Medicina de urgență este o specializare deosebită între cele din acest domeniu vast care are în vedere vindecarea omului. Una e să fii medic legist, medic de familie, medic de medicina muncii și cu totul altceva să lucrezi în UPU (Unitatea de Primiri Urgențe). Aici intri fie pentru că ai un spirit de jertfelnicie ieșit din comun, fie ai nevoie de adrenalină și nu o găsești decât în contact cu situațiile dificile. În UPU gărzile sunt... gărzi adevărate. Nu ai timp nici să te uiți pe geam și să-ți spui: Hmmm, deja s-a făcut dimineață. Uneori te duci cu mâncarea pe care ai adus-o de acasă neatinsă. Un medic de urgență seamănă cu un pilot de supersonic, ia deciziile corecte nu în minute, ci în secunde. Doctorița Diana Cimpoeșu e șefa UPU de la Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iași, dar și profesoară la UMF „Gr. T. Popa” din capitala Moldovei. Despre o gardă mai puțin obișnuită, petrecută de Crăciun, ne povestește domnia sa în materialul de față.
Un adăpost pentru victimele violenţei domestice
Victime ale violenţei în familie, mame şi copiii lor minori din Bucureşti şi împrejurimi îşi găsesc de mai bine de 15 ani refugiu la Centrul Comunitar de Servicii Sociale „Patriarh Justinian Marina“ al Asociaţiei „Diaconia“ din cadrul Arhiepiscopiei Bucureştilor. Este locul care a salvat sute de vieţi ameninţate de furia ucigătoare a patimii alcoolului, a geloziei sau a bolilor psihice scăpate de sub control medical. Este şi cazul Gabrielei şi al celor cinci copii ai săi.
Gabriela se plimbă pe holurile Centrului de primire în regim de urgenţă şi-l ţine strâns în braţe pe fiul ei cel mic, Adrian, care nu are mai mult de 2 ani. Firavă, cu faţa tristă, secerată prea de timpuriu de riduri adânci, ochii mari ai femeii, încă frumoşi, exprimă întru totul chinul suferinţei conjugale. De trei luni este găzduită în acest aşezământ al Bisericii, timp în care a învăţat cum este să trăieşti în linişte. A scăpat de frica bătăilor, a certurilor şi a ameninţărilor cu moartea venite din partea soţului. „De aproape 19 ani soţul meu mă bate, dar am fugit şi am găsit adăpost aici. E bine acum. Am linişte, un acoperiş, haine. Vreau să-mi caut un loc de muncă şi să-mi văd de viaţa mea alături de copii, pentru că lângă soţul meu nu se mai poate trăi, bea fără măsură. În satul din care vin sunt multe femei care suferă. De ani de zile sunt bătute, tac şi îndură. Multe dintre ele nu ştiu că există astfel de centre“, vorbeşte printre lacrimi Gabriela în pronaosul capelei de la parterul clădirii.
Centrul de primire în regim de urgenţă - unul din modulele de funcţionare ale Centrului Comunitar de Servicii Sociale „Patriarh Justinian Marina“ - dispune de 21 de locuri pentru mamele şi copiii deveniţi victime ale violenţei familiale. Oferă gratuit adăpost şi protecţie, pe o perioadă de 2 luni (cu posibilitatea de prelungire încă 30 de zile), hrană şi sprijin material, asistenţă socială, consiliere psihologică, asistenţă medicală şi îngrijire, consiliere juridică, asistenţă educaţională, asistenţă religioasă. Pot beneficia de aceste servicii mame cu copii minori, victime ale violenţei domestice, nediagnosticate psihiatric, apte să prezinte acte personale, precum carte de identitate şi certificatele de naştere ale copiilor.
„Multe femei sunt aduse la noi fie de echipaje de poliţie, fie sunt direcţionate, de la spitalele în care au ajuns, de câte o asistentă binevoitoare, ori sunt îndrumate de rude şi de vecini. Unele au loc de muncă, altele nu au din ce să-şi câştige pâinea. Provin din diverse categorii sociale. Cele mai multe sunt modeste ca pregătire intelectuală, dar avem şi doamne licenţiate. Marea lor majoritate au copii foarte mici, nu au loc de muncă şi nici un acoperiş deasupra capului. Când vin aici sunt total dependente de noi. Din fericire, pe parcurs, cele mai multe reuşesc să-şi câştige independenţa. Le direcţionăm către un curs de calificare, care să le deschidă uşa unui loc de muncă, astfel încât să-şi poată creşte copiii. După ce pleacă din centru, le monitorizăm evoluţia, pe o durată de trei luni. Avem însă şi cazuri care rămân în programul nostru de sprijin şi după perioada de ajutor efectiv. Le oferim hrană, încălţăminte, îmbrăcăminte, iar copiii beneficiază de avantajele centrului de zi, toate acestea pe o perioadă determinată, tocmai pentru a nu le crea o dependenţă faţă de noi. Este important să prindă încredere în forţele proprii şi să lupte pentru viaţa lor şi a copiilor. Sunt femei care se zbat şi reuşesc până la urmă să-şi câştige independenţa. Ne motivează şi pe noi în efortul pe care îl depunem zi de zi şi ne dau o imensă bucurie sufletească când revin şi ne spun că se descurcă. Pe de altă parte, există şi un procent de femei care se reîntorc în mediul abuzator. Iau de la capăt calvarul, iar după un timp revin la noi şi tot aşa. Acestea sunt cazurile recidivă“, spune Elena Costeleanu, directorul Centrului Comunitar de Servicii Sociale „Patriarh Justinian Marina“.
