu același mesaj, Cuvioasa s-a arătat și unei credincioase Eftimia. Prin urmare, autoritățile bisericești locale i-au dezgropat trupul și l-au așezat în biserica din satul Epivat.
„O mare și neprețuită îndeajuns binecuvântare”
Din localitatea natală, sfintele ei moaște au poposit în mai multe locuri: Târnovo, Belgrad, Constantinopol, iar în 1641 au fost aduse la Iași. Aici, Sfânta a fost aşezată, la 13 iunie 1641, în Mănăstirea „Sfinţii Trei Ierarhi” şi mai târziu, la 9 ianuarie 1889, în noua Catedrală Mitropolitană. Despre aducerea la Iaşi a moaştelor Sfintei Parascheva, părintele profesor Ion Vicovan spune că a fost „o mare și neprețuită îndeajuns binecuvântare”: „În documentul semnat de Patriarhul Partenie al Constantinopolului, adresat evlaviosului domnitor Vasile Lupu al Moldovei, ca semn de aleasă mulțumire pentru ajutorul consistent oferit Patriarhiei de Constantinopol (plătindu-i datoriile față de Imperiu), arată și motivele pentru care a dăruit moaștele Sfintei Parascheva «pentru sfințirea țării Bogdaniei și binecuvântarea ei, dar și lauda lui Vasile Lupu»”. De-a lungul timpului, Sfânta i-a ajutat în diverse moduri, dând fiecăruia „după trebuința lui”, iar Moldova și locuitorii ei au fost salvați, de nenumărate ori, de la secetă. De aceea poporul a fost cel care a numit-o „cea mult folositoare”. Mărturie despre cinstirea adusă de strămoşi Sfintei Parascheva sunt bisericile ctitorite cu hramul ei nu numai în Moldova, ci şi în Transilvania şi în Ţara Românească.
În mod discret, Sfânta Parascheva este un pedagog al sfinţeniei pentru cei care cu evlavie îi aduc cinstire. E un dascăl care îi conduce pe închinători la Hristos, care îi poate vindeca de orice boală sufletească ori trupească.
Semne de la Cuvioasa
Multe persoane mărturisesc că la atingerea moaştelor Sfintei Parascheva au simţit un anume fior, ca semn că le-a auzit necazul şi că-i va ajuta. Daniela Lupu din Iaşi a relatat: „Mergând într-o zi să mă închin, am simţit o tresărire a mâinii ei, fapt ce m-a înspăimântat uşor”. Ion din Iaşi a povestit: „De câte ori mă rog la moaştele Sfintei, simt că mi se uşurează sufletul”. Doamna Elena a spus că, în anul 2014, a născut un băieţel, Nicola-Teodor, în Anglia. Copilul avea două malformaţii grave şi trebuia operat: „M-am închinat cu ardoare Sfintei Parascheva. Prima operaţie s-a făcut cu bine, pe când eu eram la Acatistul Cuvioasei, în Mitropolie. A reuşit şi operaţia pentru inimă. La fel m-am rugat (…), iar când am atins mâinile Sfintei, am simţit ca o pulsaţie a inimii şi giulgiul ei era cald.”
Primind ajutor în necazul lor, aceste persoane au de atunci recunoştinţă veşnică pentru rugătoarea noastră. Minunile ei sunt fapte ale iubirii atotcuprinzătoare pe care Sfinţii le pot manifesta cu ajutorul harului dumnezeiesc prezent şi lucrător în ei.
Sfânta ocrotitoare a studenţilor
Indiferent de statutul social, de situaţia materială, de locul în care ne aflăm, apare în viaţa noastră un moment de dezechilibru, un sentiment de tristeţe sau neputinţă, şi conştientizăm că nu L-am urmat îndeaproape pe Hristos, aşa cum Sfânta Parascheva ne-a îndemnat prin exemplul ei. Există foarte multe relatări ale studenţilor care mărturisesc despre intervenţiile minunate ale Sfintei, care i-a ajutat la examene. Iar Facultatea de Teologie „Dumitru Stăniloae” este situată chiar în curtea Catedralei Mitropolitane din Iaşi. Despre acest aspect, părintele decan Ion Vicovan ne-a spus că este extrem de important: „Scopul creștinului, cu atât mai mult al studentului teolog, este îmbunătățirea sa, sfințirea sa. Pentru aceasta este nevoie de modele concrete. Un asemenea model îl constituie Sfânta. A fost tânără, de aceea este căutată, evident nu exclusiv, de tineri. Drumul studenților teologi spre sau dinspre facultate trece pe la Cuvioasa. Multe Sfinte Liturghii, evenimentele de seamă din cadrul facultății, examenele sunt binecuvântate de Cuvioasa Parascheva”.
Apariţii ale Sfintei în viaţa oamenilor
Foarte multe mărturii ale credincioşilor redau întâlnirea din vis cu Sfânta Cuvioasă sub chipul unui „copil în alb”, „o tânără cu păr negru şi cu nişte frumoşi ochi albaştri” ori „aşa cum e înfăţişată în sfânta icoană”. Voi trece aici doar o întâmplare din duminica de 15 august a anului 1950, relatată de Floarea Murariu din Botoşani: „Un sătean din satul Libertatea, bun gospodar, a înjugat boii la car, plecând spre Santa Mare să-şi scoată cânepa din baltă. Când a ajuns în locul unde cu trei ani în urmă fusese procesiunea cu moaştele Sfintei Parascheva, i-a ieşit în faţă o copilă de câţiva ani, îmbrăcată în cămaşă albă, încinsă cu panglică bleu, cu părul cârlionţat şi blond. L-a întrebat unde se duce, apoi i-a amintit că sunt două sărbători şi i-a spus să se întoarcă acasă. Moşul a vrut să o ia în braţe şi să o pună în car, dar când a întins mâinile, copila a dispărut. Şi-a continuat drumul. S-a dus la scos cânepa, dar îl mustra cugetul de ce se întâmplase. La întoarcere, povestea tuturor despre copila aceea dispărută brusc. Iar de pe 21 noiembrie (de Intrarea în biserică a Maicii Domnului), a început calvarul săteanului – un şir mare de necazuri…”.
Sfânta Parascheva, izvor de speranţă
Atinşi de dragostea desăvârşită a Sfintei Parascheva faţă de Dumnezeu şi de puterea deosebită simţită în urma rugăciunilor către ea, mii de credincioşi din toată lumea străbat sute de kilometri până în Iaşi pentru o întâlnire spirituală cu „cea grabnic ajutătoare”. „Simțind, trăind și bucurându-se de ajutorul ei, prezența pelerinilor la Cuvioasă este semnul concret al folosului, al binefacerilor primite din partea Sfintei și al recunoștinței ca răspuns al lor”, a concluzionat pr. prof. Ion Vicovan. La sfintele sale moaște vin în tot cursul anului suferinzi în haina disperării, orfani, văduve, soții și mame înlăcrimate de povara unei familii îndurerate, tineri căsătoriți dorind copii, studenți și elevi cerând ajutor la examene, nedreptățiți osândiți de semenii lor. Ascultă, odihnește și vindecă pe toți Sfânta, care a dobândit trecere în fața milei lui Dumnezeu. Alături de cel îngenuncheat, Sfânta Parascheva invocă ajutorul lui Dumnezeu.
