Suceava se află în sărbătoare. Pelerinii au sosit încă de aseară în fosta capitală a Moldovei, pentru a se ruga celui care, alături de Sfânta Cuvioasa Parascheva de la Iaşi, îi ocroteşte şi îi păzeşte de necazuri pe moldoveni. Moaştele Sfântului Ioan cel Nou au fost aduse la Suceava în anul 1402, la 24 iunie, această zi fiind consfinţită de evlavia populară ca zi de cinstire a Sfântului. Moaştele au fost scoase ieri după-amiază din biserica mănăstirii care le adăposteşte şi au fost aşezate în curte, într-un baldachin special amenajat. La ceas de seară, s-a oficiat Privegherea în aer liber, iar credincioşii sosiţi mai devreme s-au rugat toată noaptea. Astăzi, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, IPS Teofan, împreună cu alţi arhierei, oficiază Sfânta Liturghie, după care, potrivit tradiţiei, moaştele sunt purtate în pelerinaj, prin oraş.
Moaştele Sfântului Ioan cel Nou au fost aduse la Suceava în anul 1402, în timpul lui Alexandru cel Bun, la un an după ce Patriarhia Ecumenică a recunoscut primul mitropolit în Moldova, Iosif I Muşat.
Alaiul cu moaştele Sfântului Ioan au fost întâmpinate în „Poiana Vlădicăi“, de lângă Iaşi, de domnitorul Alexandru cel Bun şi soţia sa, de mitropolitul Iosif, de marii dregători, egumeni, călugări, preoţi şi credincioşi, care l-au însoţit până la Suceava. Acolo au fost aşezate în Biserica Mirăuţilor, atunci Reşedinţa mitropolitană. „Aducerea moaştelor la Suceava nu era altceva decât o întărire a recunoaşterii că Moldova era o ţară ortodoxă, că avea o mitropolie recent recunoscută de Patriarhia Ecumenică, instituindu-se în chip de patron al scaunului mitropolitan şi al Ţării Moldovei un sfânt ortodox, martirizat în urma unor intrigi. Episodul aducerii moaştelor Sf. Ioan cel Nou la Suceava a avut ecouri în cultura moldovenească medievală, prin crearea unei hagiografii, a unei iconografii speciale, legate de viaţa şi pătimirea Sf. Ioan cel Nou, devenit din secolul al XV-lea un adevărat sfânt naţional al Moldovei“, ne explică diac. Vasile Demciuc, conf. univ. la Catedra de Istorie şi Relaţii Internaţionale a Universităţii „Ştefan cel Mare“ din Suceava.
Tradiţia orală spune că aceste sfinte moaşte au fost aduse în fosta cetate de scaun a Moldovei şi pentru ca soţia domnitorului Alexandru cel Bun, doamna Ana, care era bolnavă, să le cinstească direct, cu credinţa vindecării în chip miraculos.
Iosif I, Mitropolitul Moldovei, a săvârşit slujba dumnezeiască cu mare sobor de preoţi la moaştele Sfântului, pentru doamna ţării. Dumnezeu a ascultat rugăciunile acestora şi, prin mijlocirea Sf. Ioan cel Nou, a dat vindecare bolnavei.
Şase secole n-au schimbat evlavia credincioşilor
Cinstitele relicve au rămas în Biserica Mirăuţilor până în anul 1589, când au fost mutate în noua Catedrală mitropolitană, Biserica „Sf. Gheorghe“. În anul 1686 au fost furate de regele Jan Sobieski şi duse în Polonia, la Zolkiew, de unde au fost readuse abia în 1783.
La începutul Primului Război Mondial, pentru a fi ocrotite, au fost duse la Viena şi adăpostite în capela ortodoxă română din capitala Austriei. Revenirea Bucovinei şi a Basarabiei la ţara-mamă, în 1918, a făcut ca Sfântul Ioan să revină acasă şi să rămână „ocrotitorul a toată ţara Moldovei“. „Scopul pentru care sfintele moaşte au fost aduse la Suceava în urmă cu şase secole a fost atins. Aceasta o dovedeşte marea evlavie pe care o au toţi credincioşii moldoveni şi transilvăneni pentru moaştele marelui mucenic de la Suceava, numeroasele pelerinaje ce s-au făcut şi se fac şi contribuţia majoră a acestor întâlniri frăţeşti şi ortodoxe la întărirea unităţii de credinţă, de neam şi de limbă. Lângă moaştele Sfântului Ioan cel Nou se vindecă bolnavii, se alină suferinţe sufleteşti şi trupeşti, întâlnindu-se fraţii ortodocşi din toate colţurile ţării, rugându-se împreună, dând laudă lui Dumnezeu împreună, îmbărbătându-se în necazuri prin pilda muceniciei Sfântului Ioan. Modul în care se desfăşoară, de 600 de ani, pelerinajul la moaştele Sfântului, cum se adună credincioşii din toate părţile, cu ce evlavie se închină, cum îşi ating hainele, frunţile şi pruncii de racla Sfântului, cum aduc flori şi spice de grâu, atingându-le de raclă ca să le sfinţească, cum îşi spun aici necazurile şi bucuriile, cum cer binecuvântare, cu ce bucurie cântă, se roagă sau stau de veghe fără odihnă zile şi nopţi, este acelaşi, şi greu de cuprins în cuvinte“, mai spune diac. Vasile Demciuc.
