Medicina de urgență este o specializare deosebită între cele din acest domeniu vast care are în vedere vindecarea omului. Una e să fii medic legist, medic de familie, medic de medicina muncii și cu totul altceva să lucrezi în UPU (Unitatea de Primiri Urgențe). Aici intri fie pentru că ai un spirit de jertfelnicie ieșit din comun, fie ai nevoie de adrenalină și nu o găsești decât în contact cu situațiile dificile. În UPU gărzile sunt... gărzi adevărate. Nu ai timp nici să te uiți pe geam și să-ți spui: Hmmm, deja s-a făcut dimineață. Uneori te duci cu mâncarea pe care ai adus-o de acasă neatinsă. Un medic de urgență seamănă cu un pilot de supersonic, ia deciziile corecte nu în minute, ci în secunde. Doctorița Diana Cimpoeșu e șefa UPU de la Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iași, dar și profesoară la UMF „Gr. T. Popa” din capitala Moldovei. Despre o gardă mai puțin obișnuită, petrecută de Crăciun, ne povestește domnia sa în materialul de față.
Sute de oameni la „Marşul pentru viaţă“, în Capitală
Sâmbătă, 21 martie, Bucureştiul s-a alăturat celei de-a cincea ediţii a „Marşului pentru viaţă“, care s-a desfăşurat, concomitent, în 60 de oraşe din România şi din Republica Moldova (Chişinău şi Orhei). Tema din acest an a fost: „Fiecare viaţă este un dar“. Sute de bucureşteni, de vârste diferite, au fost prezenţi la această manifestare, despre care un participant a afirmat: „Este un prilej de susţinere a familiei, componenta fundamentală a neamului nostru, ce trebuie dezvoltată şi întărită“.
Pe parcursul zilei de sâmbătă, un soare călduţ, de început de primăvară, s-a îndurat să iasă din nori, ca un omagiu adus celor peste 22 de milioane de suflete ucise în urma avorturilor înregistrate, în România, din anul 1958 şi până în prezent. Potrivit Ioanei Picoş, purtător de cuvânt al „Marşului pentru viaţă“ 2015, manifestarea a fost neconfesională, apolitică şi nu a solicitat interzicerea prin lege a avorturilor.
Alexandra Nadane, preşedinte al Asociaţiei organizatoare „Studenţi pentru viaţă“, a explicat de ce a fost necesar ca şi în acest an să aibă loc un marş pentru susţinerea vieţii, care de la an la an are tot mai mulţi adepţi: „Viaţa fiecărei persoane este foarte importantă, cu atât mai mult viaţa copiilor care se nasc cu dizabilităţi, sunt diagnosticaţi intrauterin cu Sindrom Down sau alte afecţiuni. 21 martie este Ziua mondială a persoanelor cu Sindrom Down, de aceea am şi ales această dată pentru desfăşurarea marşului. Dacă ne preocupă binele omenirii, este foarte important să ştim că discriminarea oamenilor începe încă dinainte de naştere; la nivelul Uniunii Europene, 96% dintre copiii diagnosticaţi cu Sindrom Down sunt avortaţi. Deşi puţin diferiţi, aceşti oameni sunt ca noi. Mulţi s-au realizat în viaţă şi activează în diferite domenii ale societăţii - artă, învăţământ, management, film etc. De asemenea, este foarte important să sprijinim femeile aflate în criză de sarcină. Deşi nu se vorbeşte la nivel public despre acest lucru, o mare parte dintre femeile care fac avort recurg la această metodă nu pentru că vor, ci pentru că sunt presate de parteneri sau de cei din jur. Este nevoie de sprijin susţinut pentru aceste femei, asociaţia noastră oferă un astfel de suport, dar pentru sutele, miile de femei din România, care trec printr-o astfel de situaţie, este insuficient. Este necesară crearea de centre de consiliere şi cât mai multe asociaţii, instituţii, care să facă educaţie pro familie, să acorde sprijin femeilor însărcinate, pentru că în acest fel ne putem manifesta susţinerea pentru viaţă.“
„Viaţa fără copii este lipsită de sens“
Baloanele şi pancartele colorate cu mesaje puternice („Viaţa înseamnă dragoste“, „Bărbaţii adevăraţi aleg viaţa“, „Lăsaţi căutările pe Marte, descoperiţi viaţa în pântecele mamei“, „La 21 de zile de la concepţie, inima mea deja bate“, „Zâmbeşte! Mama ta a ales viaţa!“, „Viaţa este primul drept al omului“) au fost atracţia bebeluşilor, copiilor şi adolescenţilor, care au venit în parcul Unirii împreună cu părinţii, bunicii, prietenii sau colegii de şcoală. Mulţi dintre ei au îmbrăcat tricourile albe, personalizate cu logo-ul marşului pentru viaţă din acest an, şi s-au alăturat „convoiului“ de cărucioare, trotinete, biciclete care a pornit din parcul Unirii pe traseul str. Bibescu Vodă - bd. Dimitrie Cantemir - parcul Tineretului.
