Atât filantropia, cât și caritatea care, conceptual, spun specialiștii, se definesc diferit aduc beneficii semenilor. În timp ce caritatea procură resurse pentru alimentaţie, îmbrăcăminte ori sănătate, filantropia adaugă actului de iubire a aproapelui un element creativ, urmărind, în principal, îmbunătățirea permanentă a ceea ce există deja, sau creează ceva nou. Aceste realități ale implicării Bisericii în viața socială a comunităților le-am întâlnit și la Parohia „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din Poiana Țapului, județul Prahova.
La Poiana Țapului, zonă de legendă, cu un potențial turistic bine cunoscut, ai putea crede că prosperitatea îi caracterizează pe cei ce o locuiesc. Dispariția însă a multor locuri de muncă, părăsirea localităților, îmbătrânirea populației generează fenomene sociale dramatice, acutizate în ultimii ani. Au apărut astfel numeroase cazuri de sărăcie, bătrâni bolnavi, abandonați, copii care nu mai frecventează școala, persoane care nu mai au locuință și nici cu ce se hrăni. În acest context social dramatic, Biserica asigură prin actele sale filantropice elementul de coeziune și speranță necesar vieții celor ce locuiesc în zonă.
Alături de bătrâni și copii
Recent, am vizitat Parohia „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din Poiana Țapului, Protopopiatul Câmpina, din Arhiepiscopia Bucureștilor. Un loc cu o istorie frumoasă, cu o biserică pe măsură, ridicată la 1936 prin contribuțiile credincioșilor ei, și cu un veșmânt pictural de excepție executat în ulei de iscusitul Gheorghe Belizarie. Aici l-am cunoscut pe părintele paroh Ion Grosu, care ne-a vorbit despre toate aceste probleme.
„Încă de acum un deceniu parohia noastră s-a implicat în activitatea social-filantropică, pentru că avem foarte mulți bătrâni, oameni sărmani care trăiesc la limita sărăciei, copii care au nevoie de sprijinul nostru. Biserica a fost întotdeauna aproape de aceștia, motiv pentru care ne-am implicat în mai multe programe. Comitetul și consiliul nostru parohial se află de fiecare dată în fruntea acțiunilor. Astfel, pe mulți bătrâni din comunitate îi ajutăm cu hrană, cu îmbrăcăminte, cu vizitele noastre pastorale la domiciliu, cu îmbărbătările noastre pentru a le alina suferințele și singurătatea. Apoi, pentru copiii parohiei care provin din familii nevoiașe, mare parte din ei cu părinții plecați la muncă în afara țării, rămași aici doar cu bunicii sau cu alte rude, pentru a-i ține aproape și a îndepărta riscul abandonului școlar, organizăm concursuri de poezie sau pictură. Apoi îi implicăm în acțiuni precum încondeierea ouălor de Sfintele Paști, în vizitele noastre la domiciliul celor singuri, le oferim pachete cu alimente, îmbrăcăminte și rechizite școlare etc. în fiecare an”, ne mărturisește părintele.
În această parohie a devenit tradiție ca la fiecare hram sau sărbătoare mare oamenii nevoiași, copiii să primească pachete cu alimente și alte bunuri. Periodic, pentru ei, se organizează mese în subsolul bisericii. Regulat, în jur de 20 de persoane primesc sprijin din partea comunității parohiale, vizite la domiciliu, unde li se duc pachete cu alimente, îmbrăcăminte și medicamente uneori. De marile sărbători, din partea parohiei beneficiază de ajutor în jur de 200-250 de persoane.
Și nouă ne pasă
„Deși cele mai multe din aceste daruri sunt procurate din resursele financiare ale parohiei, suntem recunoscători și Primăriei orașului Bușteni care de fiecare dată ne-a sprijinit, nu numai pe noi, ci pe toate bisericile din localitate.
Foarte curând, vom începe un proiect prin care medici voluntari aduși de noi vor vorbi copiilor din parohie despre anumite probleme care vizează sănătatea lor, igiena orală etc. Lunar, vom aduce și alți specialiști din alte domenii care să-i învețe lucruri absolut necesare pentru ca ei să poată depăși mai ușor trauma produsă de lungile perioade de despărțire de părinți. Tot ce facem pentru acești semeni ai noștri ne oferă satisfacții, pentru că putem să-i ajutăm, dar și o stare de mulțumire, pentru că în Biserică fiecare dintre ei găsește sprijin. Bătrânii singuri au cu cine socializa, de la cine primi atenție, alinare a suferințelor. Asemenea momente trăiesc de pildă cele 80 de suflete, bărbați și femei, mulți dintre ei foarte bolnavi, internați într-un cămin din oraș, pe care îi vizităm, împreună cu tinerii parohiei, periodic. De ziua mamei le-am dus cadouri și felicitări care le-au produs emoție și bucurii. Sunt oameni în vârstă care nu mai au pe nimeni, sau sunt internați de copiii lor plecați la muncă în afara țării”, ne mai spune părintele paroh.
Descoperim așadar în implicarea Bisericii influenţa pozitivă și beneficiile generozităţii, responsabilitatea faţă de semeni și societate, cu efect pozitiv în întărirea coeziunii sociale, a comunității la nivel general, precum şi a încrederii şi generozității membrilor acesteia. Identificăm deopotrivă și faptul că filantropia poate fi replicată prin puterea exemplului, făcându-i pe oameni mai conştienţi de impactul pe care generozitatea lor îl poate avea la nivel social, toate găsindu-și exprimarea în ceea ce constituie proiectul major al parohiei prahovene, numit „Și nouă ne pasă”.
