Medicina de urgență este o specializare deosebită între cele din acest domeniu vast care are în vedere vindecarea omului. Una e să fii medic legist, medic de familie, medic de medicina muncii și cu totul altceva să lucrezi în UPU (Unitatea de Primiri Urgențe). Aici intri fie pentru că ai un spirit de jertfelnicie ieșit din comun, fie ai nevoie de adrenalină și nu o găsești decât în contact cu situațiile dificile. În UPU gărzile sunt... gărzi adevărate. Nu ai timp nici să te uiți pe geam și să-ți spui: Hmmm, deja s-a făcut dimineață. Uneori te duci cu mâncarea pe care ai adus-o de acasă neatinsă. Un medic de urgență seamănă cu un pilot de supersonic, ia deciziile corecte nu în minute, ci în secunde. Doctorița Diana Cimpoeșu e șefa UPU de la Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iași, dar și profesoară la UMF „Gr. T. Popa” din capitala Moldovei. Despre o gardă mai puțin obișnuită, petrecută de Crăciun, ne povestește domnia sa în materialul de față.
O comoară milenară îngropată în vatra oraşului Corabia
Dacă paşii vă vor purta vreodată prin Corabia, micuţa aşezare de la Dunăre supranumită „oraşul cu tei“, faceţi-vă timp pentru a descoperi, înţelege şi aprecia un complex arheologic vechi de peste 2.000 de ani. Cetatea Sucidava, căci despre ea este vorba, este cetatea in situ cel mai bine păstrată din sud-vestul Olteniei. Ca fapt unicat: aici, locuirea umană este neîntreruptă din mileniul al IV-lea î.Hr. şi până în zilele noastre.
Pe drumul naţional DN 54, Turnu Măgurele-Caracal, privirea ageră a călătorului, entuziast să cunoască locuri şi oameni noi, nu poate scăpa indicatorul pe care scrie citeţ Sucidava. Imediat, o stradă asfaltată se deschide în faţă, traversează cartierul Celei al oraşului Corabia, iar până la cetate se ajunge, cu viteză moderată, pe un drum pietruit. E linişte, chiar dacă locul este învecinat cu gospodăriile oamenilor. Coroanele bogate ale copacilor de la intrare, printre care se zăreşte soarele pregătit să apună, fac suportabilă arşiţa acumulată peste zi.
Trecută prin vremuri
Sucidava. Străvechea aşezare a tribului dacic al sucilor, de unde şi denumirea cetăţii, poartă urme ale existenţei umane încă din epoca neolitică, mai precis din mileniul al IV-lea î.Hr., „epocă reliefată, aici, în sud-vestul Olteniei, prin Cultura Vădastra (II), ce caracteriza arealul cuprins între Jiu, Dunăre şi Olt. Apoi, locuinţa eneolitică, descoperită pe platoul cetăţii, evidenţiază o cultură numită de specialişti Cultura Celei, care excelează printr-un fragment de ţesătură, cu aspect de pânză de sac, la ora actuală aceasta fiind unicat în sud-vestul Europei“, după cum explică prof. Mirela Cojoc, şef serviciu cultură, în cadrul Primăriei Corabia.
Ca urmare a cercetărilor, au fost descoperite foarte multe locuinţe geto-dace ale tribului „suci“. Arhivele atestă că Sucidava geto-dacică a fost distrusă înainte de primul război daco-roman.
Platoul cetăţii, în secolele I şi II d.Hr., a fost o necropolă. Abia în secolul al III-lea, împăratul Aurelian, înainte de a-şi retrage administraţia şi militarii din provincia Dacia, a întărit graniţa nord-dunăreană prin aşa-zise capete de pod, printre care se număra şi Sucidava. În interiorul fostei cetăţi a sucilor locuia o armată formată din aproape 1.000 de militari, şi astfel ia fiinţă castrul roman.
În sec. al IV-lea, împăratul Constantin cel Mare (306-337 d.Hr.) reclădeşte zidurile cetăţii, construieşte un pod peste Dunăre (este unul dintre cele mai lungi poduri din Antichitate), ridică din temelii poarta de vest, singura cale de acces în cetate, şi reface un drum roman între cetatea Sucidava şi cetatea Romula, aflată la nord, în apropiere de Caracal.
Monumente arhitectonice rare
Prima dată, cetatea din Corabia a fost devastată de huni, între anii 442 şi 447 d.Hr. În secolul al VI-lea a fost refăcută de împăratul Justinian (527-565 d.Hr.) şi „din acea perioadă avem cele mai multe monumente arhitectonice, precum fântâna secretă, care este punctul forte al cetăţii, unicat în lumea romană. Rolul său era de a aproviziona cu apă aşezarea în timpul asediilor. Un alt monument arhitectonic deosebit este Basilica bizantină, cea mai veche basilică dintre Carpaţi şi Dunăre. Este o biserică creştină cu altarul absidă spre răsărit şi intrarea către apus. Această basilică a fost restaurată, se mai păstrează o parte din podea. În interiorul basilicii au fost descoperite şase morminte, fără inventar de înmormântare. Unul dintre schelete, care s-a conservat foarte bine, poate fi văzut la Muzeul din Corabia. Se presupune că ar fi o căpetenie a armatei romane sau chiar un prelat“, a adăugat şeful Serviciului Cultură din cadrul Primăriei Corabia.
Cetatea din sud-vestul Olteniei a fost definitiv distrusă de invaziile avaro-slave, în jurul anului 600, iar stăpânirea romană a fost prezentă, fără întrerupere, până la sfârşitul secolului al VI-lea. Din secolul al VII-lea, aria cetăţii a fost locuită de populaţie românească. Astăzi, cartierul Celei este suprapus exact peste aşezarea civilă de odinioară, adică peste oraşul roman Sucidava, care s-a dezvoltat în afara castrului propriu-zis.
Se are în vedere un proiect de reabilitare a Sucidavei
„Momentan, suntem pe punctul de a semna un contract de finanţare, cu fonduri europene, pentru un proiect de reabilitare a Sucidavei. Dorim introducerea cetăţii în circuitul turistic, reabilitarea câtorva străzi din cartierul Celei, astfel încât accesul către complexul arheologic să fie mai uşor. De asemenea, se vor consolida şi câteva vestigii din cetate, se va asigura o protecţie cu ziduri, cu împrejmuirea cetăţii, şi din punct de vedere turistic, vom construi o locuinţă care va adăposti un muzeu de sit şi nişte laboratoare de restaurare şi conservare primară a obiectelor care vor fi descoperite din următoarele cercetări arheologice. Vom avea şi un circuit de vizitare la fiecare monument istoric din cetate, cu descrierea monumentului respectiv. Sperăm ca visurile noastre să devină realitate“, a încheiat, exprimându-şi încrederea în proiectele de viitor, prof. Mirela Cojoc, şef Serviciu Cultură în cadrul Primăriei Corabia.