Suferinţa copiilor şi puterea lor de regenerare
Cel de-al doilea modul de funcţionare al Centrului comunitar „Patriarh Justinian Marina“ este Centrul de zi pentru copii şcolari. Dispune de 40 de locuri pentru copii cu vârste între 6 şi 14 ani, proveniţi din familii monoparentale, sărace, cu risc social crescut de abandon şcolar şi familial, cărora li se oferă, gratuit, asistenţă educaţională, asistenţă socială, consiliere psihologică, asistenţă medicală şi îngrijire, hrană şi sprijin material, asistenţă religioasă.
Pot fi admişi în centrul de zi copii şcolari din ciclul primar şi gimnazial, fără diagnostic psihiatric şi neurologic, cu părinţi/reprezentaţi legali ale căror venituri sunt sub nivelul minim pe economie, care trăiesc în condiţii precare, se află în risc de eşec/abandon şcolar, provin dintr-o familie numeroasă (cu mulţi copii minori în întreţinere) sau monoparentală (un singur părinte întreţinător), sau cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate/aflaţi în detenţie/decedaţi, părinţi şomeri, fără loc de muncă, pensionaţi medical. De asemenea, părinţii/reprezentanţii legali trebuie să aibă disponibilitatea de a colabora cu specialiştii centrului, iar copiii să nu beneficieze de aceleaşi servicii sociale din partea altor asociaţii, fundaţii, instituţii ale statului.
De când a venit la adăpostul social, Adi cel mic al Gabrielei a făcut progrese. Este mult mai sociabil şi mai vesel, pentru că are mulţi copii cu care se joacă. Senini şi lipsiţi de griji par şi ceilalţi prichindei. Însă aparenţele sunt înşelătoare.
„Copiii aceştia ştiu să-şi ascundă suferinţa. Învaţă de mici psihologia victimei, adică să-şi mascheze durerea sufletească. Se maturizează mult mai devreme, iar efectele violenţei asupra lor se văd la clasă: au deficienţe de atenţie, de limbaj, unii se izolează, iar alţii sunt foarte expansivi tocmai pentru a atrage atenţia. Suferinţa lor iese cel mai bine la iveală în desenele pe care le fac, în atracţia spre un anumit repertoriu muzical sau spre activităţile motrice. Îi ajută foarte mult terapia prin teatru, muzică, desen, modelaj. Încet-încet, învaţă ce este normalitatea, respectul, demnitatea, bunele maniere. Copiii fac progrese incredibile, spre deosebire de mamele lor care sunt predispuse să devină depresive la cel mai mic obstacol întâlnit în viaţa pe cont propriu“, completează Elena Costeleanu, nelipsită de lângă colegii săi, oameni sufletişti, credincioşi, cărora le pasă cu adevărat de semenii lor mai puţini fericiţi.
După o experinţă de 20 de ani în sistemul social, directorul Centrului Comunitar de Servicii Sociale „Patriarh Justinian Marina“ spune că ar fi de dorit o mai mare înţelegere din partea comunităţii cu privire la aceste persoane defavorizate, făcând referire, în primul rând, la angajatori. Apoi, este necesară înfiinţarea cât mai multor organizaţii care să ofere servicii de suport victimelor violenţei domestice. Nu în ultimul rând, Elena Costeleanu face o observaţie pertinentă: „Foarte mult se discută despre victimă, dar să ne gândim şi la abuzator. În Bucureşti există patru, cinci organizaţii care se ocupă de victime, iar pentru abuzatori a fost înfiinţată doar una singură“.
Cei interesaţi de serviciile Centrului Comunitar de Servicii Sociale „Patriarh Justinian Marina“ au la dispoziţie numărul de telefon al Asociaţiei „Diaconia“: 021.668.23.23, persoană de contact - Raluca Enescu (asistent social).