La Pechea, viața merge înainte

Marți, 17 septembrie, am ajuns la Pechea, așezare situată de-o parte și de alta a pârâului Suhurlui, acolo unde, în 14 septembrie 2024, apele s-au „înstăpânit” peste întreaga comunitate, degradând vizibil configurația fizico-geografică a locului. Câteva mii de gospodării - și chiar șapte vieți omenești - au pierit în valurile învolburate ale potopului. Ce nu a fost luat de apă, acum, este compromis, îmbibat cu mâlul nemilos și dăunător sănătății.

În a treia zi de la potop, pe strada principală din Pechea se circula aproape normal, cu toate că artera de cir­cu­lație era (şi este încă) „decorată” - de o parte și de alta - cu tot ce a devenit de prisos în casele oamenilor: aparatură electrică, scaune, fotolii, îmbrăcăminte, saltele, dulapuri. În puține cuvinte: mobilă și durere. În preajma gospodăriilor afectate se vedeau cei ai casei cu lopeți, cu furtun de irigat pentru a îndepărta ce au adus apele nepoftite. Pe lângă urgența curățării caselor la interior, o alta este ridicarea imediată a multelor acareturi de pe stradă, care nu mai pot fi folosite, dar ar putea infesta întregul mediu.

În centrul comunei, tocmai se schimba „garda” Jandarmeriei, sosiseră tineri jandarmi, odihniți, din București. În toate așezările inundate acționează peste o mie de jandarmi militari, îndeosebi pentru „evacuarea apei, îndepărtarea aluviunilor și a animalelor fără viață”, ne spune un jandarm. Pe stradă, autovehicule de toate felurile și gabaritele: utilaje ISU, camioane, maxi-taxi, mașini obișnuite. Pe ici-colo, câte un localnic grăbit, cu fața ternă, cu pași în ritm de andante, privind nicăieri.

Se poate circula pe strada principală, dar pe străzile secundare, perpendiculare pe cea principală, este o mare durere. Este glod adânc, iar oamenii îl frământă din deal și până în vale. Pe ici, pe colo, am văzut câte un animal domestic - pisici, câini zgribuliți și încă plini de noroi. Om și necuvântătoare „vorbesc” doar prin expresia ochilor. Cu toată această natură, care pare moartă, localnicii „nu duc lipsă de nimic”, au apă, au alimente neperisabile, pentru că s-au bucurat încă din primele zile ale potopului de prezența preoților și a voluntarilor Bisericii de la Dunărea de Jos. În fruntea convoiului stă neclintit Părintele nostru Arhiepiscop Casian, „garan­ția” că situația este sub control. „Singura noastră lipsă este puterea de a îndepărta urmele potopului”, ne spune o tânără doamnă, care se ținea de cortegiul funerar al unui concetățean ce părăsea grijile acestei lumi, lume aflată la răspântii.

Tânărul Constantin Andrei are casa părintească pe strada Liliacului și ne-a povestit că, în ziua potopului, apa mai avea jumătate de metru până să ajungă la tavan: „Când mi-am dat seama că nu avem scăpare, mi-am luat părinții, pe mama și pe tata, și i-am dus la vecini, în pod. La vecini sunt și acum, fiindcă la noi nu se poate locui. Trebuie să scot mâlul din casă și sunt singur”.

Un alt localnic, Cristea Lupu, a dat o notă ceva mai optimistă situației: „Ne-a fost greu, dar au venit colegii de serviciu, de la Elnav Construct - Galați, și m-au ajutat. Am înlăturat tot mâlul din casă, am spălat totul. E curat iarăși. Nu pot decât să le mulțumesc colegilor și lui Dumnezeu că suntem bine. Am pus punct și o luăm de la capăt”.

În zonele afectate, între miile de gospodării se află biserici și case parohiale inundate, în parohiile Pechea 4, Cudalbi 4 și Costache Negri. Biserici în suferință sunt „Sf. Dimitrie” din Cudalbi, fiind cea mai veche din localitate, și cea din Suhurlui, tot cu hramul „Sf. Dimitrie”, iar la Pechea, cea cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, ctitoria prințului Alexandru (Alecu) Moruzi, zidită în opt ani, ne spune istoricul Moise N. Pacu, și sfințită în 1887. Acest sfânt lăcaş, așezat pe malul pârâului Suhurlui, a fost în anii din urmă restaurat din temelii, cu mari eforturi, prin grija Arhiepiscopului Dunării de Jos. Din acest Sfânt Altar înlătura aluviunile, în prima zi a sinistrului, Înaltpreasfințitul Părinte Casian, îndemnându-ne, prin propriul exemplu, să facem și noi asemenea.

În toate aceste zile, mulți preoți din protoieriile Galați, Tecuci, Tg. Bujor și Covurlui și cei din Brăila și-au îndreptat pașii spre frații aflați în necaz. Tot marți, studenți de la Facultatea de Istorie, Filozofie și Teologie din cadrul Universității Dunărea de Jos au mers și au ajutat la curățarea unor locuințe din Cudalbi. Preotul paroh din Parohia Șerbănești 2, Protopopiatul Tecuci, împreună cu fiul său Ștefan și zece credincioși voluntari au ajutat la decolmatarea unor locuințe și dependințe grav afectate din Parohia Slobozia Conachi, Protopopiatul Covurlui, județul Galați. Maicile din mănăstirile gălățene Adam, Cudalbi, Buciumeni, Tudor Vladimirescu, au prelungit rugăciunea Mariei cu lucrul pentru aproapele, au gătit și au dus bucate calde sinis­traților.

Am trecut și prin Cuza Vodă și Slobozia Conachi, așezări ce poartă numele unor importanți ctitori ai Unirii de la 24 ianuarie 1859, unde s-au deschis drumurile și unde a ajuns, în cursul zilei de marți, neobositul arhiereu de la Dunărea de Jos, Înaltpreasfințitul Părinte Casian, care a mers cu rugăciunea și cu o misiune filantropică. S-a rugat și a dăruit speranță prin cuvântul lui Hristos și apă din izvorul nesecat al dragostei creștine, plus alimente, și atât de necesarele cizme de cauciuc. Mai ales, a dus speranța că omul credincios, care Îl are prieten pe Dumnezeu, nu rămâne singur niciodată.

Păstorul celor aproximativ un milion de suflete de la Dunărea de Jos ne recomandă „să învățăm să privim spre cer, să nu disperăm, fiindcă omul credincios nu rămâne niciodată singur”. Ne recomandă ca oamenii împovărați de valurile vremii „să fie ajutați”, „consiliați spiritual”, pentru a-i sfătui să nu-și piardă nădejdea în mai bine și frumos. „Bine ar fi să vină preoți din multe locuri să stea de vorbă cu oamenii, întâi! În aceste momente, e nevoie de un ajutor spiritual, de rugăciune multă, pentru a le arăta creștinilor că rezervele sunt în ei înșiși. Să căutăm mai întâi sănătatea lor și starea sufletească bună prin care - în consultare - se vor găsi cele mai bune soluții”, ne îndeamnă Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Casian.

În toată Eparhia Dunării de Jos, bisericile au devenit centre de rugăciune și „spitale” duhovnicești și filantropice. În semn de solidaritate cu semenii inundați, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a făcut un gest concret: a acordat Arhiepiscopiei Dunării de Jos 100.000 de lei, prin Fondul Filantropia. De asemenea, Arhiepiscopia Dunării de Jos a deschis un cont pentru sinistrați, iar cei care doresc pot depune orice sumă pentru ajutorarea oamenilor afectați de inundații, în contul BCR: RO33 RNCB 0141 0328 6409 0007.