Prin facultate învățam la cursurile de Istoria presei, așa, în câteva fraze, că Sfântul Pavel este primul jurnalist creștin. S-a lipit de inima mea această informație care se dorea a fi doar un detaliu
La înălțime
Știați că Foișorul de Foc este a patra cea mai sigură clădire bucureșteană în caz de cutremur? La un seism, clădirea ridicată cu mai mult de un secol în urmă se poate deplasa cu până la jumătate de metru pentru a disipa energia distructivă. Turnul, înalt de 42 de metri, a fost restaurat vreme de trei ani, inclusiv protecția seismică după un sistem nou, şi e frumos atât pe dinafară, cât și pe dinăuntru, unde adăpostește Muzeul Național al Pompierilor. A redevenit o emblemă a Capitalei, atrăgând valuri de vizitatori, după ce a fost redeschis, în 13 septembrie 2024, de Ziua Pompierilor.
Am verificat - a câta oară? - că omul sfințește locul. Directoarea muzeului, Loredana Oprică, amabilă gazdă și ghid, vorbește cu atâta pasiune despre Foișor de parcă ar fi a opta minune a lumii. A lumii probabil nu, dar a Bucureștiului sigur este, mai ales că a rămas singurul dintre turnurile de veghe de odinioară și unul dintre foarte puținele din țară, majoritatea aflate în componența bisericilor. Turnul Colței, de pildă, a fost demolat de către primarul Pache Protopopescu în 1888, din cauza stării avansate de degradare.
Am făcut turul de sus în jos. Un lift ultra-modern, care se încadrează perfect în centenara clădire, ne-a dus la etajul 6, care corespunde la 10 etaje ale unui bloc de locuințe. Acolo am ieșit pe terasa circulară de unde am putut privi orașul de jur împrejur și trebuie să vă spun că, așa, de sus, fără detaliile imperfecte, Bucureștiul e frumos, mai ales că vecinătatea construcției e dominată de clădiri vechi, nu foarte înalte și plăcute privirii.
Dar nu acolo e punctul terminus pe verticala Foișorului! Directoarea ne-a oferit privilegiul să urcăm și mai sus, pe o scară-melc metalică, neagră, îngustă, ea însăși o operă de artă inginerească, a cărei restaurare a durat opt luni! Am ajuns astfel pe a doua terasă circulară, acolo unde, din motive de siguranță, publicul vizitator nu are acces. Chiar dacă în ziua aceea cerul era mai degrabă mohorât, am trăit un sentiment de înălțare...
Apoi am început vizita propriu-zisă, etaj cu etaj. Turnul a fost construit în 1891-1892, după planurile lui George Mandrea, arhitectul-șef al Bucureștiului. Fusese gândit și ca turn de apă, dar Uzina de Apă Grozăvești nu a avut pompe suficient de puternice pentru a umple, la înălțime, bazinul care ulterior a fost scos din clădire.
Foișorul de Foc a fost folosit din 1892 până în 1910, când nu prea mai avea sens, căci în oraș se ridicau tot mai multe clădiri înalte și, pe de altă parte, dezvoltarea telefoniei a făcut inutilă existența unui turn de veghe. Drept care în 1963 a devenit muzeu, acum amenajat cronologic, de sus în jos, astfel încât la etajul 6 se pot vedea cele dintâi instrumente, precum pompa cunoscută drept „gât de barză”, dar și cel mai vechi exponat din muzeu, o stelă de piatră, găsită lângă Cluj, pe care sunt sculptate fraze care vorbesc despre existenţa „nocturnilor”, adică a paznicilor de noapte, care aveau în sarcină și alarmarea în caz de incendiu - inscripție care datează, țineți-vă bine, din secolul 3 după Hristos, mai exact anul 216, deci are aproape două mii de ani!
Multă vreme nici n-a existat ocupația de pompier. Când se declanșa un incendiu sărea tot natul, care cum putea și cu ce se pricepea: dulgheri, fierari, lăcătuşi etc. Se foloseau mijloace de semnalizare luminoasă, iar vehiculul folosit era căruţa trasă de cai. Cât priveşte turnurile de observaţie, ele existau în toată Europa, începând cu secolul 14.
Am întrebat-o pe gazda noastră cum se anunțau incendiile, odată observate din vârful turnului. Cu goarna, plus un fanion - erau fanioane de culori diferite, fiecare culoare indicând un cartier!
Marele foc din Bucureşti
La etajul 5 este amintit cel mai mare incendiu din istoria Bucureștiului, la 23 martie 1847, în duminica Paștilor, când exista obiceiul ca de sfintele sărbători să se tragă cu pistolul. În zona Lipscanilor, un copil e cel care a provocat dezastrul, descărcând o armă înspre podul încăperii, care era plin de fân... Cum casele erau aproape exclusiv din lemn și lipite unele de altele, focul s-a întins fulgerător și nu s-a oprit decât când nu mai avea ce să ardă, adică la marginea orașului, care a fost mistuit aproape în întregime. Din fericire, oamenii au apucat să iasă din case, încât nu s-au înregistrat decât cinci decese, dar pagubele au fost devastatoare: 1.850 de clădiri, printre care zece biserici, au pierit în foc. În muzeu se păstrează, între altele, cărticica în care Anton Pann a consemnat în versuri catastrofa. Un efect secundar pozitiv a fost însă resistematizarea orașului, impunerea unor distanțe mai mari între case, crearea unor artere mai largi.
