Meşterii populari din trei continente, reuniţi la prima ediţie a Festivalului Internaţional de Artă Tradiţională, îşi expun lucrările în aceste zile, în faţa Palatului Culturii din Iaşi, manifestarea fiind una de stradă, accesul publicului nefiind îngrădit. Manifestarea este organizată de Complexul Muzeal Naţional „Moldova“ - Muzeul Etnografic al Moldovei, în colaborare cu Primăria Iaşi şi Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional. Proiectul a fost finanţat prin Programului „Iaşi-600“, conform celor precizate de Victor Munteanu, şeful Muzeului Etnografic. Alături de meşterii din România, se află creatori populari din ţări europene, dar şi din Africa şi Asia, creându-se posibilitatea unui dialog intercultural, atât între meşteri şi specialişti, dar şi între meşteri şi publicul vizitator.
La prima ediţie a acestui festival unic în România, Muzeul Etnografic al Moldovei a invitat 50 de meşteri din trei continente. „Este singura manifestare de acest gen din România. Din cei 50 de meşteri artizani invitaţi, jumătate sunt din afara ţării. Ne pare foarte rău că meşterii egipteni nu vor fi aici, pentru că nu au reuşit să-şi rezolve problemele legate de viză“, a spus Victor Munteanu. De altfel, prima ediţie a acestei manifestări a creat emoţii organizatorilor. „Este mai greu la început, dar ne dorim să creăm o tradiţie în acest sens şi să aducem, de la an la an, cât mai mulţi meşteri populari din toată lumea. Acest gen de manifestări se întâlneşte mai rar în Europa, puţine sunt ţările, poate în afară de Franţa, care organizează astfel de manifestări“, a spus Victor Munteanu, care a adăugat că francezii au o populaţie numeroasă provenită din Africa, aceştia aducând cu ei şi meşteşugurile tradiţionale. „Meşterii nu sunt foarte familiarizaţi cu târgurile internaţionale, dar sperăm să le facă plăcere şi să mai participe şi în alţi ani“.
Ce au în comun batik-ul indonezian şi ouăle închistrate?
Meşterii din România, Republica Moldova, Ucraina, Grecia, Indonezia, Japonia, Congo, Algeria îşi expun produsele tradiţionale, o parte dintre acestea fiind oferite şi la vânzare. Printre acestea se află ceramică, ouă încondeiate, ţesături, obiecte de mic mobilier, bijuterii, instrumente muzicale, obiecte decorative etc. De asemenea, trebuie remarcată şi partea interactivă a târgului, meşterii făcând demonstraţii ale meşteşugurilor pe care le stăpânesc.
Meşterii au descoperit puncte comune în meşteşugurile lor, deşi trăiesc la mii de kilometri depărtare, pe alte continente.
Astfel, modul de realizare al batik-ului indonezian, o ţesătură pictată, este foarte asemănător cu procedeul de încondeiere a ouălor, pe care îl practică femeile din Bucovina. Nu lipsesc nici măştile populare, prezente în diverse culturi, printre acestea fiind prezente măştile specifice sărbătorilor de Anul Nou din Moldova, alături de măştile japoneze sau indoneziene.
Ceramica românească este celebră prin diversitatea formelor şi desenelor, acesteia adăugându-i-se şi „ceramica“ japoneză, prin vasele pentru sake.
Organizatorii au promis şi alte manifestări pentru publicul prezent la Festivalul Internaţional de Artă Tradiţională, printre acestea fiind un concert de muzică tradiţională japoneză, eveniment programat azi, la ora 17:00, în faţa Palatului Culturii. Recitalul va fi oferit de Mikiko Hayashi la koto, un intrument japonez cu coarde, asemănător unei harfe.
„Ne dorim ca Iaşul să devină un pol pentru acest gen de manifestări. Acest festival este o premieră în România, şi ne dorim să crească din ce în ce mai mult de la an la an, aşa cum s-a întâmplat şi cu alte manifestări care au ajus deja bine cunoscute, cum ar fi Târgul de Ceramica «Cucuteni 5000», precum şi Târgul meşterilor populari, care este organizat de sărbătoarea Sfintei Parascheva“, a menţionat şeful Direcţiei Judeţene de Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional, Vasile Munteanu.
Măşti şi ceramică din România
Bogdan Bârzu din Hărlău, Podgoria Cotnari, a venit la Târg cu măşti de Anul Nou din aria Cucuteniului, curtea domnească a lui Ştefan: „Aceste măşti sunt creaţie proprie, în spiritul popular, aşa cum fiecare ţăran face în spiritul tradiţiei, dar şi cu contribuţia proprie, obiectele fiind, fiecare în parte, unicat. La «Capra» de Anul Nou sunt trei măşti de moşnegi, iar ei trebuie să fie diferiţi. La noi, pe meleagurile noastre, sunt încă vii aceste obiceiuri, încă se mai merge cu «Ţapul», «Cerbul», «Capra», «Căiuţii», pe când în alte părţi au dispărut de mult. Noi facem şi un festival local, unde se adună foarte multe formaţii, şi cred că şi acest fapt mai ţine în picioare aceste tradiţii“. Meşterul Bogdan Bârzu a prezentat vizitatorilor una dintre măştile sale, confecţionată din păr de cal. „În preajma sărbătorilor de Anul Nou, oamenii îşi păzesc caii ca pe nu ştiu ce, pentru că mulţi îşi pregătesc astfel de măşti“, a spus meşterul.
