Mănăstirea Mălineşti, mărturia unei istorii zbuciumate

„Expresie artistică a dreptei noastre credinţe, a rafinamentului şi gustului pentru frumos a neamului nostru, Mănăstirea Mălineşti stă de secole de strajă în mijlocul codrului ce o înconjoară pe trei laturi, ca o mărturie a credinţei noastre strămoşeşti şi a istoriei neamului. Va dăinui peste veacuri, întreţinând vie făclia spiritualităţii ortodoxe româneşti.“ - Liliana Moga, una dintre fiicele duhovniceşti ale aşezământului monahal.

Mănăstirea Măli­neşti, una dintre cele mai vechi a­şezări monahale din judeţul Vaslui şi singura din Episcopia Huşilor închinată Acoperământului Maicii Domnului, se află aşezată într-un loc pitoresc, în codrii ce des­part comunele Gârceni şi Bă­ceşti, în locul numit popular „Dea­lul Schitului“. Documen­tele istorice consemnează şi un sat cu numele Mălineşti, care astăzi nu mai există.

După cum rezultă din în­sem­narea făcută pe un Penti­costar tipărit la Iaşi, aşeză­mântul monahal a fost ctitorit în anul 1762, de ieromonahul Nicodim Hudici din Gârceni, iar pe locul acestei biserici s-a reconstruit, apoi, în 1826, actuala bisericuţă din lemn a mă­năs­tirii. Inscripţia amplasată deasupra intrării arată că bise­rica veche a fost construită la 30 aprilie 1826, de către meş­terii Teodor şi Gheorghe, din lemn de stejar. Alături de bi­serică, la sud de absida la­terală, se păstrează şi astăzi piciorul de piatră de la sfânta masă a unei biserici mai vechi, despre care tradiţia spune că datează de pe timpul lui Bog­dan, tatăl voievodului Şte­fan cel Mare.

„Localitatea îi minunată! Nădejdea în Dumnezeu şi concursul domnului şi doamnei Prezan“

După reconstruirea bisericii schitului pe locul unde se află şi astăzi, aşezământul, ce nu­mă­ra 18 vieţuitori, a avut o via­ţă prosperă. În urma secula­ri­zării ave­ri­lor mănăstireşti din timpul dom­niei lui Alexandru Ioan Cuza, lăcaşul de la Mălineşti de­vine biserică de mir şi, cu timpul, ajunge o ruină. A ră­mas într-o stare de pustiire timp de aproape 70 de ani, până în vremea păstoririi episcopului Iacov Antonovici, cel care, în urma unei vizite făcute aici, consemna: „În ziua de 27 octombrie 1928, am fost cu Părintele Eco­nom Constantin Ulea, Protoie­reul Jud. Vaslui, circumscripţia I, de am văzut pentru întâiaşi dată fostul schit Mălineşti, un­de mi-am pus în gând de a aşeza maici de la mănăstirea Adam. Dar pentru acesta trebuieşte multă muncă şi bani. Locali­tatea îi minunată! Nădejdea în Dumnezeu şi concursul domnului şi doamnei Prezan“.

Într-adevăr, aşezământul mo­nahal revine la viaţă cu ajutorul financiar şi implicarea mareşa­lului Constantin Prezan şi a so­ţi­ei sale Olga, care îşi stabilise re­­şedinţa într-un sat din apro­pi­e­re, Schinetea, unde avea să şi fie înmormântat, 15 ani mai târziu, mareşalul. Du­pă renovarea bise­ri­cii şi chiliilor, Mălineştiul devine schit de călugăriţe şi cunoaşte din nou, însă nu pentru multă vreme, o perioadă de înflorire.

În anul 1956, se începe construirea unei biserici noi, care nu mai avea să fie terminată,  deoarece, în anul 1959, ca urmare a decretului 410 al regi­mului comunist, Schitul Măli­neşti a fost desfiinţat, iar bu­nu­rile care îi aparţineau împăr­ţite. Biserica nouă, ce fusese ridicată până la acoperiş, a fost abandonată, iar în anul 1964 a fost demontată bucată cu bucată.

Urmează încă 25 de ani de pustiire la Mălineşti, până în 1990, când viaţa călugărească se reînfiripă, prin venirea aici a unui grup de monahi. Patru ani mai târziu, Înalt Preasfinţitul Efti­mie al Romanului şi Bacău­lui, pe atunci Episcop al Ro­ma­nului şi Huşilor, încredin­ţează lucrările de refacere a aşezării monahale ieromona­hului Filip Mercaş, actualul stareţ al Mă­năstirii Mălineşti.

„În anul 1995, vrednicul de pomenire episcop Ioachim Ma­reş a sfinţit locul pentru ridicarea paraclisului mănăstirii şi a noului corp de chilii, cu hramul Acoperământul Maicii Dom­nului şi Sfânta Cuvioasă Parascheva. În anul 2004, s-a finalizat pictura paraclisului, iar în anul 2005, Preasfinţitul Părinte Corneliu, Episcopul Hu­şilor, a sfinţit trapeza şi chi­liile mănăstirii. În anii urmă­tori, cu binecuvântarea şi sprijinul Preasfinţiei Sale, activitatea spirituală şi lucrările de construcţie şi înfrumuseţare a sfântului lăcaş au continuat a se desfăşura în condiţii foarte bu­ne“, spune protos. Filip Mercaş.

În prezent, obştea aşezării monahale este formată din cinci vieţuitori, iar programul liturgic din fiecare zi cuprinde Cele şapte Laude şi Sfânta Liturghie. Ansamblul monahal este format din vechea biserică de lemn „Sf. Voievozi“, monument istoric, din biserica nouă, cu hramurile „Acoperământul Maicii Domnului“ şi „Sfânta Cuvioasă Parascheva“ - o construcţie mare şi impunătoare, ce cuprinde ansamblul de chilii şi trapeza, apoi un paraclis de vară, o clopotniţă din lemn şi o vastă curte interioară.

Odorul cel mai de preţ al mănăstirii