Tot la etajul 5 se pot vedea primele uniforme de pompieri, apărute - ca și ocupația în sine, care a fost instituționalizată - în secolul 19. Prima formație de pompieri voluntari a luat ființă la Arad în 1834, urmată de București, Iași și celelalte orașe. Iar primele documente care vorbesc despre necesitatea înființării acestui serviciu sunt Regulamentele Organice.
Pompierii în luptă nu doar cu focul
În 13 septembrie 1848, în Dealul Spirii, 5.000 de soldați otomani intră în București cu intenția declarată de a înăbuși revoluția pașoptistă și găsesc aici 150 de pompieri din compania comandată de cpt. Pavel Zăgănescu. Un incident minor (slt. Bălășan l-a atins cu cotul pe un artilerist turc) degenerează într-o bătălie în care trupele otomane au atacat cu violență, iar compania de pompieri a opus o puternică rezistență, străpungând liniile inamice și reușind să continue lupta alături de ostașii aflați în cazarma Alexandria. Chiar dacă până la urmă trupele române au fost împrăștiate și militarii turci au pus stăpânire pe București, înăbușind revoluția, lupta a consfințit dorința națională de autodeterminare, iar cei 49 de pompieri căzuți în luptă sunt comemorați prin monumentul ridicat în 1901, când mai trăiau și au fost fotografiați 17 dintre cei 101 supraviețuitori. Episodul - prima confruntare cu turcii a armatei române moderne, cu ecou internațional - este prezentat și în muzeul din Foișor.
În 1860, deci în perioada lui Alexandru Ioan Cuza, se adoptase Legea pentru recompensarea supraviețuitorilor acelei lupte și se instituise prima medalie (prezentă și ea în muzeu) acordată în armata română.
Se mai poate vedea aici și uniforma unei vivandiere - care acorda primul ajutor răniților, concept introdus după model francez și existent în toate corpurile de oaste. Cât îi privește pe pompieri, ținuta de intervenție era din postav, material care nu arde, și includea un brâu lat din piele, cu rol de protecție.
Exponate-minunăţii într-o bijuterie de clădire
Un etaj mai jos admirăm alte medalii acordate pompierilor români pentru participarea lor pe câmpurile de luptă, o uniformă de la 1895, cu goarnă și coif, dar și macheta Foișorului de Foc așa cum a fost el gândit de arhitect, căci după 1960 s-au făcut modificări și adăugiri. Balconul circular de la etajul 6, de pildă, nu exista inițial, iar scara este cea originală doar până la etajul 3. Și liftul, desigur, a fost adăugat mai târziu și s-a mutat intrarea pe partea opusă celei de la începuturi.
Directoarea ne mai spune că mare parte dintre mijloacele de intervenție au fost cumpărate de la nemți (firma Magirus) și austrieci (firma Knaust). Mai sunt aici uniforme de pompieri voluntari, cu căștile fabricate dintr-o piele specială, rezistentă la foc, mici topoare cu mânere de fildeș, cupe dobândite la întrecerile între unități și câte altele. „Sunt minunății! Iar clădirea este o bijuterie!”, spune din suflet Loredana Oprică.
Muzeul are instalații de ultimă oră, cu camere de supraveghere și senzori care mențin o temperatură constantă, iar ceea ce vedem aici nu e totul, căci instituția mai are două mari depozite, unul la Tecuci, celălalt în cartierul bucureștean Militari. În Foișor sunt expuse cam 1.300 de piese, dar există în total aproape 10.000!
Un concept important este prevenirea incendiilor. O întreb pe gazda noastră - profesoară de istorie - dacă elevii de azi sunt educați în acest sens și mă asigură că da. „Există deschidere din partea unităților de pompieri, care fac instructaje, sunt zile cu porțile deschise când se organizează vizite la Rezervele de pompieri, au loc demonstrații, iar copiii sunt foarte interesați. Și noi facem demonstrații, inclusiv de prim ajutor, în Noaptea Muzeelor”.
Un etaj mai jos vedem şi manechine cu uniforme de pompieri din alte ţări - „Ionică” și „John” sunt botezate cele din România, respectiv Anglia.
În fine, la parter ne aștepta o piesă istorică, o instalație de stingere a incendiilor datând de la 1765, adusă de la Arad, unde a fost construită de meșteri autohtoni, dar și numeroase machete ale unor mașini de pompieri, care fac deliciul celor mai mici vizitatori ai muzeului.
Și la venire, și la plecare, am privit de jos în sus silueta bine cunoscută a Foișorului de Foc. O construcție și un muzeu aflate la înălțime, la propriu și la figurat.