Familia Mocanu, Maria şi Marcel, din comuna Braniştea, judeţul Galaţi, au venit la Festivalul Internaţional de Artă Tradiţională cu ceramică utilitară, dar care are şi o latură estetică bine definită. „Soţul lucrează astfel de ceramică de când era copil. A făcut o pauză de câţiva ani, pentru că a lucrat la Combinatul de la Galaţi, dar acum lucrăm amândoi. Am venit cu ceramică utilitară şi, mulţumim lui Dumnezeu, aceasta se caută foarte bine, este baza casei. Suntem foarte încântaţi că ne aflăm aici pentru a treia oară, am mai fost şi la Târgul de Ceramică din Copou şi la Târgul Meşterilor de Sfânta Parascheva“.
„Mai frumoase sunt ale noastre!“
Aitzai Said din cadrul Ambasadei Algeriei la Bucureşti ne-a prezentat meşterii populari din ţara sa, care au venit la târg cu bijuterii de argint sau îmbrăcăminte. Printre meşterii algerieni este prezentă Labiba Hadjersi, care a venit cu modele de haine tradiţionale. Modelele acestora sunt expuse pe păpuşi. Fiecare rochie este specifică unei zone din ţară. Alţi meşteri algerieni au venit cu tablouri din nisip, nisip turnat, cu culori naturale.
Labiba Hadjersi a venit pentru prima dată în România, în schimb, ea a mai fost la alte târguri de acest gen. „Am mai fost la manifestări similare din Franţa, Belgia, Olanda, Siria, Tunisia. Îmi place să particip la astfel de acţiuni, pentru că astfel cunosc artizani din mai multe ţări. La fel de mult îmi place să îmi fac cunoscute modelele mele, ale portului tradiţional din Alegeria, pe primul plan este să fac cunoscută Algeria prin intermediul lucrărilor mele“.
Virginia Linu, din Salva, judeţul Bistriţa Năsăud, a adus la Iaşi ţesături de mână, făcute de meşteri, tineri şi bătrâni: „Noi am păstrat tradiţia hainelor, ţesăturilor. La noi în sat, se mai păstrează tradiţia acestor costume, oamenii mai merg îmbrăcaţi în costume populare duminica, la biserică, la aniversări, la ocazii festive“. Virginia Linu a spus că a fost şi la celelalte standuri, în special ale străinilor: „Sunt frumoase ale lor, dar mai frumoase sunt ale noastre! Am văzut lucrul lor de mână, care este foarte frumos, în special la indonezieni, dar mai dorim să mai vizităm“.
Păpuşa din Basarabia, lăsată să păzească copiii
Natalia Cancea, din raionul Criuleni, Republica Moldova, a venit cu panouri decorative, măşti, clopoţei, păpuşi şi altele, făcute din diverse materiale, în special din paie, papură, pănuşi de porumb. „Legenda păpuşii se trage din copilăria bunicii mele, pe care o chema tot Natalia“. Printre păpuşile aduse de Natalia se află „Păzitorul casei“.
„Pe vremuri, toată familia mergea la munca câmpului. Se trezeau cu toţii dimineaţa foarte devreme şi se urcau cu mic cu mare în căruţă. Cei mari mergeau să lucreze, iar cei mici, care se trezeau, care mai dormeau, erau lăsaţi în car. Din primul snop care se tăia, se confecţiona o păpuşă, care era lăsată să păzească copiii. Părinţii munceau, iar copiii erau păziţi şi stăteau liniştiţi. Mai am şi alte modele de păpuşi făcute după modelul celor confecţionate de bunica pe timpul ei. Acum, viziunea meşterului este alta, pentru că am îmbrăcat păpuşile cu pânză de sac. Cum spunea tata, că ei erau îmbrăcaţi când erau mici, în pânză tort în tort, aşa am încercat şi eu să imit, îmbrăcând păpuşile în pânză“.
Alambic de cupru de 160 de litri
Meşterii populari din comuna Brateiu, judeţul Sibiu, au venit cu oale tradiţionale ţigăneşti din cupru. „Suntem mai mulţi meşteri populari cunoscuţi ca şi meşteri căldărari. Noi facem cazane pentru ţuică, tigăi, ibrice, ceaune pentru gătit, diferite obiecte. Unul dintre cele mai mari obiecte aduse de noi este un alambic, un cazan pentru ţuică. Cazane de ţuică avem de la 15 kilograme de capacitate, până la 160 de litri. Noi lucrăm material, numai dintr-o singură bucată de cupru. Se lucrează ibrice numai la foc, iar materialul este cupru alimentar 99,9%, iar când se lucrează la foc se pierde orice impuritate, ca apoi să devină sută la sută cupru pur alimentar. La coadă se fac nituri, se lucrează în formă de inimioară. Un vas de aici este unul pe care l-am făcut special pentru biserică, pentru aghiazmă, când merge preotul de Bobotează. Un asemenea vas se poate lucra la foc de vreo 60 de ori, lucrat la mână apoi la foc şi tot aşa. La un ibric am lucrat două zile, iar la un cazan mare am lucrat două persoane, două luni de zile. Noi suntem chemaţi în toată ţara, la toate târgurile din ţară. În zona Mediaşului nu am mai văzut pe nimeni care să mai lucreze ca noi, dintr-o singură bucată. Noi, în judeţul Sibiu, suntem singurii meseriaşi care lucrăm aşa“.
