Biserica de piatră cum este cunoscută Biserica „Înălţarea Domnului” şi „Sfântul Ierarh Nicolae” este unul dintre cele mai vechi lăcaşuri de cult ale românilor din Târgu Mureş. Aici a funcţionat şi cea mai veche şcoală românească, edificiul fiind deschis din nou copiilor, în cadrul şcolii parohiale.
Unul dintre monumentele istorice ale oraşului Târgu Mureş este cel care atestă prezenţa românilor în apropiere de vechiul oraş, în condiţiile în care românii aveau accesul limitat în cetăţile fostului imperiu. Biserica de piatră este legată de români, fiind ridicată şi folosită, pentru un timp, de cei de confesiune greco-catolică. Aici a funcţionat şi cea mai veche şcoală cu predare în limba română din oraş, loc ce este revalorificat în prezent, după ce a fost renovat, fiind deschis acum copiilor care doresc să participe la activităţile catehetice ale şcolii parohiale.
Preotul Claudiu Nicoară, paroh în Parohia „Înălţarea Domnului” începând cu luna februarie 2020, ne-a spus că biserica are hramul istoric „Înălţarea Domnului”, iar ocrotitorul spiritual este Sfântul Ierarh Nicolae. A fost ridicată de greco-catolici, ctitorul principal fiind Episcopul Ioan Bob, cel care a fost în perioada 1782-1830 Episcop de Făgăraș și Alba Iulia, cu sediul la Blaj. „Iniţial aici a fost o biserică de lemn, în 1750, fiind prima parohie a credincioşilor care nu erau uniţi cu Roma, iar după 30 de ani, în 1780 a ars din temelii. Între 1793 şi 1794 s-a ridicat această biserică din zid. Din anul 1793, s-a ridicat şi biserica ortodoxă de lemn, aflată în apropiere. Biserica de lemn ridicată înainte, cea care a ars, fusese luată de cei uniţi în anul 1761, apoi au pierdut-o în 1780, însă au rămas tot ei pe acest loc, unde au ridicat actuala biserică de piatră, deşi terenul fusese cumpărat de ortodocşi, aici fiind 60 de familii de creştini ortodocşi. Biserica de piatră a fost declarată monument istoric în mai 1996, când a fost şi sfinţită. De-a lungul timpului, s-au făcut mai multe lucrări la biserică, începând din 1933, apoi în 1965, când s-a schimbat şi iconostasul, s-a lucrat la pictură, până prin 1985, fiind păstrate atât arhitectura, cât şi tipul de pictură”, povesteşte pr. Claudiu Nicoară.
Lângă lăcaşul de cult se află și cel mai important cimitir din oraş, cimitirul parohial fiind un obiectiv turistic, asemenea bisericii. Parohia „Înălţarea Domnului” din Târgu-Mureş este singura din oraş care are cimitir. De asemenea, în partea care se învecinează cu biserica de lemn mai sunt câteva cripte care ţin de Catedrala mare. În oraş mai există şi cimitirul municipal, multiconfesional, dar care s-a înfiinţat mult mai târziu, astfel că cimitirul parohial de la Biserica de piatră a rămas unul cu rezonanţă istorică pentru târgumureşeni, aşa cum a menţionat preotul paroh Claudiu Nicoară.
În cimitirul parohial sunt înmormântate persoane din oraş şi din împrejurimi, precum şi din alte oraşe, între care Cluj, iar între cei care au cripte aici sunt şi din alte ţări, precum Statele Unite ale Americii sau China, a mai spus părintele Nicoară.
