Patrimoniul bănățean în port și imagine

În sala de expoziții temporare a Centrului Județean pentru Promovarea Culturii Tradiționale Iași a fost vernisată, recent, expoziția „Bănățeni în țoalele lor”, însumând o mică parte din fotografiile colecționarilor Simona și Waldemar Alexander Megerle. Imaginile, o radiografie a portului bănățean de nuntă și de sărbătoare, reprezintă importante obiecte de patrimoniu etnografic.

Câteva zeci de fotografii și o selecție de costume na­țio­nale reprezentative pentru zonele etnografice ale Banatului au fost expuse în premieră la Iași, oferind vizitatorilor posibilitatea de a sonda trecutul și obiceiurile acestei regiuni. Atât imaginile, cât și piesele de port fac parte din impresionanta colecție etnografică a soților Simona și Waldemar Alexander Megerle din Lugoj, județul Timiș. Cunoscuți mai ales pentru pasiunea lor pentru ceramica tradițională, cei doi soți au colecționat peste 3.000 de obiecte de ceramică - vase utilitare și decorative, bibelouri de Oboga și jucării de lut.

De asemenea, colecția lor cuprinde probabil cel mai mare număr de furci de tors și de fuse din toate zonele etnografice ale țării, dar și multe piese de port și fotografii cu valoare de document. „Ce vedem în ex­poziția adusă de Simona și Waldemar Megerle nu sunt doar obiecte, ci sunt povești. Poveștile lor, viața lor. Pentru că întotdeauna o colecție ia din personalitatea și gândirea fondatorului. A colecționa înseamnă o mare dorință de a avea, de a învăța, de a fi bogat material și spiritual. Expo­ziția aceasta este o călătorie prin casele bănățene, care invită, deopotrivă, la descoperire etnografică și la introspecție. Familia Megerle este un model pentru colec­ționari”, a apreciat Karla Roșca, șef secție Expoziții la Muzeul Astra din Sibiu, prezentă la eveniment.

Expoziția oferită publicului ieșean cuprinde imagini vechi, de familie, colecționate din zona Banatului, în care sunt surprinse scene și momente fundamentale din existența umană - scene de nuntă, portrete ale mirilor, scene de familie, ipostaze de sărbătoare. Toate vădesc specificul regiunii, bogăția decorativă a costumului tradițional și istorisesc despre statutul social al protago­niștilor.

„Uitându-mă la aceste fotografii, constat că există ceva comun între viața rurală din Moldova și ceea ce ne-au adus cei doi colec­ționari din Banat, și anume acest tablou al familiei. În toate casele, în toate satele exista acest tablou al soțului și al soției care, deși la un moment dat deveneau bunici sau străbunici și nu mai erau în viață, păzeau casa, ca un fel de spirite ale strămoșilor. Datorită unor fotografi ambulanți, care mergeau peste tot prin țară, acest tip de tablou a devenit un gen fotografic. Iată, așadar, că avem în această expoziție mai multe familii bănățene care ne privesc și care ne arată portul lor. Și este cu atât mai interesant cu cât, pe lângă fotografii, vedem și piesele în sine”, a subliniat, în deschiderea vernisajului, cercetătoarea Ioana Baskerville, de la Institutul de Filologie Română „A. Philippide” al Academiei Române, filiala Iași.

Vieți în fotografii și viețile fotografiilor

Expoziția valorifică fotografii din toate zonele Banatului, prezentate în expoziția de la Iași alături de portul specific. Din punctul de vedere al documentului etnografic, imaginile reprezintă un stop-cadru în lumea începutului de secol trecut, oferind informații valoroase despre port, situație materială, obiceiuri rurale, înnoirile prin care satele bănățene au trecut în perioade succesive. Fotografiile surprind vieți, iar expoziția le dă din nou viață. „Am rămas impresionat de diversitatea fotografiilor - fotografii de familie, fotografii de nuntă -, dar care ne atrag atenția, pe lângă povestea familiilor în sine, asupra unor teme de cercetare foarte puțin studiate: atelierele de fotografie, în mare parte dispărute, diversitatea lor, și ramele fotografiilor, care spun, de asemenea, foarte multe povești”, a explicat Darie Silviu Flocea, consultant artistic în cadrul Centrului Județean pentru Promovarea Culturii Tradiționale Iași, el însuși colecționar.

Costumele expuse acoperă o mare parte a Banatului etnografic - catrința cu punct turcesc, costume din zona Făgetului, un costum din Cărbunari, o enclavă etnografică despre care specialiștii susțin că se diferențiază total de restul zone­lor etnografice bănățene, și, bineîn­țe­les, un costum șvăbesc, care vor­bește despre poveștile și tradițiile comunității șvabilor din Banat. Este vorba despre un costum femeiesc, care se îmbrăca o singură dată pe an, de hramul bisericii, de către fetele nemăritate. „Când se îmbrăca bănățeanul cel mai frumos și când se imortaliza astfel îmbrăcat? Bineînțeles, la nuntă. Dacă veți privi cu atenție fotografiile, veți observa că există un laitmotiv, un element care îl reprezintă pe bănă­țean și de care bănățeanul e mândru. Este vorba despre salba de la gâtul femeilor. În fotografii există diverse tipuri de salbe. Fotografiile invită și la o călătorie în lumea modei, pentru că bănățeanul nu a fost departe de moda timpului. În unele fotografii poate fi observată și podoaba capului. În alte fotografii poate fi observată moda anilor ‘30, desprinsă chiar din revistele de modă ale vremii. Ramele spun și ele povestea familiilor. Deși unele au fost foarte degradate, am încercat să le păstrăm pe cât posibil. Familiile bogate au avut rame frumoase. Cele mai sărace au avut ramele pe care și le-au permis. Iar când nu și le-au permis, și le-au făcut singuri”, a menționat, în final, colecționarul lugojean Alexander Waldemar
Megerle.

Obiectele etnografice colecționate de soții Megerle au constituit și constituie obiectul a numeroase expoziții organizate în colaborare cu muzee etnografice din întreaga țară. La fel ca cea de la Iași, acestea constituite un prilej de a vorbi despre vieți trecute și de a restitui public piesele minuscule, neștiute, din uriașul puzzle de povești și simboluri care ne-au plămădit istoria.