Meşterii sunt foarte convinşi de faptul că mâncarea preparată în aceste vase este cea mai bună: „Încă din cele mai vechi timpuri s-a făcut mâncare în aceste vase. Pe vremuri, când erau bolile grele, ciumă, lepră, nu se prindea nici una dintre acestea de mâncarea gătită în oale de cupru. Iar ţuica iese cea mai bună în cazan de cupru“.
Motivele româneşti sunt inepuizabile
Florin Cramariuc din Suceava, meşter popular în prelucrarea lemnului, a venit la târg cu mici obiecte de mobilier, obiecte decorative: „Ladă de zestre, masă, scaune, blidăraşe, linguri şi câteva bijuterii din lemn din zona Bucovinei. Lumea se întoarce spre origini, spre izvoare, şi cumpără astfel de obiecte. Eu din asta trăiesc“. Florin Cramariuc crede că motivele româneşti sunt inepuizabile, de o bogăţie foarte mare, astfel că este prea dificil ca cineva să facă obiecte la fel ca alţi meşteri: „Ar trebui ca 2-3% din populaţia României să fie în categoria meşterilor populari şi nu ştiu dacă într-o viaţă de om să consume acest bagaj de motive populare existent în prezent. Bucovina are un bagaj atât de mare, încât nu poate fi consumat; atât de mult s-a creat până în prezent, că nu ştiu dacă noi mai putem crea ceva nou. Sunt elemente care nu mai pot fi îmbunătăţite, este maximul ce se poate face, la fel ca şi focul, a fost descoperit o data, foc rămâne, ne putem juca prin diferite combinaţii, dar ele nu mai pot fi îmbunătăţite“.
Japonezul din Bacău
Japonezul Yuki Masuda este de lângă Tokio, dar a venit în România, la Bacău, unde locuieşte de un an. El a învăţat foarte bine limba română, dar se simte prost că nu vorbeşte perfect. A adus la Festivalul Internaţional de Artă Tradiţională diverse obiecte specific japoneze, precum kimonouri, evantaie, umbrele, păpuşi costumate specific, vase pentru băut sake, tablouri şi alte artefacte confecţionate manual. Yuki Masuda s-a specializat în origami, arta prelucrării hârtiei.
„Fac origami, hârtia îndoită din care confecţionez tot felul de figuri. Am adus kimono; colegii mei vor aduce şi kimono pentru copii, adulţi. Dumneavoastră puteţi să îmbrăcaţi un kimono, să vedeţi dacă vă place, puteţi să îl probaţi, să vă plimbaţi. Mai avem fotografii cu costumele tradiţionale din Japonia“. Yuki Masuda a spus că în Japonia se mai păstrează tradiţiile.
„Din ce în ce mai mult noi respectăm tradiţiile şi cultura strămoşilor. În urmă cu douăzeci de ani, ne gândeam numai şi numai la dezvoltare, atunci s-a pierdut cultura şi limba veche. Acum, şi la sate şi la oraşe, tradiţia a revenit. Cred că aici se păstrează mai bine tradiţiile, îmi plac costumele populare, îmi place foarte mult, de sărbători, cum se îmbracă copiii în costume populare şi cântă. Îmi plac tradiţiile din toate zonele, am fost într-o comună, de Anul Nou, am văzut măşti. La noi se fac origami, se mai poartă kimonouri, un pic“.
▲
Batik-ul, pânza pictată din Indonezia
Fattah Hardiwinangun, secretar din cadrul Ambasadei Indoneziei la Bucureşti, a spus că indonezienii au venit la acest Festival Intenaţional de Artă Tradiţională pentru a promova o parte din meşteşugurile tradiţionale, printre care tehnica batik. „Vom face chiar şi demonstraţie, cum se prelucrează pânza în această tehnică. Această tehnică manuală este destul de dificilă, iar pentru a confecţiona o astfel de pânză procedeul durează câteva luni. Pentru a picta pânza, se face mai întâi un desen, apoi se folosesc lumânări, ceară. Avem un echipament special pentru procedeul desenării şi este un instrument care se numeşte tjanting. După ce se termină de desenat, se ia cu acest instrument ceară şi se aplică pe material“, a spus Fattah Hardiwinangun, care a adăugat că în Indonezia toată lumea poartă haine confecţionate după această tehnică. „Nu doar doamnele şi domnişoarele poartă batik, şi noi, bărbaţii, purtăm“, a spus Fattah Hardiwinangun, arătând cămaşa cu care era îmbrăcat, adăugând că şi obiectele decorative din casă sunt realizate după această metodă.
