Medicina de urgență este o specializare deosebită între cele din acest domeniu vast care are în vedere vindecarea omului. Una e să fii medic legist, medic de familie, medic de medicina muncii și cu totul altceva să lucrezi în UPU (Unitatea de Primiri Urgențe). Aici intri fie pentru că ai un spirit de jertfelnicie ieșit din comun, fie ai nevoie de adrenalină și nu o găsești decât în contact cu situațiile dificile. În UPU gărzile sunt... gărzi adevărate. Nu ai timp nici să te uiți pe geam și să-ți spui: Hmmm, deja s-a făcut dimineață. Uneori te duci cu mâncarea pe care ai adus-o de acasă neatinsă. Un medic de urgență seamănă cu un pilot de supersonic, ia deciziile corecte nu în minute, ci în secunde. Doctorița Diana Cimpoeșu e șefa UPU de la Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iași, dar și profesoară la UMF „Gr. T. Popa” din capitala Moldovei. Despre o gardă mai puțin obișnuită, petrecută de Crăciun, ne povestește domnia sa în materialul de față.
O mie de copii împărtăşiţi în „Biserica tinerilor“
„Tinereţea, chiar în mijlocul mâhnirilor ei, are o lumină a ei“, spunea Emil Gârleanu, şi mare adevăr grăia. Pentru această lumină din sufletul tinerilor „se bate“ Biserica. Pentru această temelie curată pe care se aşază viitorul se străduieşte ea. Şi, atunci când afli că în preajma marilor sărbători, într-o singură biserică din Episcopia Giurgiului, dedicată în primul rând tinerilor, o mie de suflete se spovedesc şi se împărtăşesc, în rând cu dascălii lor, nu poţi să nu speri. Nu poţi să nu te gândeşti că, totuşi, există viitor. Există viaţă autentică. Adică viaţă în Hristos.
Trăim rătăciţi, într-un prezent agitat, obosiţi, sastisiţi, sufocaţi în suficienţa propriilor noastre neputinţe, uituci şi indiferenţi, fără perspectiva veşniciei. Nu ne mai interesează viitorul şi trăim o iluzorie fericire, consumându-ne viaţa pe net, în mărunte satisfacţii materiale, sau în faţa televizorului, îmbătrânind, fără a încerca măcar regretul unui stoic precum Seneca, de pildă, care, cunoscând viciile şi relele contemporanilor săi, îşi mărturisea, totuşi, cu amărăciune rătăcirea: „Eu arăt altora calea cea dreaptă, pe care am cunoscut-o târziu, când eram obosit de rătăcire“, spunea el. Şi totuşi cineva veghează. Cineva ne ia de mână şi ne împinge înainte, spre a ne întâlni cu Dumnezeu. Mai ales în acest ceas al mărturisirii şi apropierii de marea Înviere. Şi aceasta este Biserica.
Grija Bisericii pentru viaţă, pentru familie
„Fără să înţelegem sacralitatea vieţii ca dar nepreţuit al lui Dumnezeu şi fără să conştientizăm responsabilitatea pe care o avem faţă de semenii noştri, aceste drame ale societăţii contemporane nu pot fi depăşite. Tocmai de aceea, Biserica arată în permanenţă o grijă deosebită faţă de familie, prin reprezentanţii ei: preoţi, diaconi, profesori de religie şi asistenţi sociali, îndemnând la împlinirea poruncilor dumnezeieşti şi a moralei creştine. Biserica, prin mărturia sa bimilenară, ne învaţă că singura viaţă autentică este viaţa în Hristos“, mărturisea Preasfinţitul Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului, cu prilejul „Marşului pentru viaţă 2014“, desfăşurat la Giurgiu.
La numai câteva zile după acest eveniment, am ajuns şi noi în urbea dunăreană, unde am stat de vorbă cu părintele Georgian Bogdan Tudor, parohul Bisericii „Buna Vestire“ din municipiu, cunoscută în ultimii ani mai ales sub titulatura de „Biserica tinerilor“, şi cu părintele Daniel Mihai Necula, inspector de religie în cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean Giurgiu. Cei doi părinţi ne-au vorbit cu bucurie şi responsabilitate despre „lumina din mijlocul mâhnirilor tinereţii“, pentru care se nevoieşte Biserica.
