Mavrodolu, biserica tinerilor din Pitești

Într-o societate nepăsătoare cu sine, libertatea și educația devin componente existențiale ce par a se exclude reciproc. Acest mod facil, păgubos și culpabil de exonerare a responsabilității față de propriu-ți viitor încearcă Biserica să-l îndrepte prin implicarea ei, programatică, în educația religioasă a tineretului ortodox, prin întărirea rolului Familiei, Bisericii înseși și Școlii. Un asemenea exemplu am întâlnit și în Parohia Mavrodolu, din Pitești, care în aceste zile îl sărbătorește pe Sfântul Mucenic Haralambie, unul dintre sfinții săi ocrotitori.

"Educaţia a fost smulsă legilor naturii umane”, arăta dr. Marius-Cristian Pană în volumul „Educație și libertate, repere instituționale ale dezvoltării”. Consecința? Generațiile tinere „au atins apogeul degradării”. În acest „diagnostic” dur pus societății contemporane de cercetător identificăm, cât se poate de clar, hiatusul de care pomeneam. Ruptura dintre libertate și educație, cu conse­cința ei dramatică: degradarea umană. Împotriva acestei rea­lități s-au angajat și preoții Parohiei Mavrodolu, din Arhiepiscopia Arge­șului și Muscelului, dimpreună cu copiii de care se ocupă, cu familiile lor și cu auto­ritățile școlare, iar rezultatele, nu ușor obținute, întăresc libertatea umană, cultivă iubirea, respectul față de sine și de semeni, salubrizează morala și asigură continuitatea unei tradiții spirituale și tradiționale românești, statornicită în veacuri de normalitate.

O parohie dinamică

La Mavrodolu se poate vorbi de un adevărat complex educa­țional, de vreme ce în aceeași curte funcționează trei locașuri de cult: cel istoric, biserica surdo­mu­ților din Pitești și biserica tinerilor, cărora li se adaugă un spațiu special amenajat destinat activităților lor. Despre toate acestea am discutat cu doi dintre slujitorii de aici: părintele paroh Victor-Dumitru Stur­zeanu și părintele Paul Adrian Stănescu.

„Parohia noastră este ocrotită și de Sfântul Haralambie, iar noi simțim ajutorul lui. Împreună cu ceilalți preoți, Paul Adrian Stănescu, Horia Dumitrescu, Constantin Onu, Marius Stoica și Cătălin Țâru, încercăm să facem o echipă, având alături de noi Consiliul și Comitetul parohial, sfatul și îndrumarea Părintelui nostru Arhiepiscop Calinic și sprijinul părintelui consilier eparhial Caliopie Ichim. Suntem ca un stup de albine. Fiecare avem sarcini precise și încercăm să facem parohia dinamică, atât în latura ei liturgică, cât și în cea administrativ-gospodărească, socială și catehetică. În spațiul dedicat în mod special copiilor desfășurăm activități catehetice, meditații gratuite, ­jocuri de șah, pictură pe sticlă, ­cursuri de fotografie etc. Și tot aici oferim o masă caldă celor nevoiași. Peste 15 copii participă activ la Sfânta Liturghie, și alți 10, de trei ori pe săptămână, beneficiază de meditații gratuite. Iar de ajutoarele pe care le împărțim și de alte activități se bucură încă 300 de copii din municipiul Pi­tești”, ne mărturisește părintele paroh. Întreaga muncă se desfă­șoară prin parteneriate cu școli și grădinițe din oraș și din comunele apropiate, cu sprijinul părinților. „Toate aceste lucruri ne ajută foarte mult. De aceea parohia a devenit dinamică, și am reușit să avem activități bogate într-o perioadă scurtă de timp. Pentru că tot ceea ce v-am prezentat s-a realizat doar în 2015, eu fiind aici de doar un an”, ne mai spune părintele paroh Victor Dumitru Sturzeanu.

Relația Biserică-Școală

Părintele Paul Adrian Stănescu, împreună cu părintele Alexandru Dumitrescu, având binecuvântarea Înaltpreasfin­țitului Părinte Arhiepiscop Calinic, reprezintă Biroul de catehizare al Protoieriei Pitești. Împreună creează „un sistem bine pus la punct în care relația Biserică-Școală aduce un beneficiu esențial comunității, pentru că într-o societate în care nu se face educație dispare credința, iar fără ea nu poate exista. De aceea, mergem des în școli, susținem și întărim ora de religie, angrenăm copiii în activități care să le aducă beneficii atât în prezent, cât și în viitor. Munca noastră este diversificată, iar copiii care beneficiază de ea se bucură din plin de ocrotirea lui Dumnezeu, de educația religioasă și de cea care vizează viața în genere. Trăim într-o lume rătăcită, rece, înstrăinată de Dumnezeu. Din acest aspect negativ al existenței noastre derivă și nevoia pregătirii unor generații care să ducă mai departe misiunea Bisericii. Astăzi, societatea oferă multe lucruri facile, aparent frumoase, necesare, dar care au un adânc substrat negativ ce afectează tineretul, viitorul lui, al societății în care trăim. Este greu pentru noi ca preoți să luptăm cu această realitate. Dar încercăm să-i conștientizăm pe cei cu care ne întâlnim că ascultarea de Dumnezeu este singura cale care duce spre mântuire, și prin care putem să transmitem toate valorile unei vieți creștine firești. Am importat destule lucruri rele din alte culturi, abandonându-ne propria tradiție, propriile valori. Iar acum, când situația a devenit alarmantă, dureroasă, nevoia de implicare a Bisericii este și mai acută”, ne mărturisește părintele Stănescu.

Prețuirea libertății

Nicăieri ca în penitenciar, poate, lipsa libertății dăruită omului de Creator nu generează conștientizări mai dramatice, mai dureroase. Acolo, în cazul unora, conștiința se redescoperă, se redefinește și se reașază în tiparele firești ale ființei și existenței umane. Acesta este și motivul pentru care o parte din activitatea educativă a preoților de la Mavrodolu se desfășoară și în Penitenciarul Colibași. „De două ori pe lună mergem în penitenciar, unde ne întâlnim cu cei privați de libertate și ne bucurăm să vedem că sunt interesați de catehezele noastre, ne pun întrebări surprinzătoare uneori, iar noi înțelegem ce nevoie grabnică au de Dumnezeu. Poate că ei sunt mai liberi decât noi, cei de dincoace de ziduri, pentru că acolo foarte mulți Îl descoperă, cu adevărat, pe Hristos. Cel mai mult acești oameni regretă libertatea. Apoi, faptul că nu au conștientizat la vremea potrivită gravitatea faptelor comise. Aceste două lucruri îi fac să se căiască cu adevărat. De aceea spun că cei care L-au cunoscut cu adevărat pe Hristos acolo sunt mai liberi”, ne mai spune părintele Stănescu.

Libertate și educație. Iată cei doi factori pe care Biserica, prin implicarea ei responsabilă, se străduiește să-i reașeze într-o ecuație comună, pentru ca noi, oamenii, copiii noștri, să ne întoarcem în firescul legilor naturii umane, adică cu fața spre Dumnezeu, Cel de la Care primim totul.