„Pasiunea mea cea mai mare este iubirea de Dumnezeu. Deci, asta înseamnă că eu voi sta în fiecare zi alături de El, rugându-mă“, sunt cuvintele unui copil de 8 ani, care îi uimeşte pe cei mari cu înţelepciunea sa. „Micul dogmatist“, cum îl numeşte părintele său duhovnic, arhim. Ciprian Grădinaru, vorbeşte cu o naturaleţe pilduitoare despre Rai şi iad, Maica Domnului, sfinţi, sfârşitul lumii.
Drumul la Sihăstria părintelui Cleopa Ilie, cu puţin înainte de începerea Postului Mare, l-a făcut pe micuţul Dimitrie N. să ia o hotărâre spontană, chiar acolo, în chilia părintelui: „O să ţin tot postul!“.
Modul categoric în care, de cele mai multe ori, acest copil îşi exprimă convingerile aminteşte de înţelepciunea unui om bătrân, care a văzut toate cele bune şi rele de pe faţa pământului. Interesul cu care caută biserica, dragostea lui pentru sfinţii lui Dumnezeu şi pentru Maica Domnului, rugăciunile de care nu se dezlipeşte nici la şcoală fac din Dimitrie cel bun, cum singur se intitulează, un exemplu de copil creştin-ortodox, pe care ar fi minunat să-l regăsim în toate familiile din ţara noastră.
„Cel mai mare păcat este să nu asculţi de Dumnezeu“
„Mă cheamă Dimitrie şi sunt un mare iubitor de Dumnezeu“, mi s-a prezentat cu dezinvoltură, în vara anului trecut, un băieţel brunet, cu ochi mari şi foarte energic. De la el am învăţat atunci, în curtea Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului, că „cel mai mare păcat este să nu asculţi de Dumnezeu“. În pauzele de alergat prin iarbă, Dimitrie mi-a împărtăşit iubirea lui „pentru toţi copiii, fie ei cuminţi sau răi“: „Noi ar trebui să iubim toţi copiii. Oamenilor care nu îi pot iubi, le spun să se roage să poată iubi copiii! Eu mă rog pentru copiii săraci şi pentru toţi copiii în general, să ajungă toţi să Îl cunoască pe Dumnezeu şi să Îl asculte. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin.“
A trecut vara, o toamnă, o iarnă şi a venit primăvara. La 1 martie, Dimitrie a împlinit 8 ani. Mai mare cu un an aşadar, dar la fel de profund şi, totodată, copilăros. Ne-am găsit, într-o zi, timp de vorbă şi mi-a făcut plăcere să-l ascult: „Cel mai mult Îl iubesc pe Dumnezeu şi pe părintele Ciprian. Ştiaţi că părintele Ciprian locuieşte la biserică? Deci, asta înseamnă că va trebui să mergeţi la el în fiecare duminică, mai ales. Sâmbăta să vă spovediţi, ca să mergeţi duminica la Sfânta Împărtăşanie! Nu trebuie să mâncaţi nimic ca să luaţi Împărtăşanie! Părintele Ciprian este un duhovnic de-al lui Dumnezeu. El ajută oamenii prin rugăciuni.“
„Ar trebui să vă rugaţi ca să ştiţi cum e în Rai“
„Îl iubesc pe Dumnezeu în timp ce eu mă rog. Am drag de El pentru că face minuni. A făcut şi cu mine, îţi dau un exemplu: «Doamne, ajută-mă să fiu cuminte. Facă-se voia Ta.» Şi Măicuţa Domnului face minuni, dacă te rogi la ea, dar nu ascultă răutăţile“, spune băiatul de 8 ani, care poartă cu el încărcătura harului sfinţitor adunat din pelerinajele la Locurile Sfinte din Israel, din Grecia, Rusia, dar şi din ţară.
Sfinţii sunt prietenii de suflet ai lui Dimitrie. Îi iubeşte pe toţi. Are o mulţime de icoane la care se roagă mereu, aprinzând candele şi arzând tămâie. Foarte dragi îi sunt Sfântul Simon Zilotul şi Sfântul Dimitrie, cel care „a fost izvorâtor de mir şi a fost înţepat cu suliţa de turci şi i-a căzut mir în loc de sânge“.
Îndemnul la rugăciune îl repetă, fără oprire: „Nu aş putea trăi fără să mă rog. Dumnezeu ne ajută pentru toate, foarte, foarte mult. Ar trebui să vă rugaţi la El să nu vină sfârşitul lumii şi să ajungeţi în iad. În Rai este cel mai frumos. Nici nu ştiţi cum e în Rai. Ar trebui să vă rugaţi ca să ştiţi!“
La întrebarea: „Ce ar trebui să facă oamenii mari ca să fie plăcuţi de Dumnezeu?“, micul dogmatist răspunde: „Ar trebui să se comporte foarte bine şi să se roage mai mult. Satana încearcă să ne distrugă în fiecare zi, are multe planuri secrete. La început, a fost un înger, a vrut să fie mai sus decât Dumnezeu şi a căzut din ceruri şi apoi s-a ridicat răul pe pământ. Ştiţi cum putem lupta împotriva răului? Prin fapte bune şi rugăciune multă.“
„Trebuie să iubim pe toată lumea ca să ajungem la Dumnezeu“
Am ales de comun acord să încheiem revederea în casa de pe dealul Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor şi al micuţului meu camarad. Înainte să intrăm în Catedrala patriarhală, Dimitrie cel bun mă asigură că nici la şcoală nu se desparte de rugăciune, căci „eu mă rog şi la şcoală, în gând“, deoarece „aşa Îl simt pe Dumnezeu cu mine, în rugăciune“. După ce se închină la moaştele Sfântului Dimitrie, se îndreaptă spre o măsuţă de unde alege un pix şi o hârtie albă. Silabisind, îşi scrie cu litere mari, de tipar, prenumele, alături de cel al părintelui duhovnic, fără să uite şi de membrii familiei sale. Serios, ca un om mare, duce bileţelul unui părinte slujitor de la care primeşte binecuvântarea cuvenită. La despărţire, mă îmbrăţişează şi mă povăţuieşte ca un prieten bun: „Trebuie să iubim pe toată lumea ca să ajungem la Dumnezeu“.