„Sunt preot la această biserică din 2011. În toţi aceşti ani, am văzut din partea Preasfinţitului Ambrozie o permanentă frământare pentru viaţa tinerilor din eparhie. Dacă Biserica nu este aceea care se luptă şi se jertfeşte pentru viitorul ţării, probabil nici celelalte instituţii ale statului nu ar fi receptive în acest demers. Biserica în care slujim, eu şi părintele Petrişor Pitulice, a primit denumirea de «Biserica tinerilor» într-o şedinţă a Consiliului eparhial. Mulţumită acestei ascultări, desfăşurăm numeroase activităţi cu şi pentru tineri. Recent, am avut premierea olimpicilor la faza judeţeană a concursului de religie «Mlădiţe creştine» şi marşul pentru viaţă, la care Episcopia a oferit daruri şi distincţii pentru copiii participanţi şi pentru cei premiaţi. Este adevărat, mulţi tineri de astăzi par să-şi piardă reperele. De aceea, în acest demers al Episcopiei, nu numai prin Centrul pentru copii şi tineret «Sfântul Ioan Valahul», în biserica noastră, de mai mulţi ani, se desfăşoară concursuri naţionale, precum cel intitulat «Ritmuri de toacă», ateliere de pictură, recitaluri de poezie etc., iar elevii seminarişti participă la Vecernie şi la Sfânta Liturghie. Dar ceea ce este impresionant este răspunsul pe care grădiniţele, şcolile şi liceele din oraş îl dau de fiecare dată chemării Episcopiei. Astfel, în preajma marilor sărbători şi în cadrul programului săptămânii «Să ştii mai multe, să fii mai bun», profesorii participă împreună cu elevii lor la activităţi de ecologizare, la cele culturale şi, mai ales, la activităţi religioase, în incinta şi curtea bisericilor. De câţiva ani, ultima zi din această săptămână este dedicată Împărtăşaniei. Sute şi sute de copii se mărturisesc şi se împărtăşesc. La noi, de pildă, vin chiar o mie de copii de grădiniţă şi de clasa I! Deşi trăim o viaţă tumultuoasă, îndrăznesc să cred că mulţi dintre aceşti copii îşi vor duce de acum bunicii la biserică!“, ne-a mărturisit părintele Georgian Bogdan Tudor.
Pentru a deveni mai buni şi mai responsabili
Despre „lupta“ Bisericii pentru îndreptarea tinerilor pe drumul ce duce la întâlnirea cu Dumnezeu ne-a vorbit şi părintele Daniel Mihai Necula, inspector de religie în cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean Giurgiu:
„Tinerii manifestă, în general, reticenţă faţă de ceea ce nu pricep şi chiar faţă de Biserică. De aceea, noi, preoţii, apropiindu-ne de ei, prin aceste activităţi, prin profesorii de religie, prin dialogurile pe care le purtăm cu ei, îi determinăm ca, atunci când ajung în sfintele lăcaşuri de cult, să realizeze că Biserica este locul unde multe din probleme lor existenţiale îşi găsesc răspuns şi rezolvare. Aşa ajung să se spovedească, să se împărtăşească şi, în final, să se mântuiască. Tot ceea ce facem pentru ei, cu ei, are ca scop atragerea lor spre spovedanie, spre mărturisire şi cuminecare, spre o pregătire pentru viaţă. Profesorii noştri de religie depun eforturi pentru a-i face să devină oameni buni, morali, responsabili în societate, persoane care să respecte viaţa. Cea mai recentă activitate desfăşurată de noi, cum arăta şi părintele Tudor, a fost premierea elevilor olimpici. La faza judeţeană a olimpiadei de religie au participat 75 de copii, din cele patru protoierii ale noastre. Cei mai merituoşi dintre ei au fost premiaţi de Preasfinţitul Părinte Ambrozie chiar aici, în «Biserica tinerilor»“, ne-a mărturisit acesta.