De la cununile mărturisitorilor la coronițele de sânziene ale copiilor

Actualul teritoriu al județului Brăila oferă mărturii memorabile despre jertfele îna­intașilor noștri pentru păstrarea demni­tății unui popor deseori confruntat cu dușmani din exterior și din interior. Doi poli de mărturisire se descoperă lângă două curgeri de apă în județul Brăila. De la Măxineni, lângă Siret, și până la Salcia dunăreană nu există palmă de pământ care să nu poată fi adăugată unei cronici a demnității înaintașilor, de la voievozi ctitori și apărători ai neamului până la deținuți din lagărele comuniste mărturisitori și martiri. Patru zile și trei sărbători ale mărturisirii.

Într-o axă a istoriei bisericești la Dunărea de Jos, în Anul omagial al Centenarului Patriarhiei Române, Duminica Sfinților Români, a celor care au mărturisit prin cuvânt și faptă credința apostolică, este așezată providențial între alte două sărbători ale mărturisirii. Mai întâi, într-un efort arheologic al demnității, o nouă etapă a săpăturilor arheologice pe locul fostului lagăr de muncă forțată de la Salcia a scos la iveală opt noi morminte ale celor care au căzut victime atrocităților sistemului ateu pentru mărturisirea lor. La distanță de patru zile și 100 de kilometri, o altă mărturisire a credinței, tot prin rugăciune și iubire față de Biserică și neam. Într-un loc cununi, în celălalt, coronițe.

De la gropi comune la un Memorial al demnității

Lagărul de muncă forțată de la Salcia, din fosta Mare Baltă a Brăilei, este spațiul cu cea mai mare concentrare de deținuți politici din perioada 1950-1960, timp în care zona și-a schimbat înfățișarea, până astăzi având Insula Mare a Brăilei, pe care regimul comunist a dorit să o recupereze pentru agricultură. Prin munca titanică a circa 4.000 de deținuți politici s-au realizat digurile care rezistă până în zilele noastre. Bătrânii care au fost martori ai acelei perioade rememorează chinurile la care erau supuși deținuții și normele inumane de muncă pe care trebuiau să le execute.

În acest loc al memoriei, în ajunul Duminicii Sfinților Români a fost încheiată o a doua etapă a săpăturilor arheologice în gropile comune pe locul fostei colonii de muncă, de unde au scos la iveală opt morminte. Rămășițele a șapte martiri ai regimului comunist, care, după mărturia Înaltpreasfințitului Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, sunt „de o culoare întru totul asemănătoare mucenicilor și sfinților”, au fost așezate în sicrie. Al optulea mormânt gol aparținea, după unele mărturii, unui preot, ale cărui oseminte au fost deshumate în anii 1970 și duse în taină la Iași, în ținutul de baștină. După slujba de pomenire săvârșită la groapă, cele șapte sicrie au fost purtate într-o procesiune a demnității până la biserica satului din apropiere, Agaua, unde credincioși de toate vârstele împreună cu echipa de arheologi au cântat încă o dată „Veșnica pomenire” și „Hristos a înviat!” pentru odihna întru lumină a celor care au fost martori ai întunericului din oameni.

Pe aici au trecut și trei dintre sfinții mărturisitori a căror canonizare a fost proclamată în ziua când Biserica noastră a împlinit 100 de ani de la ridicarea la rangul de Patriarhie. O mărturie în acest sens ne oferă Înaltpreasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos: „Ne orientăm anul acesta spre trei sfinți, care cel puțin doi ani, în perioada 1962-1964, au executat munci umilitoare împreună. Este vorba despre Sfântul Cuvios Sofian Boghiu de la Antim, Sfântul Preot Mărturisitor Constantin Sârbu și Sfântul Preot Mărturisitor Ilie Lăcătușu. Acestora li s-au adăugat cel puțin alți doi membri ai «Rugului Aprins» care de la Gherla au fost aduși la muncă forțată aici: pe lângă Sfântul Sofian, arhimandritul cu viață sfântă Benedict Ghiuș și arhimandritul Roman Braga, care apoi a plecat în America și a trecut la Domnul în Statele Unite. Sfântul Sofian are un jurnal și arată că într-o singură baracă erau 1.000 de oameni pe paturi suprapuse. Noaptea nu ieșeau de acolo, tinetele erau deschise special ca aerul să fie irespirabil, pentru exterminare. La 1.000 de deținuți, Părintele Sofian dă cifra de 100 de preoți. Sfântul Sofian executa și normele celor mai bătrâni, care nu puteau să le împlinească. Aici se văd puterea rugăciunii, forța lăuntrică a rezistenței și modelele ieșite din comun pe care ni le oferă sfinții”.