Ore întregi de priveghere
Deşi Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, în 1950, generalizarea cultului Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava cu data de pomenire 2 iunie, evlavia populară a consacrat ziua de 24 iunie, zi în care moaştele sale au fost aduse de la Cetatea Albă, pentru a-l sărbători pe ocrotitorul oraşului.
Sărbătoarea începe pe 23 iunie, când moaştele sunt scoase în curtea mănăstirii şi se face Priveghere. Credincioşii, grupaţi pe zone şi sate, stau de veghe pe iarbă până dimineaţă. Unii se roagă în biserică, alţii înconjoară Catedrala în genunchi, alţii cântă încet melodii religioase compuse de ei, iar majoritatea aşteaptă la rând să se închine la moaştele Sfântului Ioan.
În ziua sărbătorii, pelerinii însoţesc racla cu sfintele moaşte pe străzile oraşului, trecând pe la fiecare biserică. Poartă în mâini lumânări, spice de grâu, flori de sânziene sau crengi de brad şi tei. Sfântul este purtat pe umeri de preoţi şi credincioşi bucovineni îmbrăcaţi în port naţional, care postesc şi priveghează din ajunul sărbătorii până la finalul acestei zile. Odată cu darurile pe care le aşază deasupra sfintelor moaşte, credincioşii aduc cu ei haine pe care le ating de capul Sfântului, pentru binecuvântare.
Şi astăzi, ziua în care cinstim Aducerea moaştelor Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, hramul Mănăstirii „Sf. Ioan cel Nou de la Suceava“ constituie prilej de pelerinaj pentru zeci de mii de credincioşi din toate părţile ţării, precum şi din Basarabia, atât în ziua hramului, cât şi în alte zile.
Hramul Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, împreună cu al Cuvioasei Parascheva de la Iaşi, se numără printre cele mai reprezentative sărbători religioase şi cu o veche tradiţie ortodoxă naţională, care contribuie la unitatea noastră în Hristos.
▲
Slujbă arhierească în zi de hram
Anul acesta, manifestările prilejuite de hramul Mănăstirii „Sf. Ioan cel Nou“ au început aseară la ora 17:30, când racla cu cinstitele moaşte ale celui care ocroteşte „ţara lui Ştefan cel Mare“ a fost scoasă din biserică şi aşezată în curtea mănăstirii, într-un baldachin special amenajat, astfel încât să aibă acces cât mai mulţi pelerini. De la ora 18:00, Înalt Preasfinţitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi, a săvârşit slujba Privegherii.
După cum ne-a spus consilierul cultural al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, pr. Dragoş Buta, astăzi, începând cu ora 06:00, se săvârşeşte slujba de sfinţire a apei, apoi Taina Sfântului Maslu, după care se citeşte Acatistul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, al Sfântului Ioan Botezătorul şi Acatistul Sfântului Ioan cel Nou. Începând cu ora 09:00, Înalt Preasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Înalt Preasfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, IPS Arhiepiscop Pimen al Sucevei şi Rădăuţilor şi Preasfinţitul Calinic Botoşăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, înconjuraţi de un sobor de preoţi şi diaconi, vor săvârşi Sfânta Liturghie. Va urma tradiţionalul pelerinaj cu moaştele Sf. Ioan prin oraş, pe traseul: Mănăstirea „Sf. Ioan cel Nou“, Biserica „Sf. Înviere“, Biserica „Sf. Gheorghe“ - Mirăuţi, Biserica „Sf. Dimitrie“, Biserica „Sf. Nicolae“, Catedrala „Naşterea Domnului“, Biserica parohială „Naşterea Maicii Domnului“, după care moaştele vor fi aduse din nou la mănăstirea care le adăposteşte de sute de ani.
▲
Călători străini, despre Sf. Ioan cel Nou de la Suceava
De-a lungul anilor, cetatea Sucevei a fost vizitată de mari personalităţi. Iată ce ne relatează câţiva dintre călătorii străini ce au trecut prin Suceava secolului al XVII-lea, privind moaştele Sf. Ioan cel Nou.
Nicolo Barsi, în 1632, vedea în Suceava „capul unui sfânt, numit Sfântul Ioan cel Nou; acesta este nevătămat şi se găseşte într-o oarecare biserică a părinţilor din tagma Sf. Vasile, care sunt însă schismatici. Ziua acestui sfânt se sărbătoreşte la Rusalii, când pe lângă deschiderea unui iarmaroc foarte bogat - care ţine opt zile-n şir…, mai merge şi domnul cu întreaga sa curte, de cel puţin 2.000 de oameni toţi călări“.
Paul de Alep, arhidiaconul patriarhului Macarie al Antiohiei, care l-a însoţit în călătoria sa din ţările române între 1652-1654, consemna: „În Duminica Tuturor Sfinţilor, Patriarhul primi o vizită şi invitaţie din partea egumenului Mănăstirii «Sf. Ioan cel Nou», numit deobşte Mănăstirea Vergurei… Încât priveşte pe acel sfânt, numit Ioan cel Nou neânsciinţarăm, cum, că el, este acum un secol, sau ceva mai mult, muri ca martir al creştinătăţii în Trebizand(!). Beii Moldovei au trimis şi au întrebuinţat toate mijloacele până ce au reuşit a-l aduce în capitala lor… îl conduse la Suceava şi se opri acolo. Deci în acel loc i se zidi o biserică şi o mănăstire în interiorul cetăţii şi acolo fu depus spre păstrare. Poporul are o credinţă absolută în el şi vine în peregrinagiu la ziua sântului, joi după Pentecoste, din oraşele şi satele mai depărtate“.