Şcoala parohială
Clădirea care găzduieşte actuala şcoală parohială este cea în care a funcţionat cea mai veche şcoală românească din oraş, construcţia fiind renovată în decursul timpului. „Când am venit, şcoala era un depozit, iar pentru că apare ca monument istoric în documente, ne-am gândit să o renovăm şi să îi dăm o folosinţă similară. În prezent nu mai îndeplineşte condiţiile unei şcoli care să fie încadrată la Ministerul Educaţiei de astăzi, astfel că ne-am gândit să o transformăm într-o şcoală parohială. Am beneficiat de ajutorul unei familii, al unui domn care a sponsorizat toată lucrarea, la interior şi la exterior, inclusiv centrala şi sistemul de încălzire, pereţii fiind deterioraţi. Cu câţiva ani înainte de a veni noi, acelaşi domn a renovat acoperişul. Lucrările de renovare au păstrat arhitectura şi elementele specifice clădirii. Ferestrele nu au fost schimbate, au fost doar restaurate. Apoi ne-am gândit să facem un mobilier care să pară vechi, să semene cu cele din primele şcoli româneşti, dar care să poată fi utilizat. Am fost să ne inspirăm la prima şcoală românească de la Braşov, care este muzeu, iar mobilierul de acolo se păstrează în condiţiile unui muzeu”, a povestit Cosmina Nicoară, soţia părintelui paroh.
În ajutorul familiei preotului a venit o persoană care deţine o fabrică de mobilă şi care a realizat bibliotecile, în cazul acestora fiind utilizată o procedură specială care constă în aplicarea mai multor straturi de antichizare a lemnului masiv. Băncuţele au fost realizate în descurs de o lună de o altă firmă, astfel încât acestea să fie gata până la deschiderea şcolii, preconizată în luna noiembrie, anul trecut. Între timp, familia preotului a mai adunat şi câteva piese vechi, autentice. între care ceasul, câteva farfurii ş.a.
Până la deschiderea şcolii, preotul paroh împreună cu soţia sa începuseră activităţile catehetice cu copiii, în special cu cei care veneau la repetiţii la cor, şi care au participat, între timp, la câteva serbări sau chiar spectacole, unde şi-au pus în valoare talentul muzical. „Pentru copii a fost o mare bucurie atunci când lucrările la şcoală au fost gata, iar ei au putut să se aşeze în bănci. Avem în jur de 20 de copii care vin la şcoala parohială, 16 sunt cu vârste între 6 şi 12 ani, cu care facem cor şi cateheze, iar cei mai mici se joacă în sala de grădiniţă”, afirmă Cosmina Nicoară.
Activităţile cu copiii au fost iniţiate imediat după instalarea în parohie a preotului paroh Claudiu Nicoară. Credincioşii care participau la slujbele din cadrul bisericii târgumureşene erau preponderent vârstnici, persoane care formează o parte din intelectualitatea oraşului. Familia tânără a preotului, cu cei trei copii, a fost o surpriză pentru comunitatea parohială, care nu era obişnuită cu prezenţa copiilor în biserică.
Valorificarea experienţei din diasporă
Părintele Claudiu Nicoară a slujit, înainte de a veni la Târgu Mureş, la Burgos, oraş din Spania cu o puternică prezenţă românească şi unde numărul copiilor era foarte mare. Venind aici, în parohia târgumureşeană, preotul şi-a propus să acorde o atenţie deosebită activităţilor cu cei mici şi cu tinerii, urmărind astfel să arate că lucrurile se pot face pentru copii şi de dragul lor. Alături de preot, soţia sa Cosmina, având experienţă în lucrul cu copiii din perioada în care se aflau în Spania, unde au locuit timp de opt ani, a început să caute copiii din zonă pentru a-i aduce la biserică şi la activităţile de la şcoala parohială. Mai ales prin cei trei copii ai familiei, Timotei, Salomeea şi Ecaterina, care frecventau grădiniţa şi cursurile la şcolile de stat, au ajuns să vină la şcoala parohială mai mulţi copii.