Însoţit de 7 dintre cei 9 copii ai săi, Iulian Capsali, regizor şi publicist, a spus: „Am venit la acest marş pentru că viaţa este un mare dar de la Dumnezeu, iar noi trăim într-o cultură care deja nu mai preţuieşte viaţa. Este aproape un Holocaust al copiilor nenăscuţi - peste 22 de milioane de avorturi în România (n.r.: din 1958 până astăzi), înseamnă câteva sute de Hiroşime asupra acestei ţări. Acest aspect trebuie, în primul rând, conştientizat, apoi sperăm ca, într-un timp cât mai scurt, lucrurile să intre pe un făgaş normal. Îndemnul pe care îl adresez celor care îşi doresc copii este să aibă curaj. La primii copii este mai greu, dar cu cât vin mai mulţi, cu atât grija şi mila lui Dumnezeu sunt mai mari. Eu nu am dus şi nu o să duc lipsă, sunt convins, de nimic.“
Paşnici, cu un zâmbet pregătit chiar şi pentru şoferii iritaţi de blocarea în trafic, manifestanţii pentru viaţă, demnitate şi respect şi-au continuat drumul, dând informaţii şi împărţind pliante trecătorilor. Printre participanţii la marş s-a numărat şi Ştefania Puşchilă, mama unei fetiţe de câteva luni, emoţionată de miracolul pe care îl trăieşte: „Ioana m-a determinat să vin la acest eveniment. După ce a venit pe lume, lucrurile s-au schimbat destul de mult, în sensul cel mai frumos al cuvântului, aşa că am simţit nevoia să le spun tuturor cât de mare este bucuria de a fi mamă.“
Alexandru Sfârâială este tată a cinci copii şi, împreună cu întreaga familie, a ales să vină şi în acest an la marş: „Prin prezenţa noastră aici vrem să afirmăm ceea ce trăim: o familie întreagă este o familie cu copii, nu una care omoară copii. Rostul omului este să-şi câştige mântuirea pe pământul acesta.“
Victor Chiculiţă, unul dintre seniorii participanţi la manifestarea de sâmbătă, a spus simplu şi înţelept: „Viaţa lipsită de copii este fără sens. Ai trăit degeaba dacă nu ai lăsat nici o urmă pe pământ.“
Luptători pentru viaţă
Fiind un marş al tăcerii, până şi cei mai mici dintre copii s-au conformat. Nu au făcut excepţie nici micuţii cei cuminţi ai doamnei Mihaela Ţâţarcă: „Am venit astăzi, aici, cu gândul de a sensibiliza pe cei care pot face mai mult pentru copiii ţării noastre. Doar împreună şi într-un număr cât mai mare putem fi un neam puternic. Sunt mamă a trei copii şi susţin viaţa!“
Adrian Grigoriu, arhitect, tată a cinci copii, a ţinut să precizeze la rândul său: „Viaţa este dată de Dumnezeu. Dumnezeu hotărăşte când o dă şi când o ia! Nu mi-am pus niciodată problema că am mulţi copii. Eu mi-am făcut datoria de om - de a primi vieţile oferite în dar - şi, mai departe, am găsit soluţii să pot creşte aceşti copii, încredinţat fiind de ajutorul de Sus. Familia este componenta fundamentală a neamului nostru, trebuie dezvoltată şi întărită. Susţin viaţa, pentru că viaţa este bucurie!“. De asemenea, printre participanţi s-au numărat reprezentanţi ai diferitelor asociaţii ale instituţiilor de învăţământ superior, printre care şi Asociaţia Studenţilor Teologi Ortodocşi (ASTO). „Am ţinut să fiu prezent împreună cu câţiva dintre colegii mei, suntem în jur de 50 de persoane. Constat cu bucurie că în acest an sunt mai mulţi tineri participanţi decât în alţi ani. Este o iniţiativă binevenită, mai ales că avorturile s-au înmulţit, natalitatea a scăzut, iar oamenii trebuie să înţeleagă că viaţa este un dar“, a declarat Alin Stoica, preşedintele ASTO.
Mariana Nadane, mama Alexandrei Nadane (practic, motorul întregii desfăşurări de forţe de sâmbătă după-amiaza şi cea de la care a pornit această idee), a avut amabilitatea să ne vorbească spre finalul marşului, care s-a încheiat cu un concert în parcul Tineretului. „Sunt bucuroasă că fiica mea a ales să lupte pentru viaţă. Viaţă înseamnă Dumnezeu! Singură nu putea să pună în mişcare atâţia oameni, i-au fost alături voluntarii, cărora vreau să le mulţumesc pe această cale. Alexandra mai are încă trei fraţi, toţi băieţi. Aşadar, suntem o familie numeroasă şi, probabil, a învăţat din exemplul de acasă. Bineînţeles, şi părintele duhovnic a avut un rol important în viaţa ei, încă de la vârsta de 16 ani, atunci când a susţinut o tânără însărcinată, lipsită de ajutor, care în momentul de faţă este mamă a trei copii.“