Medicina de urgență este o specializare deosebită între cele din acest domeniu vast care are în vedere vindecarea omului. Una e să fii medic legist, medic de familie, medic de medicina muncii și cu totul altceva să lucrezi în UPU (Unitatea de Primiri Urgențe). Aici intri fie pentru că ai un spirit de jertfelnicie ieșit din comun, fie ai nevoie de adrenalină și nu o găsești decât în contact cu situațiile dificile. În UPU gărzile sunt... gărzi adevărate. Nu ai timp nici să te uiți pe geam și să-ți spui: Hmmm, deja s-a făcut dimineață. Uneori te duci cu mâncarea pe care ai adus-o de acasă neatinsă. Un medic de urgență seamănă cu un pilot de supersonic, ia deciziile corecte nu în minute, ci în secunde. Doctorița Diana Cimpoeșu e șefa UPU de la Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iași, dar și profesoară la UMF „Gr. T. Popa” din capitala Moldovei. Despre o gardă mai puțin obișnuită, petrecută de Crăciun, ne povestește domnia sa în materialul de față.
Drumuri prin Brăduleț, Brădet și Galeș
O călătorie prin satele argeșene ale comunei Brăduleț poate fi o lecție despre cum se poate trăi frumos și autentic, în respect pentru strămoși, conservând tradițiile și având credință în Dumnezeu. Cel mai renumit dintre satele comunei este Brădet, unde se află schitul cu hramurile „Sfântul Ioan Botezătorul” și „Sfântul Nectarie Taumaturgul” și o veche biserică ctitorită de Mircea cel Bătrân, care se păstrează întocmai de atunci. Satul în care a copilărit președintele Emil Constantinescu a devenit cunoscut și prin celebrul Sanatoriu de recuperare balneară. Alt sat al comunei este Galeș, format prin strămutarea din satul cu același nume din Mărginimea Sibiului a multor familii în jurul anului 1750. Muzeul sătesc de aici dă mărturie despre vechimea, tradițiile și modul de viață al vechilor găleșeni. În comună se ține de câțiva ani Festivalul Cașcavalului de Brăduleț, dedicat acestui produs alimentar pe care știu să-l prepare localnicii în gospodării după o rețetă a lor, unică, dar care se face industrial și în fabrica de lactate înființată aici. Brăduleț este atestat în anul 1506 și se numea Brătienii de Sus, numele schimbându-l comuniștii pentru că amintea de boierii pe a căror moșie se formase vatra satului. Localnicii cresc vite și oi, construiesc case frumoase și sunt oameni deosebit de credincioși. Mai există încă bătrâne care știu să țeasă la război. Prin Asociația culturală sătească din Galeș, tinerii sunt învățați diverse meșteșuguri, cântece și jocuri vechi. Din păcate, și aici se nasc din ce în ce mai puțini copii. Există o bogată colecție muzeală la biserica voievodală din Brădet, o alta se întrupează într-un veritabil muzeu al strămoșilor la Galeș în incinta bisericii, în timp ce în curtea bisericii din Brăduleț (1859) se află un nuc de 350 de ani. Satele sunt străbătute de râul Vâlsan, care, în amonte, creează un peisaj sălbatic impresionant, Cheile Vâlsanului.