„Programul şcolii parohiale se desfăşoară de regulă duminica, dar acesta se poate modifica şi în funcţie de solicitări, unele dintre acestea referindu-se şi la perioada vacanţelor. Au fost părinţi care ne-au solicitat să facem activităţi şi în cursul săptămânii, nu doar pentru că nu ar fi after-school, ci pentru că activităţile de aici au şi o componentă religioasă, mai ales morală. La cateheze copiii primesc fişe de lucru, sunt citite diferite pasaje biblice din Biblia pentru copii, poveşti creştine, au loc discuţii despre fapte bune. Fiecare zi are câte o tematică, de exemplu lăcomia, când se discută, pe înţelesul lor, ce este lăcomia. Copiii dau exemple pe care le-au întâlnit în viaţa lor, ca să înţeleagă, apoi, că un anumit gând ce duce la o faptă reprobabilă poate fi însă înlocuit cu alt gând, unul pozitiv. La fel, discutăm despre mândrie sau invidie, iar copiii sunt foarte realişti şi conştienţi, unii recunosc că au fost invidioşi. Ei sunt foarte sinceri, ei singuri ridică mâna şi povestesc situaţii în care au fost mândri, de exemplu. Aceste situaţii sunt discutate cu copiii mai mari. Cu cei mici avem mai mult activităţi de joacă. De asemenea, copiii mai mari, cu vârste între 6 şi 12 ani participă şi la cor, iar deseori ei dau şi răspunsurile la o parte din slujbele de la biserică, alături de corul bisericii”, mai spune Cosmina Nicoară, care susţine activităţile din cadrul şcolii parohiale.
La sărbători sau în zile mai speciale, cum ar fi Ziua Mamei, copiii participă la serbări, apoi rămân împreună la agapa creştină, făcând, astfel, parte din comunitatea de credincioşi. „Nu trebuie să fie neapărat o zi specială, de multe ori rămânem după slujbă la o agapă, aduce fiecare câte ceva, pentru a ne bucura împreună. Este adevărat că în perioada pandemiei a fost mai complicat, dar aceste activităţi sunt reluate. Avem mai multe experienţe din diasporă care ni s-au dovedit a fi utile şi care reuşesc să închege comunitatea”, continuă Cosmina Nicoară.
Evenimente dedicate copiilor şi familiei
Experienţa pastorală a fost deprinsă de către preotul paroh în Spania, iar o parte din această experienţă este acum valorificată în parohia din Târgu Mureş.
„Noi nu am avut parohie în România înainte de diasporă, astfel că ne-am format acolo într-un anumit mod, a fost o experienţă foarte educativă pentru noi. Acolo comunităţile sunt îndepărtate unele de altele, oamenii au nevoi spirituale, religioase şi duhovniceşti, dar şi de altă natură, astfel că preotul sau biserica trebuie să îi ajute în toate. Noi, fiind la Burgos, unde erau peste 7.000 de români, la început, în toată provincia, apoi doar în oraş erau aproape 4.000 de români, aveam la biserică foarte mulţi copii. Acolo am lucrat foarte mult cu ei, am înfiinţat o şcoală parohială mare, unde aveau loc orele de cateheză. Slujirea se făcea într-o biserică catolică, era o biserică a unei mănăstiri, iar maicile de acolo nu ne permiteau să facem şi alte activităţi. Astfel, am vorbit cu o parohie unde am închiriat o sală, plătită de parohia noastră, pentru a oferi activităţi catehetice în mod gratuit copiilor”, adaugă Cosmina Nicoară.
De asemenea, împreună cu mai mulţi membri ai comunităţii din Burgos, erau organizate deseori evenimente dedicate copiilor şi familiilor: „De Ziua Copilului, 1 iunie, sau de Ziua Naţională, pe 1 decembrie, aveau loc astfel de evenimente care adunau comunitatea. Masa de Paşti sau masa de Crăciun, ca şi alte evenimente, reuneau marea familie a parohiei. Percepţia despre parohie este alta în diasporă. Aici lumea vine la biserică, se roagă, apoi pleacă acasă. Se spune că acolo oamenii se apropie de biserică, la început, nu neapărat din motive religioase, duhovniceşti. Dar, treptat, dacă oamenii continuau să vină, ajungeau şi la o altfel de stare, mai duhovnicească. Aici oamenii vin de multe ori din obişnuinţă, fără ca să îşi conştientizeze starea”.