În apropiere, într-un areal circular, delimitat de 24 de cruci de piatră achiziționate de Eparhia Dunării de Jos și plantate în pământul udat de sudoarea și sângele atâtor mărturisitori, pe locul fostelor barăci comune, se va construi un osuar după toată rânduiala Bisericii, „pentru sutele de deținuți care în timp vor ieși, așa cum spun legile bisericești și cele ale statului, pentru cinstire, respect, ca acolo să fie un memorial al credinței, demnității și rezistenței creștinești, în fața încercărilor omenești. Atmosfera de acolo este una de foarte mare evlavie, respect și dorință de a nu-i uita în Biserică pe fericiții și de-a pururea pomeniții eroi ai neamului românesc”, ne-a transmis ierarhul dunărean.

Cununi pe frunțile tinerilor mărturisitori

La sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, marți, 24 iunie, Mănăstirea Măxineni, ctitorie basarabă, a îmbrăcat haine de sărbătoare la celebrarea hramului. Pârga sutelor de pelerini care au participat la Sfânta Liturghie săvârșită de Arhiepiscopul Dunării de Jos au fost copiii și tinerii purtând coronițe de spice de grâu și flori, care au mărturisit prin purtare, ținută, rugăciune și cântare credința străbunilor lor. „An de an, vieţuitorii de la Măxineni, care ușor ating cifra 20, redau Eparhiei Dunării de Jos, într-o vatră voievodală, o obște monahală smerită, demnă, rugătoare și harnică, ce devine din ce în ce mai mult un centru de pelerinaj, în primul rând pentru a participa la slujbele și rânduielile bisericești unite cu ospitalitatea, dar și pentru istoria voievodală împletită aici cu istoria credinței și evlaviei românești, pentru că de la Matei Basarab până la Alexandru Ioan Cuza, toți domnitorii sunt ctitori ai acestui centru de apărare prin credință a Țării Românești între râurile Buzău, Siret și fluviul Dunărea. Anul acesta, cu toate că a fost o zi caniculară, timpul s-a convertit la liniștea și bucuria sutelor și sutelor de pelerini, între care remarcăm preoți tineri din trei parohii cu centre catehetice de excepție: Movila Miresei, Măxineni și Perișoru. Ținuta copiilor din punct de vedere educațional, din punctul de vedere al portului românesc, și prezentarea programelor prin cântări religioase și patriotice au dat o nuanță extraordinară sărbătorii în centrul căreia a stat cinstirea familiei creștine, a copilului crescut în credință și în tradiție și, în același timp, o expunere a celei mai frumoase și atractive îmbrăcăminți, ia românească, de la copii și până la persoane de 90 de ani. De asemenea, o grupă de tineri de la Penitenciarul de la Tichilești, cu preotul lor, au participat la slujbă și au fost cuminecați și ei. Aceste frumoase tradiții au fost așezate în interiorul bisericii voievodale, prin parastasul ctitorilor voievozi, coronițe cu semnificații spirituale și istorice, dar și educaționale, de la copii până la coroanele voievodale, cele mai frumoase fiind cele ale demnității lui Matei Basarab și ale iubirii de țară a Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu. Coroana lui a devenit strălucirea aureolei martirice care rămâne pentru noi toți centura inelară a unității, a credinței și a demnității românilor”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Casian.

În anul 2018, la Centenarul Marii Uniri, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, alături de un numeros sobor de ierarhi români, a sfințit cetatea mănăstirească după ample lucrări care au redat circuitului această perlă ctitoricească a voievodului Matei Basarab. Punctul de atracție pentru pelerini și turiști este Casa voievodală în care este amenajat un muzeu, precum și picturile realizate de echipa lui Daniel Codrescu. Impresionează, apoi, buna gospodărire a spațiilor de către obștea de călugări, lucru care oferă grupurilor de pelerini o dublă lecție de credință și istorie, dar și de ospitalitate.