Tânăra familie a mai învăţat din diasporă un lucru important pentru bunăstarea sufletească, după cum a remarcat Cosmina Nicoară: „Acolo mai era vorba şi de o relaxare cu care am încercat şi noi să ne deprindem. Aici oamenii sunt stresaţi, trişti, afectaţi de orice. Cel mai important lucru pe care l-am învăţat acolo şi pe care am văzut că şi copii care s-au născut acolo l-au deprins este acea aptitudine de a nu da importanţă lucrurilor mărunte. Dacă se întâmplă ceva grav, da, dar să nu ne îngrijorăm pentru orice. Relaxarea asta psihologică lipseşte aici. Dacă lucrurile nu se rezolvă imediat, intrăm în panică. La şcoala parohială încercăm să îi învăţăm pe copii chiar şi acest lucru. Spaniolii sunt foarte longevivi, cel puţin în zona de nord, oamenii trăiesc şi 100 de ani, nu neapărat pentru ce mănâncă, cât pentru starea lor de spirit. În spitale, unde sunt cei cu boli grave, precum cancerul, pacienţii socializează, glumesc, au o stare de spirit foarte bună. De cele mai multe ori trec peste acele boli, se vindecă. Doctorii, înainte de a le comunica diagnosticul grav, precum cancerul, încep cu un tratament al psihicului. Şi aici, mie îmi place să îi învăţ pe copii să nu se streseze”.
În data de 1 noiembrie 2021, Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei, a săvârşit slujba de binecuvântare a primei școli românești din Târgu Mureș, în urma lucrărilor de restaurare și renovare efectuate. Prima școală românească de aici a funcționat între anii 1765 şi 1907, informațiile referitoare la construcția acesteia fiind destul de puține. Un document care menţionează existența acestei clădiri modeste, în care copiii învățau să scrie în limba română, datează din 24 aprilie 1768. După 1912, clădirea a fost transformată în casă de locuit pentru cântăreții bisericii și apoi pentru oamenii de serviciu. Între 1988-1990 au avut loc reparații capitale, iar între 1994-2011, clădirea a fost întrebuințată ca sediu pentru Liga Tinerilor Creștini Ortodocși Români din Târgu-Mureș, după care a rămas neutilizată.
Scopul şcolii parohiale este formarea morală a copiilor și a tinerilor, pregătirea pentru viață, atât spre folosul societății, dar mai cu seamă orientându-i pe copii spre Împărăția lui Dumnezeu, după cum a subliniat părintele paroh Claudiu Nicoară.
Surprize pentru copii de 1 iunie
De 1 iunie, parohia a pregătit un program special dedicat copiilor, care a început cu Sfânta Liturghie, urmată de Acatistul Sfântului Stelian, ocrotitorul copiilor, şi un atelier de muzică bizantină, susţinut de arhid. Vlad Roșu. Apoi, copiii au mers în excursie la „Peștișorul de aur” din Sâncraiu de Mureș, unde au participat la ateliere susținute de echipa de psihologi condusă de Malvina Roșu Preda, un picnic tradițional tematic: „Nutriție. Să mâncăm sănătos!”, un atelier creativ „Arts&Crafts”, un workshop cu tema „Emoții, stări, sentimente”, atelierele „Portretul meu” şi „Meseriile viitorului”. După ce au luat masa, copiii s-au delectat la atelierul „Teatru de păpuși” susţinut de prof. Anamaria Galea şi elevi ai secției de actorie de la Liceul Vocațional de Arte Târgu Mureș.
